După trei ani...

...Nu mai împăunez oamenii cu calităţi pe care nu le au, încerc să-i văd cum sunt, fără să investesc în ei, să-i construiesc eu altfel decât sunt.

...Încerc să fac ceea ce-mi place doar, iar când trebuie să fac ceva neplăcut caut să găsesc părţi bune în neplăcut; fie şi ideea de a face cât mai bine şi cât mai repede ce e de făcut, ca apoi să mă pot ocupa de ce-mi place, ca o recompensă.

...Sunt din ce în ce mai sucit-selectivă; particip din ce în ce mai rar la diferite evenimente şi sindrofii, şi doar dacă mă atrage situația în sine, fără obligații sociale. Dacă suntem ceea ce mâncăm/bem, suntem ceea ce privim, ascultăm, citim, simţim.

...Acasă e un sanctuar în care intră doar cine merită, nu mai fac compromisuri cu cei care vor să ne calce pragul; și refuz invitațiile lor.

...Ușor-ușor, învăţ să aştept fără să mai fiu agitată, avem prea puţin timp să-l irosim în enervări.

...Sunt ceva mai empatică, mi s-a mai domolit sarcasmul, dar sunt mai fermă în privinţa sancţionării imposturii şi a lucrurilor mărunte cu care alţii vor să-mi sufoce viaţa.

...Mă simt ca-n vacanţa de vară, da, am multe de făcut, nu-i nimic aşa presant, avem timp pentru toate.