* Faptul că nu-mi mai ajunge mâna să
citesc sms-urile şi că tot mai des am nevoie de ochelari.
* Abundenţa plasticului pretutindeni,
bunăstare de plastic şi polietilenă, prosperitate
la tetrapac.
* Florile aflate la
vânzare la magazinul de pâine şi nucile şi ţuica de la chioşcul
de ziare.
* Bipurile de la numere necunoscute,
apelurile cu număr ascuns, smsurile nesemnate de la numere pe care
nu le am în agendă.
* Autoinvitaţiile la grătar, „trecem
pe la voi, facem un grătar, vă mai relaxaţi”. Pe bune? Relaxare
nu înseamnă pune-te masă, scoală-te masă, spală tone de
vase; înseamnă linişte şi plimbare pe moşie, jucat cu câinii şi
Radio România Actualităţi, ce avem noi chef atunci să facem
(inclusiv săpat pământul, dacă asta vrem).
* Calendarele ortodoxe afişate în
instituţiile statului constituţional laic (nu există religie de
stat).
* Întrebarea „Tu unde mai lucrezi?”.
Nu jobul ne defineşte,
ci ceea ce suntem.
* Oamenii politici
loviţi de cultul personalităţii şi de teoria conspiraţiei,
înconjuraţi de ghiocei obedienţi ce ştiu să vină cu ideile
proprii şi să plece cu ale şefului.
* Klingoniana cu
accent englezesc cântată de “artiştii” români, fie ei
consacraţi, fie în curs de devenire, via concursuri de talente.
Corect, nu jobul ne defineste. As face bine sa.mi amintesc asta mai des...
RăspundețiȘtergereHeheheh! :))) Am râs cu poftă.
RăspundețiȘtergereCele mai nașpa mi se par autoinvitațiile, deși pot să le înțeleg, până la urmă. Dacă avem chef, le acceptăm - se întâmplă totuși destul de rar, că avem treabă. Nu de la oricine, însă.
Ei, la „oamenii politici” am luat-o personal. Mă scot din fire din oficiu, indiferent ce-ar scoate pe goarnă (oricum scot numai lături). Am trecut pe lângă un cunoscut parlamentar de Iași - o jigodie de altfel - uitându-mă la el ca la un nimic și fără să-i zic nici „pupa-m-ai”. A crăpat fierea-n el de obidă, nu alta! Ehe... Era o schiță SF a lui Robert Sheckley, „Lipitoarea”. Tare se mulează pe realitatea noastră românească. Am împușcat un nenorocit și ne-am ales cu sute!
...pe mine si sefu' ma enerveaza :)
RăspundețiȘtergere@coco - inca un pic si vine week-end-ul :)
RăspundețiȘtergeresi totusi, la ce te-ai referit cu klingoniana aia? ca pe mine, de ex, ma enerveaza cornel ilie de la vunk, cand englezeste el in cantecele lui limba romana, pronuntand-o cu accent, mai ales la litera t (o pronunta cam th). l-am urmarit, cand vorbeste n-are nici un accent englezit.
RăspundețiȘtergere@cristina - ma refer la limba pe care o canta artistii nostri, ea s-ar vrea engleza, dar nu-i, nu-i nici rusa, nici romana, pronunta crunt. asa ca i-am spus klingoniana cu accent englezesc.
RăspundețiȘtergereAsta cu "punem de un gratar" o stiu si eu. Pe vremea cand locuiam la ai mei, care stau la casa acum (ne-am mutat impreuna de la bloc la casa, tot in oras), ne trezeam deseori cu rude care erau in "plimbare" si "poposeau" la noi la casa, "ca e aer curat, e altceva in curte". Asta in conditiile in care noi faceam orice altceva, treburi ale casei...
RăspundețiȘtergere