Eterogene

* Mi-e dor de gogoșile de-un leu ale copilăriei, luate din piață, de la magazinul cu geam mic, date prin zahăr grosier și servite în hârtie maro, de ambalaj.

* Farmaciile, cabinetele și magazinele cu hrană pentru animale nu respectă programul afișat pe ușă, cred că-i o lege nescrisă a lor, dovadă a profesionalismului.

* Ascult la radio câte o melodie dragă și după ce se termină încep să lălăi melodia ce urmează după ea în album; şi-apoi pe următoarea.

* Scările de bloc miros înțepător a urină de pisică, orașul tot e invadat de pisici – strângerea câinilor le-a făcut să apară fără frică -, am văzut zeci de puiuți explorând lumea. Şi nimeni nu se miră.

* Asfaltul încins udat de-o ploaie repezită mă face să-mi fremete nările a copilărie, cum cred că mirosul de iarbă proaspăt cosită îi face pe alții să fremete.

* În oraș sunt plopi și tei, salcâmi și sălcii, numai bune de alergii; ochi usturătorii și lăcrămoși, gust de guturai pe cerul gurii, nas curgătoriu și strănut. Oare pe ce criteriu sunt plantaţi?

* Mi-aş dori un tom în care tratamentele naturiste să fie ordonate în funcţie de afecţiuni, nu de plante. Şi un calendar al conservelor pentru iarnă.