marți, 17 februarie 2015

Calm de week-end

E sâmbătă dimineață și timpul curge domol, fără urgențe și agitație. În fața terasei, Zăvod doarme pe cimentul ud; ușor deasupra lui, Frida coboară pe scara spre cer a pisicilor.
Spre nord, un fâșâit; Zăvod ridică privirea, Frida se oprește și curioasă încearcă să identifice sursa zgomotului.
Pe dealul maro-gri, 15 căprioare camuflate, în salturi elegante, urcă spre lizieră; maro-gri pe maro-gri, alb pe alb - petele lor cu codițe mișcătoare pe urmele de zăpadă dintre copaci. 
la

6 comentarii:

  1. Mihaela T.17 februarie 2015 la 11:33

    Ce frumos ai descris totul! Citind am avut senzatia ca privesc un tablou - VIU! Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. myky17 februarie 2015 la 13:28

    Toate-s frumoase, important este sa nu iesi in strada, atunci ai sentimentul ca ai ajuns in...transee.

    RăspundețiȘtergere
  3. simf17 februarie 2015 la 13:31

    @myky - transee avem, la propriu, si in curte :) dar cand vad minune de caprioare zau de-mi mai pasa unde calc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Aimée17 februarie 2015 la 14:03

    Inca putin si faceai din final un haiku. :-) Fain de tine ca ai parte de asa minunatii. Multam si eu ca le imparti cu noi!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dani P.17 februarie 2015 la 20:42

    Aproape ca mi-am tinut respiratia spre final, sa nu sperii caprioarele ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Scutaru17 februarie 2015 la 22:29

    La tine e frumos, poezie. La mine, un astfel de peisaj s-a finalizat cu vreo zece copăcei păpați bine de tot. Încă am porțiuni de gard cu numai trei rânduri de sârmă ghimpată...

    RăspundețiȘtergere