Maria
are 11 ani, părul negru și lung și e venită din oraș; zâmbește
complice în timp ce împleteşte perdeaua antiinsecte ce i se
scurge maro-bej în pletele negre.
Sunt
pe terasă și N. urcă ușor prin livada alăturată; se sprijină
într-un băț, se oprește, ia un măr, mușcă din el cu poftă.
Privesc pe geamul bucătăriei, N. e la distanță rezonabilă,
urmat de un câine de talie pisicească, și culege ceva ierburi.
Merg spre grădină; în lizieră, N. aranjează un snop de
uscături. Circuitul vecinului în natură pe fast forward.
Pe
wall mi se plimbă de câteva ori pe zi o copilă grasă şi urâtă,
are spre trei ani şi-o mamă convinsă că fie-sa e cosânzeană.
Dau unfollow, mama n-are nicio vină că i se pare superbă copila, iar eu nu-mi doresc s-o văd mereu.
Zăvod
vine în viteză cu caracatiţa-piunitoare-jucărie-preferată în
gură; o lasă în găleata cu apă, lipăie grăbit, apoi începe
joggingul zilnic cu motanul Igor, lăsând caracatița în apă.
O
viespe stă cuminte pe articulația mâinii mele; o las, ce rost are
s-o alung? Viespea e parte a ecosistemului, nu are nimic cu mine,
sunt doar o pauză în lungul ei drum. S-o alung ar fi ca și cum,
neputând să fac ce-am de făcut, m-aș irosi în amănunte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu