Ploaie-n octombrie, din alt unghi

Plouă şi calc din baltă în baltă,

apa mi se scurge în pantofi şi răceala ei mă înfioară,

ce amuzanţi sunt câinii aşa, uzi,

printre oameni încruntat-grăbiţi sub umbrele.

Plouă şi ştergătoarele se joacă pe parbriz,

perdele fine curg prin faţa geamului

şi încerc să le depărtez cu mâinile,

ploaia dansează arogant pe acoperiş

și-n cap îmi umblă descântecul Anei Blandiana.

Plouă şi calc pe frunze ud-colorate,

strâng apa de la streşini în mâinile căuş

şi-mi place cum se revarsă abrupt,

plouă şi firicele de apă se unesc în şuvoaie

sub hortensii hotărâte-n albastru.

Plouă ca-ntr-o coregrafie bizară,

uit unde și de ce-am plecat,

oricum nu mai contează,

ridic faţa spre cer, întind mâinile, închid ochii,

simt ploaia şi-mi vine să cânt Singin’in the Rain.

Plouă-n octombrie

şi ploaia asta are gust de copilărie.

Mulţumesc, Doamnă R., pentru cum aţi văzut dumneavoastră scrisele mele. (Textul sursă a fost publicat pe blog miercuri, 12 octombrie).