L-am adoptat de la Adăpostul AULIM de la Smeura în primele zile din mai
2010, ni s-a spus că are 6 luni, așa că am hotărât că e născut în ziua în care
noi ne-am mutat: 1 noiembrie 2009. Avea crotalie cu ultimele cifre 666, așa că
i-am spus Hades.Am muncit luni în șir cu el să-i atenuăm traumele generate de oameni, domnul
meu trebuia să-și dea cu țuică pe mâini ca să accepte Hades să fie mângâiat, prietenos
maxim n-a fost niciodată cu niciun străin, iar cu bărbații a avut mereu o
problemă. A făcut cam ce și când a vrut, i-au plăcut dulciurile, în special eugeniile și biscuiții, cârnații și gâturile
de pui, laptele și pepenii. A făcut echipă cu toți ceilalți câini, a tolerat
pisicile, cu Jinx și Mașa chiar a fost prieten. Miercuri de dimineață i-am pus, ca de obicei, suplimentul de hrană; l-am
strigat, n-a venit – nu era bai, că așa făcea când îl apuca. I-am pus salteluță
nouă în căsuța – o haină din piele pensionată de Ana. După câteva ore,
mâncarea era neatinsă; l-am chemat iarăși, degeaba. Am plecat să-l caut, strigându-l;
Pepsi m-a dus la el: lângă atelierul domnului meu, ușor ascuns, lângă o groapă
la care muncea să sape de câteva zile.
Acum e sub nucul central, trei nuci cu trei câini odihnind sub ei; Răzvan
i-a scos zgarda – animalele trebuie să fie libere – și i-a pus țuică pe mormânt.
Hades. 1.11.2009-9.12.2020.
Eternitate lină, băiat!
Te doare sufletul când se duc . Asta-i viața.
RăspundețiȘtergereSăracu' cel puțin se odihnește pe teritoriu pe care l-a păzit atâția ani....și la noi in gradina se odihnesc câțiva,..ultima a fost Pufa! Ea a și încheiat șirul de câini care s- au perindat prin curtea și sufletele noastre...mai ascultam lătrături doar prin vecini dar și acelea sunt tot mai bătrâne...
RăspundețiȘtergereAm uitat sa semnez!!!- Sanda cu pupici ... sărbători fericite....
RăspundețiȘtergereOoooof, abia acum am vazut! Imi pare atat de rau! Atat de rau!
RăspundețiȘtergereOf, of.
un înger negru în plus. drum lin în lumină.
RăspundețiȘtergere