Dup-atâta
frig și ceață...
Chiar s-a arătat
soarele, spre bucuria noastră, a pisicilor, a câinilor. Am stat mai
mult pe-afară, ne-am făcut de lucru amândoi printre mamiferele din
dotare – evident că din ceea ce pe propusesem am făcut urme fine,
dar am compensat cu liberele alese –, am demarat curățenia de
primăvară și ne-am bucurat de vremea bună.
Domnul meu, bine
intenționat, a vrut să sape din lucernă sâmbătă dimineață
dar, cum pământul era înghețat, s-a apucat să «croiască»
mult-gânditele-şi-calculatele jardiniere metalice; apoi a tuns din
sălcii ca să amenajeze un spațiu pentru călțunași – una
dintre jardiniere plus fosta scără de la beci, devenită suport de
cățărare a pisicilor mai nou -, un alt spațiu pentru flori anuale și plante
aromatice în fața aleii mele de pietriș și încă unul, lângă
cedru, probabil tot pentru călțunași, că tare sunt faini. A
umplut jardinierele cu pietre pietriș nisip rumeguș pământ, s-a
mai jucat cu drujba ca să-mi facă butucei pentru încercuit
trandafirii, a mai spart nişte lemne care stăteau cam în drumul
către poartă şi evident că n-a mai avut când să intre şi în
grădină.
M-am hărnicit şi
eu; în afară de faptul că mi-am consiliat şi parţial ajutat
domnul, am strâns oareşce resturi vegetale de prin grădină, am
curățat și greblat zonele cu flori – încă n-am desfăcut
trandafirii -, prilej cu care am remarcat că au apărut și muscarii
de care uitasem – noroc cu «jurnalul» de anul trecut, unde am
notat ce, unde și când am plantat. Bujorii au bumbi roșiatici,
sălciile fac mâţişori, lalele, narcise, zambile, vreo trei crini
din flora spontană (adică moșteniți), mentă, urzici și
nenumărate bălării colorează-n verde pământul, niște minuscule
floricele bleu autohtone sunt tare hărnicuțe şi au apărut ceapa
și usturoiul uitate de anul trecut în grădină. Primulele sunt
vedete pentru moment, cea galbenă are deja floricele, cea roșie e
cu boboci, cea de-a treia (de o culoare pentru moment incertă) e
doar la stadiu de frunze crude, iar iasomia de iarnă se pregătește
să înflorească.
Printre picături
am mai pus de-un «covoraș» - alee în grădină din scoarță de
salcâm - și am așezat oareşce pietre plate pe poteca spre curtea
păsărilor, aşa, mai pe la mijloc, ca să am motive să continuu
măcar într-o direcţie.
Maşa şi Jinx
zburdă prin meri şi încep să năpârlească, Zombie a venit
compostat de-un câine și-l tratăm cu grijă și Asocilin, cocoșul
alfa are o fâșie de pene lipsă pe piept – parcă e epilat – și
mă întreb de la ce, iar doamnele găini fac iarăşi ouă. Câinii
par c-au băut energizante, Castor plimbă jucăria albastră şi-o
educă responsabil prin lătrat, se umple de smocuri și nu stă nici
de nebun să-l periem, Grasul merge prost, da-i vesel tare și mereu
dornic de joacă, iar Hades umple prin alergatură şi zgomot
întreaga moşie.
A fost un
week-end cu vânt prin plete şi miros de pământ reavăn, cu uşi
deschise şi martie intrat în casă, cu soare în ochi şi pământ
în trecări. Şi, după cum era firesc, cu febră musculară. Mai
vreau.
