Tot pe fugă

* A mai trecut un week-end de parcă n-ar fi fost deloc, cu musafiri şi sărbătorit octogenar, cu copil student acasă şi începutul calendaristic al toamnei; vremea s-a răcit considerabil, dimineaţa şi seara reclamă geacă şi blugi, şlapii mai merg doar pe la prânz, iar sacul de dormit a luat locul prosopului de plajă folosit pe post de învelitoare.

* Decorul se schimbă uşor de la zi la zi, vișinii se îngălbenesc discret, perele se coc, merele ionatane deja au gust, via miroase divin; strângem din recolte cu drag, facem planuri, am deschis sezonul la plicuri de seminţe (doar şase pentru început, ca new entry – sparanghel) şi deja mă gândesc cu drag când şi cu ce pretext să facem primul foc în boiler.

* Ca noutate de decor schimbătoare, domnul meu a făcut un alt sistem de închidere la porțile mari, eu am vopsit (cu un spray cu zinc) părțile metalice ale porților - arată într-un mare fel acum, aducător de zâmbet. Nucii au rod bogat, gutuile mai că rup cregile pârjolite, grădina îşi schimbă mirosul şi e colorată a belşug, iar locul de masă miroase a mere galbene şi struguri de Ştefăneşti.

* În sat se-aud drujbe, se ard vegetale uscate, se curăţă coşurile de la case; găinile dau semne că iau o pauză la ouat, pisicile încep să se îmblănească, domnii câini îşi abandonează-n smocuri ţinuta de vară prin curte şi trec la cea de iarnă. Am revenit la parfumul de zile reci - cool water-ul nu mai merge -, gecile impermeabile s-au mutat iar în portbagaj, nu mai stăm întreaga zi cu uşile şi geamurile deschise.

* Am fost la Dedemanul proaspăt deschis în Piteşti și am o vagă presimţire cum că va deveni preferatul meu în materie de magazine de gen. Domnul meu și-a luat un tub de Sikaflex cu bitum, eu m-am abținut; cumpărasem deja plicuri de semințe de la Obi.

* Aerul are deja gust de toamnă, vântul se plimbă prin sălcii, ziua s-a micșorat vizibil; seara ne cântă întâi greierii și cosașii, apoi liliecii. Duminică m-am întâlnit cu un uliu.  

Succint

* Dacă tot a fost revoluție în dormitor – restul casei arăta de parcă am fi fost refugiați, saci cu haine, cutii în bibliotecă -, domnul meu a curățat și fumurile sobei – oare cât de des ar trebui executată operațiunea? -, a refăcut rosturile sobei cu lut (nu era necesar, dar așa a vrut el), a fixat cablul de la parabolică, a dat cu lavabilă integral – curățenie generală după curățenia generală pe care o făcusem acum trei săptămâni. Dormitorul miroase acum a nou-nouţ, e fain, dar îi lipseşte doza de intimitatea cunoscută pe care i-o dădea mirosul lui cel vechi.

* Vineri, contrar oricărei prognoze meteo, a plouat; nu mult, dar suficient cât să-mi compromită roşiile aproape uscate la soare pe care le lăsasem în curte. Doamnele găini le-au foarte apreciat, prilej cu care am constatat că nici busuiocul nu le displace.

* Concluzii la uscatul roșiilor: merge orice soi, cu condiția să fie tăiate feliile nu prea mari (cam cum am tăia o roșie pentru un copil de 2 ani) şi să le fie scoase seminţele, dar cel mai bine merg roșiile Roma, apoi cherry-urile. Nu trebuie lăsate până se usucă zdravăn, ci doar până devin elastice.

* A fost Dan - http://ungurenii.ro/ - cu doamna și puiul pe la noi și ne-a adus minuni de ardei iuți-iuți și semințe de Moringa. Am scos seminţe de la ardei fără să am mânuşi şi aproape două zile mâinile mi-au fost iuţi.

* Roşiile arată zi de zi că e vremea lor (Paul Robesonurile au un gust minunat), am scos cartofii – neaşteptat de frumuşei, anul ce vine vom pune mai mulţi; se coc prunele, merele încep să se ruşineze, trandafirii încă înfloresc într-o veselie şi mi-am propus să încerc o mică butăşire.

* Continuu desfăşor activităţi migăloase şi repetitive pe care nu le iubesc deloc: strâns, uscat, pregătit seminţe/conservat diverse legume pentru iarnă. Abia aştept să se termine.

* Cred că operaţiunea motocosit a înregistrat ultima etapă, iar iarba tăiată va deveni pătură protectoare pentru pământul golit de roade.

* Igor a trecut cu vântoarea la next level: broaște și șopârle; ni le aduce în casă și ne mârâie preventiv, să nu i le luăm.

Aşteptând vara

Pălărie şi şlapi, pistrui şi bronz tractorist style, miros de pământ reavăn şi de iarbă proaspăt cosită, ploi încruntate-n vânt, duşuri şi fulgere, beţie de salvie, trandafiri puşi pe colorat peisajul, păsărele a capella – final de primăvară grăbită, prag de vară multaşteptată.

Timpul trece prea repede pentru cum mi-aş dori, de seara până dimineaţa se întâmplă câte ceva – iii, uite un mac din flora spontană, a înflorit lângă chioşc! -, la fel şi de dimineaţa până seara, dar asta e, când ai ca hobby mersul la serviciu e normal să pierzi oarecşe evenimente petrecute pe moşie.

Cum ar fi ieşitul puilor; cloşca i-a scos singurică, fără asistenţă tehnică, 11 bucăți, opt negri, doi blonzi și unul roşcat. Mici-mici, încântători - e prima dată când văd pui ud, proaspăt, arată ca un ou cu picioare -, gălăgioși și plimbăreți, care m-au distrat de-a dreptul. Așa că am mai pus ieri o găină negră cu picăţele, devenită de câteva zile gravă şi belicoasă, să scoată pui (încă o găină, blondă, ar vrea şi ea, stă protectoare pe două ouă din lemn, dar o tratează domnul meu cu băi în apă de ploaie).

Sau evoluțiile mâțucelor, care acum sunt articulate în mișcări, vorbărețe, explorează curioase lumea și nu se mai sperie de noi, ba chiar le place în brațe, mângâiate. Tava cu nisip e loc de joacă și de alergare, castroanele, indiferent ce conțin, îs taman bune de băgat picioarele în ele, căsuța de pisici trebuie escaladată cu elan până când se pleoștește și devine cuib ocrotitor de pisuci adormite. Mașa deja începe să fugă de progenituri, evadează în casă, unde doarme cu orele tolănită pe fotolii sau canapele.

La capitolul culturi agricole, chiar dacă a fost week-end, nu s-au întâmplat schimbări remarcabile, sau mai bine spus nu se văd; debălăriat, arăcit bob şi fasole, mulcit, repicat plăntuţe din ghivece direct în câmp, stropit cu macerat de urzică afide ticăloase mâncătoare de trandafiri şi de meri, coafat vie invadatoare de alee, pus câteva cuiburi de roşii în mod tradiţional pentru comparaţii ulterioare și cam atât.

S-a deschis sezonul la făcut piaţa în grădină – mmm, ce-mi trebuie, ierburi, ceapă usturoi, hai să iau şi-un castronel pentru căpşune), la mobilat congelator (pătrunjel şi leuştean) și continuă operațiunile cules + uscat plante (mentă, iasomie, patlagină) și făcut tincturi (pelin, trandafiri, patlagină – că doar am rachiu de mere producție proprie).

Sâmbătă și duminică domnul meu le-a dat drumul găinilor în grădină; au ales să scotocească bine compostul, să răvășească scoarța de copac de la trandafirii buchetari, apoi au trecut în zona sălbatică de lângă gard și s-au înfruptat cu melci. Nu le-au ispitit culturile noastre, nici măcar salata, ci doar larve, melci, greieri, cărăbuși.

Vremea s-a mai răcit, a plouat, duminică pe seară a fost şi un pui de furtună – mai mult vânt – cu rupt crengi de sălcii şi tăvălit de plătuţe, cu smuls şepcuţa coşului de la boiler şi plimbat în livada de-alături. E firesc, mi-am zic, că doar e (încă) primăvară, şi m-am dus cu o linişte neobişnuită la somn. De dimineaţa iar m-am trezit cântând; măcar de astă nu trebuie să ştiu versurile:

Wish list

Moșmon - Mespilus germanica
Goji – Goji Berry
Paulownia – Paulownia tomentosa
Castan comestibil – Castanea sativa
Scoruși - Aronia melanocarpa și Sorbus domestica
Corn - Cornus mas
Pelin alb – Artemisia Absinthium
Muştar, linte, bob
Rosa damascena.

Later edit - 14.03 - muştar şi bob am primit de la Adina din Râmnicu Vâlcea.
                   26.02.16/4.03.2020 - ce e italic am deja, ce e tăiat nu mai vreau.

Cromoterapie

Şi, parţial, aromoterapie. Trandafirul din a treia poză e de dulceaţă, miroase divin, dar încă e mic (e pus în primăvară). Şapte şi toţi şapte cumpăraţi cu drag, iubiţi, îngijiţi, udaţi. Sunt mândră de ei. Şi de mine. :)

La mijloc de septembrie

* S-a răcit vremea şi nici că-mi pare rău, umblu cu drag la serviciu cu geaca de blugi şi în pantofi, iar acasă cu hanorace şi cu ultima achiziţie de care sunt cam mândră: saboţii mei de cauciuco-plastic Woz. N-a plouat de multă vreme, dar temperaturile scăzute pe timp de noapte aduc ceva umezeală şi mirosul pământului s-a schimbat. Pădurea începe să se fardeze cu urme de galben, miroase incredibil a rumeguş proaspăt, a struguri şi a pere, câinii încep să-şi pună ţinuta de iarnă (pe cea e vară abandonând-o prin toată curtea), găinile se îngraşă vizibil şi luminile peisajului virează uşor în galben.

* Au început să vină lemnele de iarnă, aduse şi tăiate cu drujba de zimbrii ţapinari, iar domnul meu se relaxează spărgând butuci – chiar îi place, cum îi place şi motocositul -, între nenumărate episoade de strâns prune și mere pentru țuică. Nu mai fac prognoze privitor la impresionantele cantităţi de alcool pe care le va obţine, pentru că iarăşi va spune c-am cobit eu şi din acest motiv n-a avut el rezultatele scontate.

* În grădină, roșiile, ardeii și castraveții continuă să rodească, dar mai subțirel, curând va trebui să culegem merele și strugurii (teoretic ar fi trebuit să se coacă în a doua parte a lunii octombrie), apoi și prunele Anașpet. În materie de conserve, m-am hărnicit întru experienţe: roşii cherry în suc, reţetă proprie, de leneş, fără separat seminţe şi pieliţe, pasate cu blenderul; cu busuioc, usturoi şi frunze de ţelină – vedem cum vor fi şi cât vor rezista.

* Am început să cumpăr seminţe pentru sezonul 2013 şi, bonus, nişte bulbi de muscari; nu ştiu unde îi voi pune, dar clar trebuie să le inventez un loc, cum trebuie să mă hotărăsc unde voi face stratul înălţat sub formă de potcoavă pe care am intenţia să-l mobilez cu legume compatibile între ele.

* Anul acesta n-avem nici măcar un fir de porumb – doamnele găini au avut uruială, sorg, măturică, grâu și alte minuni culinare cumpărate de domnul meu pentru ele, aşa că n-a mai fost niciun bob rătăcit care să încolţească. Nici fasole n-avem, dovleci nici atât (n-am plantat niciodată), aşa că mă întreb ce fel de ţărani gospodari suntem noi fără porumb fasole dovleci. A, da, ţărani cu brocoli patison ardei mexican.

* Constat că din ce în ce mai des îmi apare acel moment în care timpul se dilată, când fiecare clipă e suma veşniciiilor ei. Da, important este să-ţi placă ce faci.

Raport preliminar despre anul agricol 2012

Toamna vine uşor-uşor, fie ea şi cu temperaturi peste media multianuală. Vişinii încep să-şi scuture frunzele palide, în aer e miros de struguri şi de prune, merele se ruşinează de la zi la zi, liziera virează din verde august în ruginiu tomnatic. Pădurea încă nu şi-a schimbat culoarea, dar foşneşte altfel şi deja miroase şi ea a toamnă.

E secetă în continuare, udăm la greu, pământul e ca un chip de bătrână de sat de munte, cu riduri şi crăpături în care apa intră ca într-o falie spaţio-temporală – spunem că le dăm apă chinezilor, aşa că mutatul furtunului de pe un şanţ pe altul a devenit du-te şi tu şi mută chinezul ăla. Trandafirii fac ei ce fac şi-s mereu plini de flori – în perioadele de caniculă cei planaţi la umbră înnebuniseră de tot, erau mai mult flori decât frunze -, tufănelele şi crizantemele au boboci firavi, ridichiile negre cresc ca în poveste, grădina e plină de roşii şi ardei.

A venit prima tură de lemne pentru iarnă – anul acesta am cam întârziat cu achiziţia lor, asta e – pe care zimbrii le-au şi tăiat cu drujba: 2,6 mc de fag frumos mirositoriu, mai ales după decuparea generatoare de rumeguş (pe care îl voi strânge şi-l voi împrăştia pe zona de pământ unde a fost ceapa, tratată deja cu coji de ouă şi zaţ de cafea; urmează să pun acolo şi cenuşă, am citit pe net cum că astă compoziţie ar fi imbatabilă în hrănirea cu minerale a terenului).

Am început deja să strângem din recoltă şi experimentele din acest an îşi arată roadele. Din cele bune:

- Pomii au fost săpaţi, îmbăiaţi, daţi cu var, tăiaţi în primăvară de specialişti şi stropiţi de două ori, o dată înainte de deschiderea florilor, a doua – când 25% din ele deja căzuseră. Au rod cam de trei ori mai mare ca în anii trecuţi.

- Via are rod la căpşunică la fel ca acum un an, dar are şi struguri de masă pe care doar îi intuiam anul trecut. A fost tăiată o dată şi stropită de trei ori cu piatră vânătă – asta am făcut-o şi anii trecuţi -, noutatea fiind că lângă fiecare butură de vie am plantat crăiţe şi gălbenele. Au fost şi frumoase, şi utile după cum se pare.

- Mulcirea rodonelului, magnoliei şi trandafirilor cu coajă de salcâm s-a dovedit a fi de un real folos, nu le-am săpat sau plivit deloc toată vara, au urme fine de bălării – mai mult iarbă – în preajmă şi umiditatea în sol s-a păstrat mai bine; nu mai spun că mi-am permis să le ud la rădăcină cu presiune mare, scoarţa împiedicând spălarea pământului.

- Cresonul s-a dovedit a fi o braieră antiţânţari imbatabilă, an de an vom pune.

- Plantele aromatice, gălbenelele şi crăiţele puse pe marginea gardului au ţinut departe de legume păduchii şi omizile, iar timijanul i-a supărat foarte tare pe melci, fie ei cu, fie fără cochilie.

- Cartofilor le merge bine în zonă de semiumbră cu măcriş şi călţunaşi pe lângă ei.

- Morcovii sunt mai harnici când sunt plantaţi pe pat de nisip, în preajma cresonului.

- Roşiile puse cu busuioc în preajmă sunt considerabil mai sănătoase decât celelate, le fel cele plantate în apropierea verzei.

- Ceapa şi usturoiul puse pe o latură a grădinii au diminuat numărul de melci.

- Hreanul mutat aiurea de mine în plină grădină de legume a făcut ca ardeii puşi lângă el să crească mai mult decât cei plantaţi mai încolo. Constatare – melcilor nu le plac ardeii iuţi.

- Menta a speriat fluturii de varză, grăsiţa cea bălărie – Portulaca oleracea – e o incredibil de utilă plantă acoperitoare de sol, ea fiind magicianul care a păstrat umezeala în șanțurile de udare.

De-a lungul primăverii și verii, domnul meu a stropit gărdina de trei ori cu piatră vânătă, iar eu am îmbăiat cu dușul o dată pătrunjelul colonizat de cicade și am stropit trandafirii plini de diverse mărci de păduchi de trei ori (cu o suspensie de săpun de casă, spirt și apă). Legumele au fost săpate și plivite o singură dată (apoi mulcite), roșiile au fost o dată tunse și o dată curățate de mană. Cartofii, ceapa, usturoiul, patisonul, varza, plantele aromatice au fost lăsate în legea lor, fasolea, brocoliul și bamele nu s-au făcut, castraveții au avut rod mult mai slab ca-n anii trecuți.

Și cam atât. În plus - vreau pelin.

Sfidând seceta

Prin grădină

Zilele de concediu ni le-am început în grădină de obicei, până pe la 10, uneori 11, când soarele devenea de-a dreptul nesuferit; mergeam la umbră până la 6-7 p.m., când iar ieşeam în grădină, uneori întru prestat activități grădinărești, alteori pentru bălăcit gospodărește în piscina baltă gonflabilă albastră. (Cositul ierbii din curte şi dintre trandafiri, tăiatul florilor trecute, făcutul pieții din grădină, udatul seară de seară, proptitul crengilor grele de fructe au fost activităţi constante, așa că nici măcar nu se pun).

Ca noutate, domnul meu a cosit lucerna - eveniment întâmplat pentru prima oară în viaţa lui – şi, după cum era firesc, a plouat şi lucerna a făcut mucegai; a strâns-o cuminte, apoi a ars-o.

Am făcut descoperiri agricole - cum ar fi prazul, conopida şi brocoliul, care erau eclipsate de buruieni -, am debălăriat la greu când şi pe unde am avut chef şi umbră, am cules merele de iulie – cred că mai erau vreo 3 kg -, am strâns recolta de 3 păstârnaci şi 2 kg de cartofi – clar nu vom mai pune păstârnac şi ţelină de rădăcină, nu le place la noi, după cum nu vom mai pune nici bame şi fasole. Am scos ceapa şi-am împletit-o rapid și eficient (șase funii medii după standardul meu), dovadă că experiența anului trecut a fost foarte utilă, am scos și cele vreo 2 kg de usturoi pe care nu ştiu cum îl vom păstra în cazul în care îl va mai apuca iarna; a făcut nişte tije dure în mijloc şi se desfac căţeii la cea mai mică atingere.

Se coc prunele, crengile pomilor se rup de belșugul de fructe, sfecla roșie e măricuță și tare drag mi-e de ea, ridichea neagră are semințe, patisonul încă rodește cu încăpățânare, pe zmeură a apucat-o amocul după ultimele ploi și face fructe, castraveţii m-au supărat (au cam 10% din rodul pe care l-au avut anul trecut) iar pe căpşune le aşteaptă aratul – până la urmă, pentru 5 kg de fructe nu văd de ce să ne complicăm.

Trandafirii, călțunașii, cârciumăresele, gălbenelele, crăițele, garofițele grena și alte flori necunoscute puse de mine colorează decorul, scaieții vineți s-au uscat, roșiile se mănează cu spor, ardeii au niște pete maronii, frunzele viței-de-vie se cam usucă iar mărarul, cu obrăznicie, a făcut floare și s-a uscat înainte să-mi amintesc eu să pun la congelator.

Am făcut și tinctură de gălbenele (încă nu i-am probat eficiența), m-am documentat din manualul de horticultură pentru clasele XI-XII şi din ceva cărţi MAST (ritual executat în hamac, la umbră, în chioşc) și am pregătit cu o incredibilă satisfacție masa din produse propii – omletă şi salată.

În astă vreme am văzut mai multe plante și animale decât logouri de mărci, iar semnalul de apropiere a nopții mi l-a dat murmurul liniștitor al găinilor când se pregătesc de culcare. Am stat cu ochii la cer sau în iarbă, am ascultat ploaia, am mirosit floare de lucernă, am mâncat măcriș.

A fost liniște.

Pictorial de sezon

Aș putea spune chiar incendiar, că era un soare...:)

Să ne lăudăm. Ardei

Raport de iulie

Să fie de la căldură, să fie de la oboseala acumulată... Nu ştiu, dar cert e că n-am niciun chef să scriu ceva. Tot ce se întâmplă mi se pare banal, nu mai văd spectacolul lucrurilor mărunte şi ştiu că nu-i de bine. Pun o dare de seamă:

* Una dintre puicuţe e la închisoare în cuşca iepurilor; o băteau confraţii ei – era plină de sânge -, aşa că a trebuit s-o izolăm. Am doftoricit-o, am aşteptat să se închidă rănile şi am dus-o iar între găini. Puii au năvălit precum şacalii s-o ciugulească. Am mai ţinut-o iarăşi câteva zile la închisoare, apoi am dus-o între găini noaptea. Dimineaţa era iar plină de sânge. Acum e singură, se zbate, se revoltă, e rea şi ciupeşte bine. Între timp, o altă puicuţă a fost ucisă şi parţial devorată de fraţii ei; le-am dat vitamine, lucernă uscată, calcar de carieră, nisip, cenuşă, iarbă verde. Se pare că tot sângele e mai gustos.

* A plouat duminică noaptea vreo jumătate de oră cu grindină cum n-am mai văzut; mă aşteptam să ia tabla de pe casă, era un zgomot de nu-mi auzeam gândurile, a chelit bolta de struguri şi de frunze, au căzut câteva roşii cu arac cu tot, a scuturat prune şi mere (până acum, am strâns vreo opt găleţi, dar tot mai sunt pe jos).

* Maşa a început să ne aducă broaşte, aleargă ca nebuna şi se urcă în pomi şi pe acoperişuri, cu toate că deja respiră greu – se vede când doarme răstignită pe măsuţa de cafea. Burtica i se rotunjeşte de la zi la zi, e ca un ou kinder, numai că surprizele ei se mişcă şi au inimioare ce se simt bătând.

* Nea Sandu şi domnul meu au făcut gropi, montat ţevi, turnat ciment pentru viitoarea curte a păsărilor; au croit şi o platformă din ciment ca să le facă un soi de castel acoperit cu internită şi împrejmuit cu plasă de sârmă.

* Boilerul Dodo a fost camuflat cu aurolac şi eu, chiar dacă n-am avut pungă, tot m-am ameţit. Am vopsit şi un stâlp lângă bucătărie, care e straniu în context şi aducător de zâmbete. Am făcut şi două dungi pe stâlpul totemic de la acareturi, că un pic de argintiu nu strică niciodată.

* Ceapa şi usturoiul s-au cam culcat dar încă sunt verzi, patisonul mă lasă frig, bamele vot avea o impresionantă producţie de vreo 300 g, ardeii cresc, cimbrul şi busuiocul sunt în plină floare iar castraveţii dau urme fine de rod anul acesta.

* Casa părăsită e acum locuită; un nene cam la 50 de ani, probabil doi fii ai lui spre 30 de ani, o tipă de vârstă incertă – nora? - şi un puşti spre trei ani zâmbăreţ tare care cum prinde ocazia se dezbracă integral şi se bălăceşte. Au doi căţei maronii cu infuzie de brac, jucăuşi, lătrători şi bine hrăniţi. Culmea de rufe e mereu plină, zi de zi meşteresc câte ceva prin curte şi peisajul zonei s-a însufleţit.

* Iubesc bucătăria de vară şi acum mă întreb de ce n-am făcut-o noi de la bun început.

* Nu ştiu de unde sunt atâtea muşte anul ăsta şi ca represalii am pus o perdea bleu anti-insecte la uşa din faţă. Arată aiurea, dar e eficientă; şi ea intră la capitolul nimicuri care ne îmbunătăţesc calitatea vieţii.

* Lichiorul de mentă e o minunăţie vicioasă, am făcut ţaţichi şi ne-a plăcut, gătim zilnic roşii cu brânză, iar geamurile se cer spălate şi zău n-am chef de ele.

În rest – ritualuri bine împământenite: udat la greu, motocosit iarba, periat câini şi pisici, mai legat o roşie (încă n-au mană şi nici n-au fost stropite preventiv, au văzut o singură tură de piatră vânătă acum ceva vreme), mai smuls urme fine de buruieni, mai ceva făcut piaţa din grădină, mai strâns seminţe de maci şi gălbenele, mai măturat curtea de frunze şi de păr de dihănii.

Da, şi iar am făcut modificări în bibliotecă. Pe post de terapie.

Să ne lăudăm. Roşii

 Asta în condiţiile în care nu le-am luat prea tare în serios (adică le-am îngrijit cam 30 de minute pe săptămână, mai puţin udatul). Încă nu le-am gustat - avem în frigider cumpărate din piaţă -, dar în week-end-ul ce tocmai începe o vom face. Ştiu eu că-s cele mai bune din lume. :-)

 

Tentative de roşii

Verdele grădinii