Fugit de-acasă. Mici la Dedulești. Acasă

La întoarcere am cam stat pe Valea Oltului, fusese un accident (timp în care m-am bucurat de peisaj), și-am oprit pentru prima dată la Dedulești, dupa ce-am trecut de nenumărate ori pe-acolo. Două autocare cu turiști care trec ca oile drumul european plin de tiruri, fără să ia în seamă trecerea de pietoni, claxoane binemeritate, nenumărate grătare sfârâind simultan, fum, miroase a foame.

Trăim periculos și luăm mici de la Sat Boss (producător - Regis) – buni-buni, cu o textură interesantă, condimentați fix cât trebuie, excelent pregătiți, inedită senzația să mâncăm la un birt pe marginea unui drum circulat. Farfuria - ciobită, scobitori, două șervețele meschine în coșul de pâine, scrumiere murdare, ospătărița – plictisită și nu tocmai promptă (n-am avut curaj să merg la baie). 

Apoi, ca să facem comparație, am luat mici de la Cicicu – cei clasici de Radic, tocați foarte mărunt spre păstos, e drept, gustoși, pregătiți foarte bine, doamna ne-a și întrebat cum îi vrem, mai rumeni, mai prăjiți, mai medium rare (tot mai buni precedenții). N-am făcut poze.

Acasă, pisici neiubite, câini drăgăstoși plini de bale, explozie de verde haos – iar trebuie cosit -, trandafirii se dau în spectacol, am cam ratat valul major la trandafirii de dulceață; 15 gr în dormitor, a trebuit să facem focurile, mi-a fost dor. Home sweet home...

Haosul din curte

Fugit de-acasă. Case și drumuri

Drumurile au fost bune și deseori incredibil de frumoase, cu accent pe porțiunea Jina-Dobra, unde traseul pare o caligrafie în colțuri a unui medic în timp ce face AVC; am ajuns și-n Sebeș, Agnita și Mediaș, peste tot am găsit băi foarte curate, cu săpun, uscătoare de mâini sau prosoape. E primul concediu din care nu am cumpărat nimic, am luat niște pietre frumușele de pe drum doar. (Știați că în Arpașu de Jos există un sat care se numește Nou Român?)

Nu am depășit cei 1000 de km pe care-i făceam de obicei într-un concediu, au rămas nevăzute (pentru moment) multe obiective pe care ni le-am dorit, dar n-au intrat zilele-n sac. 

Fugit de-acasă. Cisnădie

În Cisnădie, la biserica fortificată (sec. XIII) am prins iarăși concert la orgă și am vorbit cu doi domni simpatici, unul maghiar, unul sas, care ne-au povestit din istoria locului, apoi am mers în piață și am reușit să cumpărăm șuncă și cârnați tradiționali de la o tanti de la munte.

Fugit de-acasă. Sibiu 5. Biserica romano-catolică

Am alternat drumurile prin zonă cu ”gustat” Sibiul istoric, la pas, cu pauze în piețe, urmărind oameni și porumbei, cu mirări – ia uite, nu văzusem asta, deși am mai trecut de câteva ori pe-aici... -, eu – fascinată de ochișorii caselor. Iaca poze și cu Biserica romano-catolică (sec. XVIII, fostă iezuită).