Octombrie, mai la mijloc

 # Anul agricol. A fost dezastruos, caniculă, secetă, toată vara am udat plante perene ca să nu moară; am avut belșug de ploșnițe puturoase (e drept c-am văzut și câteva călugărițe), de boli și de dăunători. Legume - pas, fructe puține, mici și deshidratate, trandafirii, cu flori meschine, supărați și plini de fungi, au reînceput de vreo două săptămâni să înflorească. E prima vară în care apa din puț a scăzut dramatic (l-am și denisipat), iar opririle apei de la rețea au fost frecvente.

# Recolte. Ierburi aromatice, usturoi și ceapă de bulbili, plante pentru ceai, fructe de amelanchier, de lonicera, cireșe, vișine, urme fine de zmeura și mure – cam asta a fost recolta. Mai avem ceva mere neculese, probabil le vom mânca din pom, struguri vulgari, nuci și gutui pe care nu le mănâncă nimeni. A reapărut știrul roșu pe care-l credeam pierdut, iar ca noutate: au intrat pe rod poncirusul, piperii de Sichuan și coacăzii aurii, iar lophantușii s-au făcut tufe generoase.

# Animale. Câinii au suferit rău de căldură, cei mari sunt plini de pâsle, de smocuri și îmbătrânesc vizibil, Pepsi e ubicuă și harnic evadatoare din curte – sapă pe unde poate pe sub garduri. Pisicile sunt și ele bine, Mașa – sucită și intolerantă, se simte că are 13 ani, Frida – oportunistă și misecuvinistă, acum – fericită că socializează cu o fetiță de 10 ani, Gizmo, încă bleg, îl bate motanul blond din vecini constant. Găinile s-au nărăvit la mâncat ouă, curând le vom tăia pe toate și-o vom lua de la capăt în primăvară.

# Conexe. Tânărul vecin R ne ajută în continuare, am schimbat uși exterioare și ferestre și, după 14 ani, redescopăr căldura constantă în casă – avem centrală, c-au ajuns gazele și la noi. Am scos cele două boilere (prilej cu care a crescut incredibil baia), de cel pe lemne îmi pare rău, dar deocamdată păstrăm toate sobele.

E lumina caldă de octombrie gălbui-lăptoasă, cu măceșe arogant roșii și pădure virând spre galben, înfloresc tufănicile și miroase a struguri copți. Plecăm la serviciu pe întuneric, am făcut primul foc în casă pe 8 octombrie mai mult de drag, vremea e caldă și încă n-a căzut prima brumă. Abia aștept să revenim la ora de iarnă.

Ce-am mai făcut

N-aș sputea spune că acest an e cel mai bun pe care l-am avut vreodată; a debutat cu probleme de sănătate, mama domnului meu, domnul meu, eu. Mama domnului meu s-a dus în iunie, domnul meu – operație pe coloană, în iulie, după mai bine de două luni în care a stat drogat antidurere. Eu, obosită cronic, cu articulațiile pe butuci, carențe de toate, mai ales de somn; ne-am mai revenit, mai avem.

Ciudat an, sau cel puțin așa s-a arătat a fi până acum. A debutat cu asfaltarea drumului dinspre lizieră, lucrau o zi da, nouă ba și s-au lungit în timp cu gunoaie de la muncitori și noroi până la glezne, pe final de martie a ars acoperișul casei de lângă noi, mai bine de-o lună a zburat funingine duios și mi-a blocat respirația. Experiențe inedite: marți înmormântare, duminică botez, calculator decedat definitiv și ireversibil, mers la serviciu cu busul (de pe final de mai nu mai sunt o doamnă, să am mașină cu șofer).

Ca an agricol, a fost cel mai slab ever. Știind că nu vom avea timp, am semănat și plantat urme fine (opt cuiburi de roșii, de exemplu, am cumpărat răsaduri ca fiind de cherry, nu, nu sunt, dar măcar sunt gustoase). Cum domnul meu nu era (și o bună perioadă nu va mai fi) funcțional, cam toate mi-au picat mie în cap, mă bucur că am reușit să ud plantele la timp și n-am ucis niciuna; bine, n-au mai apărut spilcuțele, crizantemele comestibile, albăstrelele și știrul roșu, ele știu de ce.

La capitolul nu faceți ca ei: pavilionul verde de grădină cumpărat în primăvară e prost cu spume, minune dacă va trece iarna (pe cel precedent l-am ținut trei ani), la fel și prelata pe care am pus-o între casă și magazie, ca umbrar – ea ar fi ok, dar capsele sunt jalnice.

După ani de plete, domnul meu s-a tuns regulamentar vârstei (barba și mustața le-a păstrat, dar mai domolite), am primit o masă rotundă de bucătărie pe care mi-o doream de mult (apoi am dăruit-o, că ocupa prea mult spațiu, daaar m-am bucurat o vreme de ea); am avut și motive de zâmbet: am pus o marchiză și e mai utilă decât aș fi crezut, am refăcut o bucată de gard, avem canapea nouă de Ikea.

Bucurii? Bebe-nepot sănătos și delicios (are deja 7 luni), cupil din străinătățuri venit acasă. 

Și viitorul sună dacă nu bine măcar mult mai bine decât până acum.

Start în vară

După două luni capricioase, luna mai a fost plină de verde, de soare și de ploi aproape zilnice; iarba a explodat, flori, belșug de insecte, mulți melci cochilioși, mierle nebune și gălăgioase, privighetori.

Evoluția plantelor este mult întârziată față de alți ani, cireșele încă sunt verzi, lonicerele au fost acre, trandafiri abia ce înfloresc, doar Sacsul și Rose de Rescht ce s-au hărnicit parțial.

Am făcut focul la boiler până pe 28 mai, în niciun alt an n-a fost nevoie până atunci, am refăcut o parte din gard cu panouri zincate, urmează plasa de umbrire; pe uliță coboară uneori vreo 12 capre, pe un teren din preajmă am văzut vaci, multe vaci.

Găinile sunt tot grase și ouă, câinii albi sunt minunați după atâtea ploi, cu blana plină de pâsle, Gizmo cred că a descoperit un filon de pui de șobolan, că în fiecare zi ne aduce câte unul, Mașa și Frida sunt mizantrope.

După sterlizare, lui Gizmo parcă i-ar și fost tăiată și o bucată de creier, e posedat duracell style: sare pe celelalte pisici violent, fie și în joacă, urcă furtunos pe stâlpul de mâțe, întoarce covoare și carpete, mototolește huse, fură tot ce poate fi educat cu laba.

Am descoperit două magazine noi: o tabacherie cu cafea și alcooluri – plăcere vinovată – și un magazin cu obiecte casnice second hand, în stilul home depot – locuri de deconectare și de eliberat creierul de pe moațe.

Lângă noi locuiesc trei tipi din Nepal; când a venit alerta RoAlert care semnala prezența unui urs în preajmă (cam 3 km), au început să alerge brusc, ca la proba de 100 de m. Nu știu cum o fi ursul tibetan, dar cel carpatin aleargă cu 50 km/oră. :-)

În busul metropolitan călătorii plătesc cu telefonul sau cu Revolut și se aude frecvent uncraineana: majoritatea vorbitorilor sunt adolescenți și copii. O domnișoară pleacă în fiecare dimineață cam în același timp cu noi – a trecut de la bună ziua la bună dimineața.

Miroase a iarbă cosită și a iasomie, mierlele cântă zi-lumină, e vară și-mi place.

Înainte de Paște

 # E primăvară plină, cu cireși mirese, soare-n ochi și vânt în plete, cu pământ mirosind a reavăn, albine hărnicuțe și vreme imprevizibilă: vânt, ploi, frig, alternând cu 18 grade. Ziua crește pe repede-nainte, sunt mult mai multe treburi de făcut și-mi cam lipsesc netflix și skyshowtime cu serialele lor, e drept, compensează oarecum timpul petrecut în grădină.

# Totul e verde vertical și cere o coasă, narcisele ciufulite s-au trecut, se trec și zambilele; gornițele sunt falnice, o lalea s-a înroșit, celelalte sunt încă nehotărâte, au înflorit pentru prima dată cuișorii și magnolia de la Geta, prunii se pregătesc și ei. Hameiul e spectaculos, păpădiile domină-n galben, iar lipicioasa e tare prietenoasă: se agață de orice material textil.

# Am schimbat pavilionul de grădină, cel nou e verde și mai mare, motiv de bucurie pentru motanul blond musafir din vecini, care se urcă pe el ca să ajungă pe glaful geamului de la etaj, unde se sorește cu savoare. Au revenit șezlongurile în peisaj – hamacul încă mai așteaptă -, am strâns protecțiile de iarnă din casă, dar încă n-am pus protecțiile antiinsecte.

# Casei de lângă noi i-a ars acoperișul, din dimineața următoare vecinii s-au apucat de treabă și l-au refăcut în zece zile, chiar dacă au fost multe ploi în astă perioadă. Încă mai au mult de muncă, dar sunt admirabil de hotărâți și foarte eficienți; în grădină mai au multe chestii arse, iar când e soare zboară funingine peste tot, motiv de mare bucurie pentru plămânii mei.

# Câinii și pisicile năpârlesc cu spor, încă nu l-am sterilizat pe Gizmo, găinile ne dau supraproducție de ouă, motanul blond din vecini se insinuează în tunelul cu salate și le clocește. Totul colcăie de viață, căprioarele coboară fără teamă în livezi, au apărut câteva gaițe gălăgioase care îi supără rău pe câini, prin preajmă vin zilnic la plimbare mai mulți Malinois.

# Asfaltarea drumului din lizieră staționează cu spor și-mi asigură strat gros de noroi pe încălțăminte la fiecare ploaie, cabana de lângă pădure crește inconstant, conducta principală de apă de pe uliță e în proces de schimbare, mă bucur de busul metropolitan și-n fiecare zi panourile care înregistrează viteza mașinilor mă fac să zâmbesc.

Primăvara mea.

2023 la început

 

A mai trecut un an, n-aș spune că rău, dar nici că am sărbătorit în mod special faptul că se apropie funia de par. Crăciun în familie, cablu de fibră optică rupt de mașina de gunoi pe 30 decembrie, tipi de la cablu care n-au rezolvat nimic inițial, dar au revenit pe 31 dimineața și au rezolvat problema pe la 12,30.

Revelion petrecut acasă, la 12 noaptea cu câini în brațe din cauza artificiilor; au fost mai puține ca anul trecut (și cam o zecime din câte erau cu ani în urmă), dar Urma tot a intrat în hiperventilație, Pepsi a fost speriată, doar Zăvod ce-a alergat continuu prin curte ”înjurând” zgomotele (și pe cei pe care le-au produs, sper). Eu le-am urat tradiționalul să și le bage undeva, cu accent pe vecinul nostru G., al cărui câine nu se sperie de zgomote, așa că n-are nicio problemă să-și manifeste instinctele bubuitor-piromane; vecinul, nu câinele.

Pisicile au dormit cu spor în bibliotecă toată noaptea, la 0,35 au picat iar netul și tv-ul, am socializat via telefon cu tipa de la call centerul RCS – ceea ce recomandă și medicul în noaptea de revelion -, apoi m-am cufundat in Netflix. Pe 1 ianuarie, pe la 12,30, au venit tipii de la cablu (alții) și-au remediat problema.

În astă perioadă am văzut urme fine de zăpadă, nici nu s-a așezat bine, temperaturi negative de până la – 6 gr, ploi n-au prea fost până zilele trecute; am des-crăciunit casa, nu și decorurile din exterior: încă sper să ningă și să mă bucur de ele.

Un ianuarie ca un mijloc de noiembrie, cu salată, praz, ceapă, frunze de țelină și pătrunjel verzi și vioaie. Vreau să ningă, să-mi înghețe mâinile și nasul.

Raport de activitate pe final de toamnă

 

# E mult mai cald decât în mod normal, noiembrie ca o vară indiană după un octombrie  cu soare blând și lumină galben-filtrată, cu stat în tricou la prânz, cu soare-n ochi și vânt în plete, cu rufe uscate afară în câteva ore, fără ploi de două luni. Facem focurile în casă din doi în trei, nu am pus covoarele de iarnă, nici protecțiile la uși, pe moșie încă sunt băncuțe, scaune, șezlonguri.

# Pregătesc inconstant grădina și moșia pentru iarnă, n-am cumpărat nimic de plantat/semănat în grădină și mândră mi-s de hotărârea mea, am pus ceva usturoi și ceapă de bulbili; mai multe plante invazive au aproape ucis tufănici și alte cele – pir, cinci degete, hamei -, mut plante, fac planuri în gând, planuri pe care le modific când le trec în agendă și apoi nu le respect.

# Găinile chelesc cu spor, arată lamentabil și nu ouă, câinii s-au îngrășat și îmblănit, cu accent pe Zăvod, care mai are și pâsle responsabile, că e mimoz și nu stă nici să-l perie o singură persoană, ce să mai spun de foarfeca de oi; a, da, e eficientă la tunsul Urmei. Avem puhoi de păsărele ciripitoare, miliarde de păianjeni, mă lupt cu insectele care vor să coabiteze peste iarnă cu noi în casă și trec gâște-n v-uri succesive pe cer.

# Pisicile s-au rotunjit și-s îmbrăcate de iarnă, lui Gizmo nu i se mai vede pielea de pe burtică; crește mâțucul ca din apă, s-a adaptat incredibil, intră/iese ca o furtună pe ușița de pisici, a explorat cam tot prin curte și casă, plus zonele limitrofe curții. Încă nu s-a prins că poate folosi pământul de afară, vine rapid în casă la litieră, se urcă imperativ la somn în brațele domnului meu, umblă după mine prin grădină și vine când îl strig. E fan șoriceii pe care Frida și Mașa îi aduc acasă, încearcă să vâneze păsări, așa că i-am scos hamul cu clopoței.

# S-au terminat săpăturile pentru băgatul gazelor, tot în noiembrie, în 2014 am tras apă și canalizare, în 2016 s-a asfaltat ulița; de anul ăsta avem și transport metropolitan. Au trecut 13 ani de când ne-am mutat și parcă am locuit aici dintotdeauna, nu am nicio emoție când trec prin cartierul unde am locuit o viață, la întoarcere, în mașină, la 5 km de casă deja mă relaxez: am ajuns acasă.

# Înainte de Halloween am căzut cu talent (adică precum lemnul) în casă, după două tentative simultane de a călca într-o pisică: întâi Gizmo, apoi Frida, prilej cu care m-am amenajat adecvat de sărbătoare: fața julită, un cucui, nas roșu-alcoolist, o buză spartă, trăiască cine a inventat Cicaplastul și Ana că m-a învățat la el.  

# Încă nu am cumpărat a doua tură de lemne, calc cu savoare prin toamna de sub bolta de vie, s-a dat start hibernării parțiale, că noaptea-i lungă și va mai crește; plecăm pe aproape lumină, ne întoarcem pe aproape lumină, curând va fi întuneric-întuneric și serile se vor prelungi cu Netflix și Hbo max. Hai, iarnă!

Miez de vară

 # Acum plouă și mă bucur mult, după săptămâni de udat plante, uneori și seara, și dimineața (mândra mea!), în condițiile în care acasă n-am văzut peste 32 gr. Alei udate generos ca să se răcorească, pereți ai casei, chiar și geamuri uneori.

# Pisicile sunt parțial bine, Mașa și Frida sunt topite de căldură, Igor e sub tratament și mi se rupe sufletul când îl văd bărbierit pe un sfert din spate. E vizibil mai bine, dar a slăbit crunt (probabil a căzut de pe casă și la locul loviturii s-a format o pungă cu puroi).

# Câinii sunt aproape vegetativi, dorm la umbră, în lac, la acareturi, sub arțar sau brad, beau apă în disperare, iar dimineața încă e mâncare în castroanele lor. Se aud mult mai puține lătrături, semn că și câinii din sat, din vecini sunt dezgustați de căldură.

# Păienjeni, mulți păienjeni care vin după apă, albine și viespi, fluturi și șopârle, păsărele însetate – le pun apă seară de seară și mă bucur că nu le mai vânează pisicile. Căprioarele coboară doar dimineața devreme sau seara după apus, la prânz nu se aud decât cicade, nu e niciun ciripit.

# Trandafirii sunt într-un val generos de înflorire, au fungi de nenumărate feluri, în condițiile în care au cam fost stropiți: pătare neagră, făinare, rugină. Pomii au și ei colecții diverse, rapăn, monilioză, foc bacterian, dar ei n-au fost stropiți, la început pentru că ploua, apoi că n-a mai vrut domnul meu.

# Zonele cu flori perene se (aproape) autosusțin, le ud cam săptămânal, însă trebuie udate zilnic plantele aromatice, mai ales busuiocul, care e mimoză rău. Roșiile sunt sănătoase, încă nu s-a copt niciuna, aronia e mult avansată față de alți ani și, în mod surprinzător, mai dulce.

# În livadă nu există nici urmă de prună, sunt multe moșmoane, destule mere, dar mici, ceva pere, nuci – urme fine, alune cam sunt. N-am avut cireșe și vișine, mărarul iarăși a spus pas, cu ceapa nu m-am înțeles deloc.

# Anul acesta dovleceii nu vor să rodească nici de nebuni, în condițiile în care au răsărit doar în două cuiburi din opt, am avut salate și fasole verde (anul viitor vreau să punem mai multă), aroniile sunt pline, avem și mure, strângem la două zile câte un castronel.

# Atac de parodontoză și lucrare stomatologică amplă, data viitoare îmi pun o placă cu Benone Dolănescu, două săptămâni de concediu chiar pentru odihnă – inclusiv retușurile cu lavabilă intră la capitolul odihnă, că m-a amuzat operațiunea, mai vreau.

Primăvară pe final

 # E final de mai și totul e nerușinat de verde, flora spontană crește când te întorci cu spatele la ea, cea premeditată – mai ușor; înfloresc trandafirii (mult mai târziu ca în alți ani), în aer e un miros de bujori de și salcâmi înfloriți, de verde-viață și de pământ reavăn.

# Am demarat conservăreala anuală cu uscat mărar, leuștean, oregano, păpădie și urzică (dafinul e bonus), culeg din trandafirii de dulceață (la cum plouă zilnic, s-ar putea să nu mai am ce), le-am pus gulere din staniol roșiilor - le reteza cineva -, zi de zi mai fac câte ceva în grădină – terapie pentru creier.

# E an de melci cu cochilie și de greieri în exces și deja au apărut nezarele, cireșele mai au până să se coacă, facem salate din multe feluri de frunze culese din grădină, găinile sunt bântuite de instincte materne, câinii arată crunt grație ploilor, iar pisicile încă năpârlesc.

# Au revenit în peisaj plasele și perdelele împotriva insectelor, bună treabă am făcut anul trecut cumpărând pavilionul de grădină, am schimbat decorul în zonă (mutat minisolarul): acum văd de pe șezlong toate florile perene și hamacul are loc generos.

# Pe uliță cresc case și garduri, la viitoarea cabană din lizieră se muncește mereu, se-aud cântând motocoase zilnic; cerul arată incredibil, dar încă n-am văzut vreun curcubeu, domnul meu iar a cosit valeriana, iar rododendronul a murit din proprie inițiativă.

# Mă bucur că trecătorii folosesc coșul de gunoi de la poartă, am recuperat deficitul de somn și viața parcă e mai colorată; zi de zi iau cu mine umbrela curcubelie și mă face să zâmbesc, drumul spre casă e mărginit de maci rușinați și domnul meu trebuie să conducă încet, ca să pot vedea evoluția plantelor.

# Sunt 12 ani de când am plecat din oraș și încă mă întreb cum am putut trăi atâta vreme în el, recunosc vecinii de pe uliță dacă îi văd în zonă (copiii îi știu pe toți), mare pacoste Netflixul (și bucurie simultan). N-am chef să scriu, dar, dacă mă roagă microb turbat așa frumos, n-am cum să-l refux. 😊 Să fiți bine.

Raport de început de aprilie

# E început de aprilie și de dimineață era peliculă de gheață în castronul pisicilor, iar parbrizul a trebuit râcâit; atipică vreme, după temperaturi diurne de 20 gr, găinile au redus ouatul, plantele nu știu ce să mai facă și ele, iar pe mine mă năucesc schimbările.

# Am scos protecțiile de iarnă de la uși și mocheta din locul de masă, în curte au reapărut șezlonguri și băncuțe, curând vom monta și hamacele. În casă sunt numeroase buburuze și crisope, dar și ploșnițe nezara, motiv nu tocmai de bucurie.

# Încă nu s-a deschis sezonul la căpușe, pisicile și câinii au început năpârlirea – mă îngrozește gândul că trebuie toaletați Urma și Zăvod -, i-am pus lui Jinx pe mormânt ”floarea lui”, pe care o clocea de la apartament – sedum spectabile roz.

# Am pus semințe în ghivece, în casă: busuioc de patru feluri, verbine și mixandre, țelină și salvie, tulsi și ceapă de răsad, sipică și ceapă decorativă de la Oana și altele. În grădină am pus ceapă albă și roșie, salate multe, ridichi, pătrunjel, mărar, crăițe și gălbenele.

# Iar n-am găsit cine să ne ajute la grădină, nea Sandu ne tot amână cu tăiatul pomilor, așa că-i coafăm noi, în ritmul nostru și în funcție de timpul liber: întâi merii, apoi perii și restul – ce și dacă vom apuca. Și vom cultiva (și) mai puțin pământ anul acesta.  

# În sat ard focuri purificatoare și oamenii sunt în grădini, magnolii, zarzări, corcoduși sunt în floare; încă n-am auzit tractoare, am strâns gunoaiele din lizieră și am curățat parțial color, coșul de gunoi din fața porții își dovedește utilitatea: oamenii au învățat că e acolo și nu mai aruncă gunoaiele pe jos.

# Am curățat trandafirii și jardinierele, am aproape terminat de pregătit curtea, avansăm cu zona de cultivat, iarba din livadă să mai aștepte. Pisicile înfloresc în meri, au apărut gușterii, păsărele gureșe se ceartă zi lumină, țapi tineri se ceartă-n lizieră, iar aerul s-a schimbat cu totul: mai plin, mai reavăn.

# Sunt înflorite multe primule, toporași, iasomia de iarnă, forsiția, narcisele galbene ciufulite, încep și zambilele să se deschidă, a apărut timid leușteanul, bujorii sunt zbenghiuri roșcate, păpădiile îngălbenesc moșia de la zi la zi și verdele se avântă timid zi de zi, mai puțin pirul, care e viguros.

# Se organizează iar Simfonia lalelelor (15-17.04.2022), de astă dată în parcul din Lunca Argeșului, dacă veniți în zonă dați un semn anterior.

Ianuarie mai pe final

E final de ianuarie și iarna 2021 încă nu a sosit; a nins de câteva ori, s-a și așezat zăpada, dar nu mai mult de 3 cm, încă mai sunt pete, dar n-am apucat să văd totul alb, să simt aerul dens, specific. E frig, bate vântul și pereții casei se răcesc repede; vânt de la vânticelul care intră până la piele la vântul serios care întoarce fumul pe coș, de la vântul rotit care face minitornade în fulgi cernuți domol, la vântul care umple aleile de ciment de praf și frunze el știe de unde aduse. Încă mai sper să avem zăpadă, nu am strâns proiectorul de crăciun, aștept să ningă noaptea cu fulgi ca de gâscă și să-l pornesc.

Animalele de pe moșie sunt bine, găinile-s grase și nu ouă, câinii mari au blana plină de pâslă, cu greu reușesc să le ajung la piele, Pepsi scoate ”scutecele” lor de la locul de somn, le mută în curte și le destramă sistematic. Pisicile sunt răsfățate și vor să le fim ușieri, chiar dacă au ușița lor, Mașa are iar otită fungică, își scuipă și lăbuie copiii, umblă după mine de parcă ar fi prinsă cu elastic; când nu e după mine, se eternizează între perne, în dormitor. Igor e sperios prin definiție, cam mimoză și nu mai șchiopătă (suspectez ceva reumatic), Frida e grăsană și nu-i tace gura deloc. Încă mi se pare că-l văd/aud pe Jinx și-mi lipsește. De curând am realizat cât timp îi dedicam: periat, îngrijit, pregătit mâncare specială, curățenie...

Domnul meu a aproape refăcut sistemul de iluminat de la acareturi (mai are de montat două întrerupătoare), eu am cumpărat deja semințe pentru primăvară, ca de obicei, prea multe pentru spațiul pe care îl avem și, evident, majoritatea de flori.

Bucuria stă în lucrurile mici: obiectele noi din bronz, crema cu ceară pentru mâini, Netflix, de astă dată After Life.

Bună dimineața!

Ce-am mai făcut, pe final de an

 # Plouă ca-n noiembrie și nici măcar nu sper la zăpadă de sărbători, acum zece ani prima fulguială era cam pe 2 noiembrie, pe 6 decembrie se așeza zăpada prima dată: s-a schimbat clima. Am (cam) treminat de luat cadourile de Crăciun, gata și aprovizionarea lunară, că mi-e groază de făcut cumpărături în astă perioadă.

# Am strâns, spălat, pus bine lucrurile lui Jinx, să nu le mai văd accidental, în speranța că îmi va fi mai puțin greu fără el. Cu plecarea lui s-a terminat un capitol al vieții noastre: orașul, apartamentul, viața în patru, cu fetele acasă.

# Pisicile au ușiță nouă, sunt grase și blănoase, Frida și Igor se eternizează în bibliotecă, Mașa – în dormitor. Câinii sunt și ei grași și blănoși, cei albi arată crunt în astă perioadă, dorm în ploaie în fața terasei, sub masă, la lemne, lângă atelier, unde au chef, mai puțin în căsuțele lor.

# Găinile sunt cam rotunde, au reluat ouatul cât să nu ne mai uităm urât la ele. Avem belșug de șobolani, grație vecinilor care depozitează chestii fără număr lângă gardul bucătăriei de vară, se simte lipsa de un an a lui Hades.

# 2021, an năuc, se apropie de final; au murit cunoscuți prea devreme, oameni dragi au fost bolnavi, am socializat foarte puțin (asta e de bine); o pruncuță neașteptată care m-a bucurat mult, câteva zile la mare, drumuri scurte în rest, multe comenzi pe internet. Am așezat niște relații toxice, am strâns altele, am făcut ”cu mânuțele-astea două” chestii de care sunt încântată, profesional a fost o provocare - experiment reușit.

# Sunt obosită, am deficit de somn, zilele sunt încă agitate, dar încerc să intru în spiritul sărbătorilor: citrice și duciuri, uleiuri de brad și scorțișoară, două betele, că e încă devreme pentru decorat casa.

# Azi ar fi fost ziua mamei, ar fi făcut 84 de ani, sunt însă 21 de ani de când a plecat.

Raport de activitate. Animale

 

# Câinii sunt cam bine, tot sculptăm la pletele Urmei - arată într-un mare fel tunsă asimetric, în scări -, Zăvod a căpătat un look decent, pupăza de Pepsi nu stă la periat nici de nebună, trebuie s-o constrâng. Toți trei vânează câte o poartă deschisă ca să ajungă în grădină, unde frământă gospodărește pământ, plante cultivate.

 # Găinile sunt harnice, încă n-au făcut păduchi, doar ne asigură supraproducție de ouă. Cum majoritatea sunt albe cu pete, au arătat cumplit ude și pline de noroi, condimentate un pic cu cenușa din cutia de scaldă. Sunt tare încântate când le ducem, pe lângă chestii verzi, melci cu cochilie: o găină găsește un melc, fuge cu el în cioc și după ea toate celelalte, că nu degeaba se spune deștept precum găina.

# Pisicile sunt și ele bine, Mașa nu mai are otită, am descoperit șervețelele umede pentru pisici și mi-e mai simplu cu ”linsul” lui Jinx. Au slăbit toate, nu prea mai vor să doarmă în casă nici când plouă și, dacă tot au terminat năpârlirea de primăvară, s-a deschis sezonul de furminat mâțe (șef – domnul meu).

# Din sat avem motani musafiri: bicolorul (alb-negru) intră pe geam în casă și se autoservește din crănțănele, marchează; blondul galben-dungat doarme pe acoperișul wc-ului din grădină sau în livada de alături; griuțul tigrat -anul trecut era adolescent -, care știe să folosească ușița de pisici, are zgardă și nu se teme de oameni.

La mulți ani, Petru, Pavel și Mircea!

Raport de activitate. Vreme, vegetale și alți demoni

 

# A plouat mai bine de-o lună zi de zi, întâi a fost frig, apoi a plouat cu soare de ziceam că suntem la tropice, iar înainte de Sânziene și-a făcut apariția canicula - valuri de abur se ridicau sub soarele puternic din pământ, de pe betoane; vreme imprevizibilă, atipică, nesuferită.

# A fost o umezeală incredibilă în casă, miros de perete ud peste tot, pe ușile camerelor de sus se scurgea duios apa, gresia din baie și din terasa protejată a rămas udă ore-n șir după ce am spălat-o, așa că a trebuit s-o șterg cu un prosop uscat. Dezumidificator zi de zi în dormitor, rufe uscate în casă, tuse ascuțită.

# Vegetalele au explodat, la fel fungii, melcii, păienjenii și insectele, flora spontana tinde către cer, păpădiile se vor arbustifere, hameiul de după gard se insinuează perseverent; cireșe și vișine avem urme fine, sunt ceva fructe în rest, dar puține, doar murii și moșmonul ce promit să fie generoși.

# Iarba crește cum întorci capul, livada mereu are o bucată care trebuie cosită, grădina e incredibil de verde; răsadurile sunt vii și încep să-și revină, avem plante aromatice din belșug și multe flori: albăstrele, nigelle, garofițe turcești, tradescantii, salvii, borango, stachys, crin făclie, mac oriental, heucheră, sunătoare adusă de mine din lizieră.

# Se pregătesc să înflorească schinduful, margaretele, crinii și spilcuțele, o căpșună nebună a crescut sub niște tufănici și acum rodește, ardeii iuți au floricele, amelanchierii – bețe cu rod – își colorează fructele, jujubul, sichuanii și cuișorii cresc frumos, iar cornul e de fapt sânger.  

# Îmi sunt tare dragi trandafirii de la Lia (Super excelsa, Perrenial blue, Fairy dance), plini de flori, chiar dacă sunt mici-mici, în condițiile în care trandafirilor adulți le-au mucegăit florile în stadiul de boboc. Chiar și așa, sunt spectaculoși, iar cei plantați în primăvară în curte, lângă gard, mă fac să zâmbesc zilnic.

Start în iunie

 

# E verde copleșitor și iarba crește ca nebuna, înfloresc toate, chiar dacă evoluțiile vegetale sunt ușor întârziate față de anul trecut. Trandafirii abia acum se pregătesc să înflorească, cireșele nici nu s-au colorat, pernele pentru scaune și hamacul stau mai mult prin casă.

# Răsadurile de ardei par din plastic, noroc cu faptul că s-au îngălbenit și asta dovedește că-s vii, roșiile sunt mici, amărâte și cam movulii; cresc bine plantele de fasole, pătrunjelul și țelina de frunze și-au luat avânt și, pentru prima dată, avem mărar, motiv de mare bucurie pentru mine.

# N-am deschis încă sezonul la șlapi, flisurile sunt încă la putere, panoul din dormitor pleacă seară de seară, rufele nu se usucă nici de nebune dacă nu le bag în casă; câinii arată într-un mare fel uzi și plini de noroi, cu lațe curgânde, pisicile au cam terminat năpârlirea, dar ne asigură urme de lăbuțe murdare peste tot.

# Am demarat operațiunea provizii de iarnă 2021 – mărar și leuștean la congelator – am făcut inventar în beci și iar nu voi face decât urme fine de dulceață, gem, compot. Aproape că n-am folosit plantele uscate anul trecut, așa că voi culege și usca mult mai puține, mă voi axa, probabil, pe chestii verzi pentru iarnă, la congelator/borcan.

# Întru schimbat & colorat vremea, am făcut un drum spre munte – Corbeni, Argeș – și unul spre Dunăre – Novaci, Giurgiu -, cu escală în București. Plus o aroganță: am mers la Novaci pentru câteva ore și ne-am întors acasă a doua zi (dacă Oamenii de acolo sunt așa de faini...). La întoarcere am prins o ploaie nebună cu grindină pe autostradă, care mi-a cam plăcut.

Pe scurt, la mijloc de aprilie

 # A înflorit magnolia, doar puțin mai târziu ca celelalte din sat, încep să apară lăcrămioarele, un snop de lalele își formează florile, încă nu știu ce culoare sunt.

# Plăntuțele apărute în ghivece sunt firave, miozotul a invadat tot ce-a putut, dar încă nu a înflorit, arțarul nu se grăbește să înfrunzească, nici pomii n-au flori.

# Au reapărut gușteri (cel mai des mă întâlnesc cu ei în casă, aduși de mâțe) și broscuțe, greieri și limacși, albine, fluturi și muște, aștept cu interes afidele.

# Apa e funcțională pe întreaga moșie, furtunul verde cu duș încurcă poteca din grădină, am bifat prima noapte fără foc în dormitor (doar la boilerul din baie).

# Parcarea de la dispensarul din sat e mereu plină (vin oameni de departe la vaccin), prin grădini pământurile sunt deja lucrate - în sat e mai primăvară cu vreo două săptămâni decât la noi.

# E cam frig, iar evoluția vegetalelor e evident mai întârziată decât în alți ani, mi-e dor de târgurile de țară și nici anul acesta nu va fi organizată Simfonia lalelelor.

# Mâine e ziua mamei domnului meu, 80 de ani; să ne trăiască.

Ce-am mai făcut

Am strâns multe gunoaie din lizieră, doze de bere (în special), ambalaje de dulciuri, peturi de suc, burete pentru acoperiș, hârtii, cartoane, cârpe și mucuri de țigări golite din scrumierele de mașină ale unor civilizați. După două zile, deja erau: un pachet de țigări, mai multe chiștoace, un ambalaj de corn.

Cu toate că am greblat responsabil curtea, deja nu se mai vede, măcar am descoperit o mulțime de jucării pentru câini (cu care doar Urma se joacă, Pepsi e fan șobolani morți, Zăvod se joacă numai cu chestii vii).

Câinii sunt bine, cei mari – plini de pâsle, iar când plouă arată crunt -, Pepsi e mimoză la mâncare și suplă spre ogar. Pisicile au slăbit și năpârlesc, s-a deschis vag sezonul la căpușe (cu accent pe Igor); năpârlesc și ele.

Lui Jinx nu-i e bine (a fost cinci zile la antibiotic, timp în care a gustat din când în când câte ceva, n-a vrut să mănânce), mănâncă, doarme, uneori mă toarce ca să-l mângâi și, dacă sunt la calculator, stă cu mine.

Din sat vin trei motani: unul alb-negru și doi portocalii dungați; unul dintre ei stă pe glafurile de la parter, pe covorul din grădină și vine în fiecare zi să-și facă somnul de frumusețe în livada de alături, în mijlocul nicăieriului.

Am văzut serialul Minunata lume nouă, bună ecranizarea, apoi am recitit cartea; una dintre găinuțele de la sor’mea M. face ouă verzulii (nu știu care) și mă distrează, vrem să mai facem un strat înălțat și încep să mă bucur de primăvară.

Raport de început de aprilie

 A venit primăvara, lucru cert, corcodușii sunt miresele momentului, sălciile au mâțișori, dar e frig și evoluția vegetalelor e mult întârziată (în alți ani erau deja înfloriți prunii de vară). Acum sunt înflorite primule, narcise și zambile, muscarii și lalelele abia se văd, aroniile, pelinul, moșmonul și lonicerele au frunzuțe, trandafirii au pornit în vegetație. Ușor-ușor, arealul începe să arate a primăvară-vară - băncuțe înspre grădină, magazia, bucătăria de vară și chioșcul se eliberează -, s-a deschis sezonul la febră musculară de week-end, la mâini zgâriate și chinuite grav și deja sunt momente în care putem sta numai în hanorace.

Domnul meu a tăiat trei pruni bătrâni plantați spre drum la vreo 40 cm de gard (ca să le facă loc celor mici să se ridice, plantați legal, la doi metri de gard) și un măr (care amenința integritatea chioșcului) și a apucat să dea uleiul horticol (între două reprize de ploaie). A venit nenea specialistul la tăierea de primăvară a pomilor și ne-a spus că e musai să îi hrănim, altfel riscăm să-i pierdem; așa că le-am pus NPK 16-16-16, ceea ce nu gândisem vreodată că voi face. (Căutând NPK, am intrat într-un magazin din sat unde am găsit o mulțime de minuni pe care le cumpăram de pe net: insecticide, fungicide și stimulente bio, turbă, mânuși colorate, semințe, sare fără iod și alte minuni.)

Deja am demarat operațiunea primăvara în grădină: am aranjat zonele cu flori perene, am tăiat trandafirii, am așezat mini-creșa în statul înălțat acoperit cu folie (roșii, salate picante de la Nadina, cimbru). În ghivecele din suportul îmbrăcat în folie sunt semănate: busuioc de patru feluri, tulsi, lophantus, flori, am pus benzi cu semințe (pătrunjel, morcovi, mix de salate), leuștean, mărar, pătrunjel și țelină de frunze; încă nu am plantat arpagicul și usturoiul, avem ”spontane” – din ce-am ratat să scoatem în vară – și din cele de bulbili. Sub covorul pus de probă peste iarnă în grădină pământul e mai puțin dens și mai lipsit de chestii verzi (îl iubește pisicile, și ale noastre, și cele din sat).

Am jujub de la Ana T. și mă bucur nespus, arbuștii de piper de Sichuan încă nu dau semne de viață, mă bucur că au trecut iarna plantele de lângă gardul refăcut în toamnă, și cele cărora le-au fost afectate rădăcinile în vegetație, și cele mutate anul acesta– forsiție, iasomie de iarnă (tăiate drastic, au făcut urme fine de flori), iasomie de vară, trandafiri.

Am scos protecțiile de iarnă de la uși, am coborât hamacele din pod – încă nu sunt instalate; a tot plouat, pământul e ud, în beci se infiltrează apă, iar acum vin ploi în următoarele zece zile, plus patru nopți de temperaturi negative (au mai fost două). Vedem.

Raport de mijloc de martie

 

# A nins frumos, 20 cm de zăpadă care a rezistat câteva zile, apoi au început ploile, luni a tunat, a fulgerat și mi-a fost tare drag. Evoluția vegetalelor e mai întârziată decât în alți ani, nu e nicio narcisă ciufulită înflorită (dar sunt ciugulite de vrăbii, întru amuzament), nici vreo zambilă, sedumurile abia se ițesc.

# Au răsărit cuminți pătrunjel, oregano, negrilică și crizanteme comestibile, avem ceapă (din cea rămasă în pământ din toamnă, plus cea egipteană), usturoi - din cel uitat, din cel de bulbili și a apărut și cel de tuns -; apar timide tradescantiile, primulele sunt înflorite, iasomia de iarnă s-a trecut.

# Am hotărât să umplem lacul din curte, inutil după legarea la canalizare, operațiune care se va desfășura în timp; am demarat îngrijirea zonelor de perene, încă nu am tăiat pomi, vie sau trandafiri, am pus semințe pentru răsaduri: lemon grass, capere, țelină de rădăcină, ceapă, verbine, isop, roșii, ardei iuți.

# Se simte că a crescut ziua bine, încă nu e legată apa pe moșie, avem răsadniță-cutie cu capac, mică, de pus în stratul înălțat (cu arce și folie, ca un minisolar), domnul meu a albăstrit pomi și arbuști și a demarat tăierea prunilor vechi dinspre drum (ca să poată crește prunii mici, plantați la limita legală).

# Mă abțin cu greu să scot protecțiile de iarnă din casă, scot zilnic gărgărițe și crisope din casă, în grădină găsesc ploșnițe cam prea vii, găinile ouă, câinii năpârlesc, pisicile sunt impertinente. Mă joc cu creta lichidă, cu colierele velcro pentru cabluri, cu binoclul, cu hamacul de picioare; și-mi place.

Mi-e dor de verde și aștept cu resemnare trecerea la ora de vară.

Ce-am mai făcut, ediția de început de martie

 

# Iasomia de iarnă (pe care am tuns-o drastic și am mutat-o) a înflorit săraca doar vag, ghioceii se trec, au apărut tufănele, sedumuri, căldărușe, narcise și zambile, lalelele ies în verde roșiatic, primulele galbene au câteva flori.

# Ziua s-a mărit considerabil, au revenit trusa de floricultura și băncile în zona dinspre grădină, am tendința să stau în soare, probabil pentru rația de serotonină, iar domnul meu a îmbăiat plantele în albastru.

# Am așezat mumos bolovani pe lângă plante – e un hobby de-al meu: să plimb pietre -, am parțial aranjat zonele de perene devastate cu prilejul mobilării cu arbuști a curții, am și greblat o parte din curte, continuarea în numărul viitor.

# Am cumpărat semințe și arpagic, am primit plante noi de la Carmen (ajuga reptans, vinca minor și crocuși de toamnă), ceapă de apă, o marcă de fasole și una de porumb de la Cristina, am făcut ordine în extindere ca să le fac loc viitoarelor ghivecele.

# În grădină sunt zbenghiuri verzi: negrilică și crizanteme comestibile, ceapă pe care nu am scos-o în toamnă și usturoi de bulbili, urzici și o cicoare roșie (cred) istorică, care iese de vreo trei ani cu încăpățânare; acum încep să-mi așez în cap ce și unde voi planta.  

# Cerul e senin, insectele au revenit la viață – casa e plină de buburuze și de crisope -, ploșnițele puturoase n-au murit peste iarnă, tare mă tem că va fi jale cu ele anul ăsta (probabil și cu limacșii, că sunt deja semne).

 # Tinerele găini ouă, au avut liber în grădină și Mașa le-a alergat responsabil, pisicile vor mereu uși deschise, câinii sunt plini de pâsle, am reușit s-o cointeresăm pe Pepsi să poarte zgardă, chiar dacă s-a lamentat vreo săptămână.

 # Un motan portocaliu din sat vine și doarme ore-n șir într-un anume loc în livada de-alături sau în grădina, pe locul valerianei, zilele trecute am înțeles de ce Gaițele lui Kirițescu se cheamă așa: cinci păsări în livadă și-o gălăgie de nedescris.

 

Gata, nu mai vreau zăpadă și mânuși, ci uși deschise și hanorac. E posibil ca 2021 să fie ultimul în care trecem la ora de vară, a trecut un an de când ne-a lovit neprevăzutul, un an de singurătate, an care cel puțin pe mine m-a ajustat.

Raport de februarie

 # A crescut ziua și se simte considerabil; s-a încălzit vremea, cântă păsărele, gărgărițe ies la soare, albinuțe harnice vin și se îneacă în apa câinilor, muște vegetează pe fațada sudică, de parcă ar fi martie pe final.

# Am mobilat gardul dinspre vecini cu plante de 7-10 ani (Mme Isac Pereire, Jasminum nudiflorum, Forsythia, Philadelphus coronarius, toate cu rădăcini până în China), prilej cu care am făcut varză zonele de perene, așa că iar mi-am făcut de drag cu bălării de urât: trebuie să le pun la punct.

# Câinii sunt grași, vocali și sănătoși, încă îl caut cu privirea pe Hades; de când el s-a dus, Pepsi e vânător-șef la șobolani: sapă ca după petrol, prinde intruși și-i chinuiește sonor - e mult mai crudă ca Hades.

# Pisicile sunt dolofane, când e cald parcă-s zăpăciripite: aleargă dezarticulat, întorc covoare pe dos, cum deschizi o ușă, cum intră și ies simultan două pisici. Igor are 6,5 kg și e incredibil de frumos, Jinx doarme non-stop, Mașa și Frida se iubesc sincer și dezinteresat de la o vreme și se scuipă sau se bat de câte ori se văd.

# De la o vreme avem musafir nou: un motan portocaliu din sat; nu e prea temător, e vorbăreț, îmi răspunde când îl întreb ce face, asta după ce se îndepărtează la o distanță sigură. Igor îl urăște, ies bătălii crunte, de-a trebuit o dată să-i despart cu apă, ca pe câini.

# Faină jucărie binoclul de vânătoare: văd păsărele pe care apoi trebuie să le identific, cu greu, că mă pricep până-n pod. Până acum am constatat că avem în areal și nu știam: pănțăruș, cioară grivă, aușel și-un ghemotoc gri dolofan pe care nu reușesc să aflu cum îl cheamă.

# De vreo lună, boilerul pe lemne mă urăște: cum mă apropii de el, cum mă atacă și mă arde; în același loc. Domnul meu a descoperit binefacerile cozii împletite și e tare drăguț, eu trebuie (iar!) să mă tund și n-am chef; nici codițe n-am chef să-mi fac.

# Vin căprioare să mănânce mere în fața bucătăriei, vulpi dolofane prind iepuri în livada de-alături, casa e plină de buburuze și de crisope, apar de nicăieri păienjeni și se parchează în cadă, ploșnițe puturoase cad din pomi. Eu încă mai vreau zăpadă.