Organizarea de șantier în 2023

Nu știu cum e în alte părți, dar în zona noastră nu există organizare de șantier nicăieri, orice s-ar construi și oricine ar fi beneficiarul: de la drumuri publice la case particulare, nu există coșuri de gunoi sau wc-uri, de apă nu mai vorbesc, mașinile ies pe asfalt cu anvelopele pline de noroi.

Gunoaiele zboară duios, trebuie să-ți ferești privirea când muncitorii transformă zona în latrină, iar uneori te întrebi dacă nu era mai indicat să-ți iei cizmele de cauciuc. Le-am dus muncitorilor de la extinderea rețelei de gaze saci de gunoi și le-am cerut să strângă și să folosească coșul de gunoi de la poartă, că există cu scop; au făcut-o, dar la final tot au lăsat ceva gunoaie în dreptul gardurilor vecinilor, nu și la noi.

Acum, muncitorii care amenajează drumul pregătesc gunoaiele pentru îngropare: vor trage pământ pe laterala betonului și ce se vede nu există. Nici nu poluează. 

Nu, nu așa

Pe dreapta se circulă, și pe stradă, și pe scări, pe dreapta, doar pe dreapta.

Ei, și tu!

Domnule promoter, consultația medicală e confidențială, nu ai ce căuta în cabinet când e un pacient acolo.

Păi acum e omul în timpul programului.

Nu, strada nu e o scrumieră și faptul că alții au aruncat pe jos chiștoace înaintea ta nu-ți permite să arunci și tu.

De parcă doar el aruncă...

Virgula între subiect și predicat nu se acceptă dacă ai terminat deja clasa a VI-a; calul fuge pur și simplu, nu calul virgulă fuge. Nu vorbim cu gura plină, nu scriem cu gramatica lipsă.

Important e ce vrea omul să scrie, nu cum scrie.

Nu treci strada diagonal între două treceri de pietoni pentru că fix vizavi ai tu treabă.

Dar toată lumea face așa.

Nu, nu bați la ușă și apoi intri în cabinetul medical doar ca să întrebi ceva, dacă acel cabinet nu are antecameră; e posibil să fie un pacient dezbrăcat.

Dar ce-a făcut?

Nu, nu semnezi pe lista unui candidat în care nu crezi, doar pentru că te-a rugat șeful.

De ce, că oricum nu-l votez.

Nu, doamna profesoară, nu aveți ce căuta în cabinetul stomatologic când pe scaun este un pacient; chiar dacă medicul v-a fost elev și dvs. vă plictisiți afară, pacientul are dreptul la intimitate, drept pe care dvs. îl încălcați.

Ei, ești tu exagerată.

Influenţa zgomotului în procesul de comunicare. Studiu de caz

Mesajul la emiţător:

„Domnul pensionar are abonament gratuit pe autobuzele din oraș și se duce zi de zi la Lidl și Kaufland; dimineața devreme, când merg copiii la școală și adulții la serviciu, sau pe la 3, că nu mai poate să doarmă la prânz. E foarte trist că lumea nu mai e educată să-i ofere locul și trebuie să stea în picioare, el, care are două sacoșe de căpșunar pline. ”

Mesajul la receptor:

“Acum aflu că este strigator la cer ca pensionarii să aibă gratuitate pe mijloacele de transport și că ar trebui să fie îngradită cumva libera lor circulatie.” 

Modelul Shannon-Weaver al procesului de comunicare (sursă foto):

2. ...Și apoi să nu știi cum să scapi de ea

Ok, am „pripășit” coţofana la noi, cum scăpăm de ea? Și-n sat atacă madamele, unul dintre vecini a distrus un cuib și-a păstrat de memento mori una bucată hoață complet decedată întru atenționarea suratelor. Am găsit și un ou pierdut pe terenul de-alături, a văzut domnul meu o coţofană în fapt, zburând dinspre sat cu ou în cioc, așa că am demarat operațiunea coțofaniada. În prima fază am observat (aha, vine dinspre nord sau de jos), apoi am căutat (uite încă una; și încă una; și încă una; câteee suuunt!) - rezultat – două cuiburi în salcâmi, cam la 100 m.

Cum scăpăm de ea? Neștiind răspunsul corect, am apelat la întreabă publicul. Sperietoare de ciori - am mutat-o pe Salmonela (piticul de grădină) -, n-a impresionat-o prea tare, doar la început ce s-a mirat un pic. Momeală, cușcă, pândă. Păi ce, e proastă? Cum fifti-fifti nu puteam face, singura variantă a fost sună un prieten. Prieten care a venit cu o pușcă cu aer comprimat, alice cu și fără fuste diverse, harnașamente, haine camuflate și alte chestii.

Și cum legile lui Murphy sunt imbatabile, n-a mai venit doamna coțofană (oricum trecuse ora ei de festin și-i stricasem ploile c-am fost pe fază și-am luat ouăle din cuib). S-a purces la observarea cuiburilor din salcâmi şi la planuri ulterioare: musai armă de foc, deci şi hârtie pentru împuşcat coţofene (pentru vânat orice e obligatorie autorizaţia), sezon e între 1 iunie şi 31 martie (dacă era gaiţă trebuia aşteptat până la 1 septembrie), deci mai va.

Vizita prietenului vânător s-a lăsat însă cu victime: patru peturi (două de 0,5 l cu apă şi două de 2 l ciufulite) și două doze de bere, plus oareșce araci și-o platbandă din aluminiu. Şi, ca bonus, îmbunătățirea cu plumb a unei zone de grădină.  

1. Despre cum să-ţi faci animal de companie o coțofană...

Se ia una bucată țăran de rit nou și se plasează ager în grădină după melci (adică să-i strângă de pe plantele folositoare omului și să-i ducă... undeva). Personajul principal întâi strânge melcii în găleată și-i duce în lizieră, apoi începe să-i învețe zborul planat combinat cu parașutism – aruncare cu boltă peste gard. Până într-o zi, când se întâlnește cu o pasăre negru cu alb și cu oareșce pene albastru electric, fățoasă tare, care cu delicatețe se servea din căsuța unui melc.

- Ce pasăre folositoare omului, ia să-i dăm noi melcii ei!, gândește țăranul de rit nou, apăsat de responsabilitatea de a se afla în vârful lanțului trofic.

Și-i face păsării o grămăjoară de melci. Pasărea, isteață, se prinde repede, mănâncă rapid ofrandele și-așteaptă. Iar omul îi mai face o grămadă. A doua zi, pasărea îl așteaptă pe om; iar omul îi face iarăși grămezi de melci păsării.

- Am pasăre sălbatică animal de companie, își spune trufaș țăranul de rit nou, mulțumit de aportul său la hrana cotidiană a păsării sălbatice.

Apoi a început săptămâna; omul a plecat la serviciu – nici n-a mai plouat -, dar pasărea a venit zi de zi să aștepte. Doar într-o seară ce-a mai primit doi melci, mici și ăia și amărâți.

După câteva zile, un alt om – mai cu picioarele pe pământ – viețuitor al aceluiași areal constată că din cuiburile găinilor au dispărut două ouă în mai puțin de zece minute, timp în care el se afla în preajmă.

- Nu-s urme de coji, nu-i umed, e pasăre sigur, le fură pur și simplu.

Țăranului de rit nou din primul paragraf i se aprind niște beculețe, tace, dar intră pe net să caute „pasăre fură ouă cuib”. Așa află că pasărea lui sălbatică animal de companie este o coțofană, pe numele de scenă Pica pica, expertă în furat ouă din cuiburi.

Ups...