Octombrie, mai la mijloc

 # Anul agricol. A fost dezastruos, caniculă, secetă, toată vara am udat plante perene ca să nu moară; am avut belșug de ploșnițe puturoase (e drept c-am văzut și câteva călugărițe), de boli și de dăunători. Legume - pas, fructe puține, mici și deshidratate, trandafirii, cu flori meschine, supărați și plini de fungi, au reînceput de vreo două săptămâni să înflorească. E prima vară în care apa din puț a scăzut dramatic (l-am și denisipat), iar opririle apei de la rețea au fost frecvente.

# Recolte. Ierburi aromatice, usturoi și ceapă de bulbili, plante pentru ceai, fructe de amelanchier, de lonicera, cireșe, vișine, urme fine de zmeura și mure – cam asta a fost recolta. Mai avem ceva mere neculese, probabil le vom mânca din pom, struguri vulgari, nuci și gutui pe care nu le mănâncă nimeni. A reapărut știrul roșu pe care-l credeam pierdut, iar ca noutate: au intrat pe rod poncirusul, piperii de Sichuan și coacăzii aurii, iar lophantușii s-au făcut tufe generoase.

# Animale. Câinii au suferit rău de căldură, cei mari sunt plini de pâsle, de smocuri și îmbătrânesc vizibil, Pepsi e ubicuă și harnic evadatoare din curte – sapă pe unde poate pe sub garduri. Pisicile sunt și ele bine, Mașa – sucită și intolerantă, se simte că are 13 ani, Frida – oportunistă și misecuvinistă, acum – fericită că socializează cu o fetiță de 10 ani, Gizmo, încă bleg, îl bate motanul blond din vecini constant. Găinile s-au nărăvit la mâncat ouă, curând le vom tăia pe toate și-o vom lua de la capăt în primăvară.

# Conexe. Tânărul vecin R ne ajută în continuare, am schimbat uși exterioare și ferestre și, după 14 ani, redescopăr căldura constantă în casă – avem centrală, c-au ajuns gazele și la noi. Am scos cele două boilere (prilej cu care a crescut incredibil baia), de cel pe lemne îmi pare rău, dar deocamdată păstrăm toate sobele.

E lumina caldă de octombrie gălbui-lăptoasă, cu măceșe arogant roșii și pădure virând spre galben, înfloresc tufănicile și miroase a struguri copți. Plecăm la serviciu pe întuneric, am făcut primul foc în casă pe 8 octombrie mai mult de drag, vremea e caldă și încă n-a căzut prima brumă. Abia aștept să revenim la ora de iarnă.

Modernizare

După fibră optică, apă, canalizare, asfalt, iluminat stradal, transport metropolitan, acum - și gaze. Viața la sat, după 10 ani.

 

Motive de zâmbet

Dimineața, la plecare, îmi zâmbește verde un panou;
la întoarcere, îmi zâmbesc două -
intrăm mai devreme pe drumul comunal. 

15, în milenii diferite

15, autobuzul sat-oraș.

Până în 1990:

Azi:

Ambele, în aceeași stație.

Organizarea de șantier în 2023

Nu știu cum e în alte părți, dar în zona noastră nu există organizare de șantier nicăieri, orice s-ar construi și oricine ar fi beneficiarul: de la drumuri publice la case particulare, nu există coșuri de gunoi sau wc-uri, de apă nu mai vorbesc, mașinile ies pe asfalt cu anvelopele pline de noroi.

Gunoaiele zboară duios, trebuie să-ți ferești privirea când muncitorii transformă zona în latrină, iar uneori te întrebi dacă nu era mai indicat să-ți iei cizmele de cauciuc. Le-am dus muncitorilor de la extinderea rețelei de gaze saci de gunoi și le-am cerut să strângă și să folosească coșul de gunoi de la poartă, că există cu scop; au făcut-o, dar la final tot au lăsat ceva gunoaie în dreptul gardurilor vecinilor, nu și la noi.

Acum, muncitorii care amenajează drumul pregătesc gunoaiele pentru îngropare: vor trage pământ pe laterala betonului și ce se vede nu există. Nici nu poluează. 

Modernizare la sat

După ce s-au terminat lucrările pentru extinderea rețelei de gaze,
acum se amenajează drumul din lizieră.

 

Semnele bune continuă

 

Semne bune toamna are

Conducta de gaze în fața porții. 

Viața la țară, 2022: transport metropolitan

 

De la 1 septembrie avem transport în comun între Pitești și sat; autobuzul – foarte curat, cu rampă și spațiu special pentru cărucioare, aer condiționat și dispozitiv pentru plata cu cardul. 14 stații, controlori manierați, peste 30 de călători simultan: mulți elevi, câțiva seniori (și copiii, și pensionarii au transportul gratuit), oameni activi, cu abonamente, care majoritatea probabil mergeau cu mașinile proprii.

În teorie durează 20 de minute între capetele de linie, practic... Dacă după-amiază programul a fost respectat (în condiții de circulație normală), de dimineață, din cauza traficului, autobuzul a întârziat 20 de minute – practic, a făcut dublu decât era programat. Asta înseamnă că, pentru a putea ajunge la școală, un elev ar trebui să ia autobuzul de 6,50, cu cel de 7,20 va întârzia. Și mai înseamnă că următoarea cursă pleacă mai târziu cu cel puțin zece minute.

Stațiile sunt bine marcate, majoritatea au alveole (unde opresc brusc șoferi giboni ca să lase vreun pasager, mai ales pe Calea București), cu programul afișat, distanța între stații – între 100 m (Muzeu – Cercul militar) și 1,3 km (pe DN); autobuzul intră pe drumul comunal, prin sat, apoi iese pe drumul european (astfel acoperă întreaga zonă).

Minus: ultimele curse pleacă de la capetele de linie la ora 21, așa că cei care lucrează schimbul II nu au cu ce se întoarce acasă, fie în sat, fie în oraș. Pentru mine? Mai bine nu se putea: fac șapte minute de acasă până la stație, cinci minute de la stație până la serviciu.

Ce s-a modernizat în comună în ultimii zece ani? Avem asfalt și captare a apei pluviale, piste de biciclete, șanțuri betonate, apă, canalizare, iluminat stradal cu led, fibră optică, ronduri cu trandafiri la strada principală, locuri de joacă pentru copii, after-school. Gunoiul se colectează selectiv (inclusiv biodegradabilele), dispensarul medical a fost construit de zero; mai sunt zone unde nu există gaze, apar des avarii la rețeaua de apă, mai refulează canalizarea pe unele străzi când plouă abundent – mereu e loc de mai bine.

Mărăcineni, Argeș, 2022.

Pe când gardul se făcea