Câine adult
Avantaje: îl iei deparazitat, vaccinat, sănătos, sterilizat,
microcipat, fără mofturi la mâncare, știi exact că va arăta în continuare la
fel ca în momentul în care îl adopți sau chiar mai bine.
Dezavantaje: dacă a avut un stăpân,
vine cu deprinderile de la el, care greu pot fi corectate. Dacă e câine comunitar,
are o aspirație spre libertate de neoprit, evadează cum are ocazia, fie săpând
pe sub gard, fie evadând pe poartă la cea mai mică neatenție. Carențele de
educație (nu!, stai!, șezi!, așteaptă!, vin-aici!) pot fi doar vag recuperate,
lesă, zgardă etc. sunt aproape excluse. Poate fi foarte dificilă adaptarea la
noua casă, mai ales când mai sunt și alți câini în curte.
Câine junior (că pui nu se dau la
adopție, cel puțin la noi)
Avantaje: aceleași ca la adult, mai puțin ultimul. În plus, nu
are tare de stăpân (de obicei puii sunt crescuți în adăpost). Nu se teme de
oameni sau de mătură/bețe, e echilibrat, îi vezi personalitatea rapid; apoi,
fiind crud de vârstă, nu e greu să deprindă educația de bază și mersul în lesă.
Deja nu mai roade încălțăminte, nu (prea) mai fură chestii de prin curte, nu
(prea) mai strică obiecte. Se adaptează foarte repede la noul domiciliu și se
înțelege imediat cu ceilalți câini.
Dezavantaje: n-are nicio treabă cu stăpânii,
nu îl interesează să vină la mângâiat, la joacă, pentru el oamenii sunt
accesorii, doar câinii din curte sunt importanți.
Am
adoptat și câini bătrâni, și juniori. Și n-am regretat. În concluzie: mi-e dor
să cresc un pui de câine.
