Joy de joi cu ghiseul.ro și primăria comunei

Aflu, la începutul săptămânii, că primăria noastră s-a înrolat la ghiseul.ro, ieeeee, voi putea plăti lejer online, nu ca anul trecut, când am făcut OP pentru fiecare taxă, că au conturi diferite, și a trebuit să trimit pe mail confirmările.

Intru în cont, nu văd impozitele, doar ceva amenzi și taxe de eliberare diverse. La Pitești îmi arată că n-am nimic de achitat. Măi să fie! Trimit mail la ghiseul.ro, ei îmi răspund c-au trimis o cerere de asociere cont la ambele primării.

Trimit mail la primăria comunei cu CNP și toate datele necesare, cer acces la platformă. Și primesc răspuns:

Bună ziua, trebuie să plătiți pe rolul soțului, o zi frumoasă.

M-a apucat un râs... E firesc, mi-am spus, ca-n 2021, când sunt doi proprietari, rolul să fie pe numele soțului (care n-are cont pe ghiseul.ro); femeia trebuie respectată, ocrotită, nu trebuie stresată sau exploatată cu plata taxelor și impozitelor.  😊

Mentalități de sat în mileniul III

# Pe pământul meu fac ce vreau eu, nu-mi face mie nimeni legile în curte.

Și arde plastic, cauciuc, polistiren în curte, când există în sat serviciu de salubritate. Nu face nicio organizare de șantier, drumul e plin de noroi, terenul miroase a wc public, zboară duios saci de adeziv, hârtii, pungi. Construiește șandramale cu ce are prin curte, fără gând de autorizație sau de estetică minimală. Își lipește de gardul vecinului cușca cu găini, cotețul de iepuri și padocul câinilor. Planteză pomi unde vrea el, și ce dacă sunt pe gardul cuiva. Ține cu săptămânile în fața porții sticle (se ridică de 2 ori pe an în sat), cizme de cauciuc desfundate, că sunt reciclabile și să le ia ăia.

# Fiadracusăfii! Dararboalilii în picioarele tele!

Nu sunt considerate blesteme, nici înjurături, ci ceva de la manifestare de drag până la atenționare de supărare.

# Cutareeee!!! sau Fiii cuminteeee!

Oamenii urlă. Nu se apropie de persoana pe care vor s-o facă atentă, nu, ei urlă de la distanță. Urlă la câinele care latră. La copiii proprii. Urlă.

# Dă-l în mă-sa de câine, că n-o fi copil!

Și-l țin în lanț, fără adăpost sau apă, că l-au legat doar cât sunt ei plecați vreo trei ore, să nu mai închidă poarta, și spală platforma din padocul câinelui cu apă sub presiune și perie, când câinele e tot înăuntru.

# Nu se vede, nu se pune.

Mirosul. Zgomotul.

Cum e când lucrezi de acasă

# Am randament, timpul trece altfel, nu e urmă de presiune, chiar dacă munca e uneori contracronometru. Am păstrat ritualul: trezit la 6 dimineața, culcat seara până-n 11,59, dar am câștigat zilnic peste o oră – naveta, pe care nu o mai fac.

# Timpul câștigat îl petrec majoritar în grădină și se simte: la recolte, la sănătatea plantelor, la liniștea piticilor mei de pe creier, anihilați de verde, pământ, cer. E ca și cum aș fi singură acasă, în rai.

# Umblu foarte lejer îmbrăcată: bermude, tricou, șlapi. Am mâncat mai sănătos, mai multe gătite în casă, plus fructe și legume; și n-am mai mâncat zi de zi din fața monitorului, în timp ce lucram.

# Nu mi se mai usucă, îmbâcsește, rupe părul, cuticulele, unghiile (și părul) cresc mai repede, nu mai am restanțe la somn, nici cearcăne. Nu m-am machiat deloc, am redus spre deloc cosmeticele, am băut multă apă.

# A fost copilul capitalist acasă spre două luni (din bucăți) cu motanul ei bonus, care a cam stat după mine, prin casă, prin grădină, pe sub birou, unde m-a lăsat fără net, că și-a făcut cablul colier. Motan de 4 ani care încă se joacă, care mă caută, mă invită unde și când vrea.

Am aronia mea și nu mi-e frică s-o folosesc

Introducere. Pre numele ei oficial Aronia melanocarpa, zisă și scoruș negru de poporul nostru (de fapt n-are nicio treabă cu scorușul, un pic la aspectul buchetului de fructe poate să aducă, că de fapt e mai rudă cu mărul), aronia e cotată ca panaceu: imunitate, tensiune, bun pentru diabetici, antibacterian, cancer, alea-alea, le are pe toate, mai ceva ca o chia altoită, bonus: resteverol – ză antioxidantul modern, echivalentul oțetului balsamic în Evul Mediu. E un arbust tare cumințel, nu cere nimic special, nici măcar apă, nu are dăunători, nu crește mare, în plus are frunze lucioase, drăguțe, care se colorează în rosu, iar plin cu fructe e de-a dreptul frumos.

Cuprins. Dacă tot ai producție de aronia, musai să găsești soluții să o folosești.

# Mâncate crude – să fie la ei, gustul e jalnic, astringente, gură pungă, înțepat după urechi. Mâncate crude după congelare – mda, ceva mai bine, dar nu de-ajuns. Fresh – simplu, exclus; în combinație cu mere – banal, mai ales că n-are deloc aromă.

Așa că am purces la preparări diverse:

Puse în salată de fructe cu iaurt – da, dau gust interesant, astringența chiar aduce un plus, dar ca proporție trebuie puse urme fine de aronia în salată.

Dulceață: 1 kg fructe, 0,8 kg zahăr (în fapt, am pus tot 1 kg, dar a ieșit prea dulce), 0,25 l apă, zeama de la o lămâie și jumătate (se duc toată astringența, acrimea, a fost obligatoriu) și 2 bucăți de anason stelat, că nici urmă de aromă, e inodoră, insipidă, bine măcar că are o culoare grena-mov foarte faină. Am încercat și cardamom, e moale (scorțișoara e și mai moale, deci nu). E ok, chiar suprinzătoare, una lume zice că e genială la clătite.

Sirop 1: am fiert fructele în apă – cam de 4 ori mai multă apă decât fructele, că scade bine; am lăsat să se răcească, am stors fructele (grijă mare, că pătează tot ireversibil), am adăugat 1,25 kg zahăr la litrul de lichid, 1,5 lămâi sub formă de zeamă, 2 buc. anason stelat. Fiert vreo 20 de minute (m-a mirat că nu prea face spumă), tras la sticle, termostatat. Sirop 2. Am făcut pectină și în ea am fiert fructele ținute anterior câteva zile la frigider (erau mai umane la gust); a fost nevoie de ceva adaos de zahăr și de lămâie, după gust; am pus cuișoare – experiment nereușit, promit să nu mai fac, rămân la anason stelat (înainte însă vreau să probez și nucșoara).

Încheiere. Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple, cum ar fi să cumperi ceea ce speri tu să fie, nu ceea ce este în mod real. Partea bună: niciodată nu mai cumpăr vreo plantă până nu o adulmec, nu o gust, că și cu moșmonul am făcut la fel și doar nu l-oi tăia pentru că nu-s fan al fructelor lui.

Despre case și oameni

În sat cresc case-școală, cu livinguri, mobilă standard şi finisaje de bani grei, unde sentimentul de proprietate apare doar pentru casă; curtea, grădina sunt accesorii. Se plantează beton şi eventual flori din plastic, curţile sunt mici: cât să intre o maşină, un loc de grătar, un foişor şi cam gata. Sentimentul de proprietate a pământului cred că s-a cam dus.

În sat văd case frumoase pe standardele actuale; n-au decoruri, atenție pentru detalii nu există, nimic personalizat. Curți în 90 de grade cu alei delimitate rectiliniu, acum beton, apoi gazon, tuia la 2 metri, acum balansoar, apoi cișmea ornamentală. Totul la șablon, obiecte făcute-n fabrică, fără căldura mâinii omului, îmi par moarte, seci, liniare, nu mi-ar plăcea să trăiesc în ele.

Un obiect, o construcție trebuie să fie utile, dar nu cu prețul șablonizării, nu; folosesc tehnica actuală, îmi plac aparatura electronică și gadgeturile, dar acasă ar fi mort fără chestiuțe aducătoare de zâmbet: lada de zestre și pisicile metalice africane, blidul cu binecuvântarea casei, tava de alpaca și cuierul cu elefanți, țesătura persană și covorul muntenesc, potcoavele de pe gard și blidele din chioșc, umbrela curcubelie și pisicile negre vopsite cu șablon pe ușa bucătăriei – toate mă fac să mi se destindă fruntea.

Cred că oamenii au uitat frumusețea. Nu e de-ajuns să ai ochi ca să vezi, mai trebuie acolo ceva ca să și simți, nu trebuie să înțelegi totul, e de-ajuns să te bucuri de frumosul din jur. Bucuria nu are de-a face cu a avea, a folosi, a mânca; te bucuri de-un răsărit, de-un dar făcut cuiva, de dragostea unui câine, de zâmbetul unui prunc, de-un cântec, de-un pom înflorit; și nu-ți sunt utile.

Că suntem oameni.

Flora spontană ca indicator de sol

Sol acid. Păpădie, lumânărică, margarete, patlagină, creson, panseluță sălbatică, urzică, măcriș, ștevie creață, izmă, veronică. (Lumânarică multă = pământ puțin bogat în substanțe nutritive.) Sol mai acid = lipsă de calciu. (pentru corecția acidității se adaugă var stins, cretă furajeră, cenușă – atenție înainte la analiza solului!* - sau se stropesc foliar plantele cu adaos de calciu).

Sol alcalin. Cicoare, laptele cucului, negrușcă, ciumăfaie, scânteiuță, hreniță, muștar sălbatic, fierea pământului. Corecție de ph: compost, ace/rumeguș de conifere, sulf. (Faceți analiza ph-ului solului înainte!*)

Sol uscat, nisipos. Măcriș, ciulin, ventrilică, muștar, coada șoricelului, urzică, talpa-gâștii

Sol argilos, compact: patlagină, urzică, turiță, păpădie, volbură, cicoare, troscot. Corecție – plantat lupin sau sulfină albă. Ameliorare sol – nisip, rumeguș de foioase.

Sol ușor - imortele, iarbă grasă, pin.

Sol cu crustă - pir

Sol fertil. Lobodă, știr (N+), grăsiță (P+), trifoi roșu (K+), albăstrele, scaieți, rocoină, piperul lupului, crucea voinicului, urzică moartă, urzică.

Sol sărac. Margarete, mușețel, cicoare, coada calului, rostopască, coada șoricelului, margaretă, lumânărică, fenicul, ciulin, patlagină, păpădie, trifoi, pelin negru, ridiche sălbatică.

N+ Urzică, hamei, știr. N- Lucernă, astragal, erigeron, linaria. (Indicator de N – albăstreaua spontană – e spre albastru în sol calcaros, spre roz în sol acid.)

* Personal, recomand analiza solului și a apei din fântâni la laboratoare specializate. Analiză minimală de sol: pământ 1/3 + apa 2/3 într-un borcan, agitat până se face ca o smântână, apoi bandă turnesol sau alt indicator de ph (aveți culorile pe/în cutia în care le cumpărați). Altă variantă, și mai empirică: Luăm două borcane de 800, în fiecare punem câte o mostră de pământ, peste ele adăugăm apă distilată (cam aceeași cantitate cât pământ am pus), punem capacele, agităm cu elan până se dizolvă mostrele de sol. Într-un borcan adăugăm o linguriță de oțet, în celălalt – una de praf de copt. Dacă în borcanul cu oțet apar bule de aer și ceva sunete, pământul e alcalin; dacă scoate sunete cel cu praf de copt, solul e acid.

0 ≤ pH < 7 => pH acid | soluție acidă. pH = 7 => pH neutru | soluție neutră. 7 < pH ≤ 14 => pH bazic (alcalin) | soluție bazică (alcalină) (sursa foto: twinkl.ro)

După opt ani

Ce scriam acum opt ani, tot pe 25 noiembrie: Schimb confort urban pelibertate rurală (72). Constatări alandala.

Și ce s-a schimbat între timp.

* Alternanţa de oraş-sat ne dărâmă, ziua inspir aer mândru poluat de buricul târgului, acasă aerul e curat şi asta mă năuceşte; cu cât stau mai mult la birou, cu atât durerea de cap de seară e mai pregnantă.

M-am obișnuit, doar după concediu ce mai apar durerile de cap.

* Nu mă mai deranjează să am mâinile pline de pământ iar dacă nu am mânuşi în preajmă uneori nici nu mă duc să-mi iau; mă miră şi mă bucură faptul, dar nu-mi place că fără mânuşi fac băşici pe palme de la cozile uneltelor.

Acum am deja bătături, însă îmi apar degerături foarte repede.

* Am învăţat să mă bucur de legume, fructe crescute de noi, îmi tremura inima a bucurie când le luam din grădină. Acum încerc un sentiment straniu de mândrie când desfac borcanele de conserve făcute din producţia proprie.

Da, mă bucuram? Acum mi se pare firesc.

* Încă mă mai întreb, când aud hidroforul pornind, „am dat drumul la apă caldă?”; sunetul lui seamănă cu pornitul centralei pe gaz de la apartament.

Am schimbat hidroforul cu pompă submersibilă și vas de expansiune, e mult mai silențios.

* Am scăpat de multe de „isme” - festivisme, primitivisme, manelisme – şi de musafiri care-şi umpleau timpul trecând pe la noi neanunţaţi sau care sunau cu zece minute înainte (şi zău că murătură am fost toată viaţa cu astfel de exemplare).

Fix la fel, doar că mai sociopată.

* Sunt în continuare „doamna” pentru vecini şi lumea încă se miră de cât de mari ne sunt fetele. Domnul meu îmi pare uneori că a aparţinut locului mereu, prin firescul, dezinvoltura şi gradul de adaptare pe care le posedă.

Hm, cred că ne-am obișnuit, și eu cu vecinii, și ei cu mine.

* Nu mă orientez la stelele de pe cerul parţial înnorat nici cu mama hărţii; am făcut-o A3 – degeaba, poate la vară, eventual după nişte aprofundir pe temă dată despre cum e cu hărţile cereşti şi cum se citesc ele. Dar stând cu harta în mână în mijlocul curţii mă învăluie de câteva seri mirosul de ger.

Nu mai stau cu harta în mâini, oricum ilumitatul stradal asigură o poluare luminoasă grație căreia se mai văd urme fine de stele.

Fugiți de-acasă. 9. Subiective

# De ce să mergi în Ținutul Secuiesc?  Pentru că verde ireal, nerușinat de-a dreptul. Lemn. Piatră. Apă. Peisaje.  Pentru a gusta locurile, istoria, tradițiile - culinare, economice. Pentru oameni. Muntele e dur, oamenii locului sunt și ei duri. Nu irosesc muncă, timp, vorbe. Câtă vreme tu, turist, nu ai fițe și mofturi și te adresezi frumos, ți se răspunde cu amabilitate și ești îndrumat cu bucurie. Dacă strâmbi din nas daaar sare cu rozmarin nu aveeeți?, se schimbă foaia. Nici urmă de experiență neplăcută sau de nem tudom-ul de care spun unii. Cum sunt secuii, pentru mine? Calzi. Eficienți. Amabili. Generoși. Îmi spunea cineva că da, dar ei se cred în altă țară. Sincer, și eu m-am simțit, între ei, în altă țară. Una mai bună.

# Steagurile secuiești, ce-o fi având una lume cu ele? Unii oameni se tatuează, alții își fac coafuri verzi cu creastă, motocicliștilor le plac hainele din piele - e un mod de exprimare, de a arăta apartenența la o comunitate, la ceva. Am văzut steaguri americane, canadiene, italiene etc. în nenumărate curți, vin oamenii din țările adoptive și arborează cu mândrie acel steag, cum acolo îl arborează și pe cel românesc când se întorc; și nu se scandalizează nimeni (dar ia să apară vreun steag al Ungariei sau unul secuiesc – pentru una lume: sunt diferite, să știți! -, că iese scandal!). Drapelul secuiesc e albastrul cerului cu soarele și luna (cel de luptă e cu negru și roșu, nu l-am văzut nicăieri arborat) și zău arată foarte bine, fie singur, fie între steagul României și cel al Uniunii Europene, cum frecvent l-am văzut în drumurile noastre.

Schimbarea începe cu fiecare dintre noi

Ne plângem la o cafea, ne plângem la colţ de stradă când ne întâlnim, ce ţară de rahat e Românica asta, nu ne mai facem bine niciodată, avem corupția în ADN, din păcate nu mai e nicio speranţă, orice-ai vota toţi sunt nişte hoţi.

# Ai furat un ou sau un bou, tot furt e, iar varianta “a furat el, dar a și făcut pentru comunitate” nu e deloc o opțiune. Legea se respectă, nu se interpretează.

# Ai avut 51 km/h sau 120, tot depăşire de viteză e. Nu respecţi legea prin comparaţie, o respecţi şi gata. Dacă valorea punctului de amendă ar fi cât vreo trei salarii minime pe economie, garantat s-ar circula mai bine pe şoselele României, c-aşa-i românul: e într-o relaţie foarte strânsă cu buzunarul personal.

# Ai 10 copii şi încă unul pe drum, nu job, nu proprietăţi. Nevasta e casnică, tu n-ai lucrat ever, trăieşti din alocaţii şi ajutor social, nu produci, dar consumi. Eşti un parazit. Paraziţii nu se îngrijesc. Nu statul trebuie să te ajute, ci tu trebuie să te întreţii, să-ţi creşti copiii.

# Oraşele ţări sunt murdare, ce curate sunt afară; nu colectăm selectiv, nu folosim coşurile de gunoi care împânzesc oraşele, nu strângem dejecţiile câinilor pe care-i plimbăm în lesă, nu curăţăm locul unde am fost la iarbă verde, eventual golim scrumiera maşinii în parcare. Gunoaiele fac gunoaie.  

# Mâncăm prost, multinaţionalele ne bagă pe gât numai chimciale, E-uri şi alte prostii. Dar strâmbăm din nas când mărul e mai mic decât îl visăm și mai strâmb, când cireșele sunt locuite, când ţăranul vinde cu 35 de lei kg de cârnaţi, mvai cum ne exploatează ţăranii ăştia!

# N-avem bani, dar refuzăm să lucrăm pe 1500 de lei pe lună, n-avem bani, dar avem Audi şi BMW second, timp în care locuim în apartamente confort III fără să plătim întreţinerea sau n-avem WC în casă; şi consumăm 1 mc de apă pe lună, la 4 persoane.

# Avem rate care ne copleşesc, dar smart tv-ul tronează în mijocul sufrageriei, ăla micul are telefon de ultimă generaţie şi-am fost la greci în concediu vară de vară. Amanetul ne e prieten bun, scoatem cash de pe cardul de cumpărături și plătim facturile.

# Medicii sunt şpăgari, e o corupție în sistemul sanitar, dar nu concepem să nu ne ducem cu plicul. Găsim pe cineva să ne bage prin spate la permis, care să mişte din urechi să vină ăia de la gaze, curent să ne lege mai repede, că știm să ne descurcăm.

# Viitorul e acolo departe și nu trebuie să ne preocupe. Câți avem pilonul II la pensie? Câţi pensie privată? Câţi dăm cei 2% anual unui organism care să merite? (Aveţi încredere în Smurd? Daţi banii aceia Smurd-ului an de an.) Nu ne interesează bonurile fiscale, că oricum nu contează, că ştim noi că au contabilitate dublă.

# Civilizaţie? Numai peste hotare, aici n-ai cu cine, domne, n-ai cu cine! Şi facem grătar în faţa blocului, şi punem manele la 12 noaptea, ce, moare cineva? E democraţie!

Deci, copii, noi nu furăm, nu încălcăm codul rutier, nu așteptăm “să ni se dea, să ni se facă”, facem noi. Nu aruncăm gunoiul la întâmplare și le facem observație și celor care o fac; nu dăm șpagă mită atenții, încercăm să nu-i deranjăm pe cei din jurul nostru, pentru că democrația se termină acolo unde sunt încălcate drepturile celuilalt. Noi respectăm regulile și, dacă regulile sunt proaste, luptăm să le schimbăm. Și, nu în ultimul rând, mergem la vot. Pentru că schimbarea începe cu fiecare dintre noi.

Nici trandafirii nu se sapă, nu-i așa?

Primăvara (25 martie – 5 aprilie, să nu mă trezesc cu vreun ger întârziat), coafez trandafirii: tai tot ce-a degerat peste iarnă, îi scurtez în funcție de interes între 20 și 50 cm (mai mici, cei viguroși, mai mari, cei nobili), îi aerisesc – tai toate crengile care cresc în interior sau spre interior. Las doar 3-4 crengi la fiecare trandafir, întotdeauna cu muguri finali spre exterior; zgârii pământul de sub ei cu o grebluță cu trei dinți, smulg eventuale plante din flora spontană și fac câte un cerc (de 40-50 cm) pe pământ din pietre sau butuci. În interiorul cercului pun ziare, 3-4 straturi (să împiedic pătrunderea luminii, să nu iasă floră spontană pe-acolo), deasupra ziarelor – papa bun (compost, bălegar, macerate, ce am), adaug ceva frunze uscate, paie etc. Peste ele, pun un strat generos de coajă de copac.

Vara – tai florile trecute (zic că-i mortici-esc, de la Morticia din Familia Addams, care îngrijea trandafirii tăindu-le bobocii), îi ud din când în când (cam la 10 zile pe secetă, că mulciul generos împiedică evaporarea), cu furtunul, în sensul că pun furtunul pe coaja de copac și-l uit acolo o vreme, că nu se spală pământul și nici nu e risc de uscare în următoarele zile, bicoz coajă de copac (de salcâm mi se pare cea mai ok, dacă nu, de stejar). Mai tai din crengile care cresc spre interior, întru aerisire, le mai pun zaț de cafea pe coaja de copac și-i stropesc anti diverși dăunători când e cazul.

Toamna, de pe la jumătatea lui octombrie, nu mai tai florile uscate, le las să facă măceșe, să știe și trandafirii că vine iarna. Pe la jumătatea lui noiembrie, scurtez trandafirii cam la 1 m și mai mult, cât să nu-i rupă eventualele zăpezi, desfac grămada de coajă de copac, pun generos frunze, paie etc. și pun la loc cojile.
Iarna îi las în pace.

Între trandafiri e trifoi alb; am avut gazon, dar, la câtă muncă implică (cosit, udat, erbicidat, scarificat, completat etc.), am zis lăsați! și-am pus minunea de trifoi. Merge și cosit, dar și lăsat haotic, în funție de chef, timp sau preferință.

Tips and tricks; curte&grădină

# Becurile led se aprind instantaneu, nu au lag – mai ales când e frig – ca cele economice (sau neon), au și o durată de viață mai mare, consumă și mai puțin, arată și mai puțin evident. Avem prin curte trei mese pătrate, acoperite cu mușama, numai bune de pus diverse pe ele; pe fiecare masă stă câte un vas din aluminiu (în care pun mânuși, brichete, rulete) și măcar o scrumieră necasantă.

# Uneltele de grădină au ca suport un boxpalet pus vertical, în el le așezăm, cu coada în jos. Am un coș special pentru mânuși (de iarnă, de grădină, de protecție). Toată vara, în chioșc există un pled, un suport cu prosoape de bucătărie, un recipient cu gel dezinfectant, căni de apă și o tăviță cu sare, piper, scobitori. La intrarea în grădină, avem o chiuvetă; acolo sunt mereu o cană de apă, un prosop și detergent de vase într-un recipient de săpun lichid.

# Folosim vase din inox/aluminiu de la home depot pentru mâncarea câinilor, găleți negre de construcții pentru apa lor (sunt elastice și nu se sparg de la ger) și pretutindeni pe moșie avem, pentru gunoi, găleți cu capac (de la lavabilă sau decorativă). Iarna, când apa câinilor congelează, sparg lentila și scot gheața din găleți cu ajutorul unei lopățele pentru curățat litierele pisicilor.

# Acopăr pământul cu cartoane, ziare, pun mulci deasupra, ca să inhib dezvoltarea florei spontane și să le dau un avantaj plantelor cultivate când le mut acolo. Pentru asta, pun semințe în ghivece să fac răsaduri. Castraveții, dovleceii, dovlecii sunt tare sensibiloși, trebuie mutați cu pamântul întreg cu tot și tot nu le place schimbarea. Limba mielului nu suportă să fie deranjată, sfecla roșie am văzut că e mai fericită când e pusă la loc definitv, nu când e mutată.

# Aleile dintre parcelele cultivate din grădină fie sunt late (60-80 cm), să poată fi cosite bine, fie sunt acoperite cu traverse din covoare vechi, bucăți de parchet laminat sau de linoleum, cu cartoane, pentru că nu prea-s fan noroi. Parcelele sunt departajate cu linii de flori sau aromatice: spilcuțe, tufănici, lophantus, gălbenele, crăițe, cârciumărese.

# Fur startul grădinăritului cu măcar trei săptămâni cu ajutorul creșei: o ramă de 1,6 m/0,8 m din scândură, cu capac - o ramă din stinghii, cu două rânduri de folie. În mustul iernii (zi cu temperaturi pozitive), acopăr cu ceva netransparent zona unde vreau să pun creșa și o las așa câteva zile. Apoi săpăm și mărunțim pământul (mai mult domnul meu), punem rama-creșă; înăuntru, fac departajări cu bucăți de scândurele - cam pătrate - și în fiecare pătrat pun un soi de semințe, plus eticheta aferentă. Mut plantele la loc definitiv când depășesc 7-10 cm.

# Pun marcatoare unde am semănat ceva (bucăți de fier beton vosite în albastru) și notez pe schițe/în agendă ce și unde am pus; uneori pun și etichete, făcute din fâșii de cutii de bere și scrise cu marker cu vopsea. Mai pun bucăți mai lungi de fier beton la capătul parcelelor, să pot da după ele furtunul când ud plantele; uneori, pun câte o sticlă mai interesantă în capătul acestor bucăți de fier beton, fără vreo utilitate practică.

Așa da, așa nu

Da:

# E ok odorizantul cu apă + oțet + uleiuri esențiale din bibliotecă (într-un vas din inox pus pe sobă).

# Menta plantată în cauciuc a fost sub control și n-a mai devenit invazivă.

# Gresia de exterior de pe terasă își justifică prețul; nu alunecăm pe ea, ceea ce pe gresia de 30 lei mp se întâmplă.

# Ușița de pisici, chiar dacă afectează temperatura din casă, e mai mult decât utilă: nu mai suntem ușierii mâțelor.

Nu:

# Trandafirii chiar trebuie scurtați din toamnă, am făcut un experiment care s-a dovedit a fi prost: două tufe au fost rupte de greutatea zăpezii.

# Exceptând iarba din curte, nimic nu trebuie greblat până pe final de martie, că dau geruri și cam îngheață.

# Legumele pentru vegeta trebuie date prin robot/mașină de tocat înainte de uscare, nu tăiate rondele; după uscare, râșnița nu prea face față, iar bucățile mai mari de legume trebuie rehidratate anterior folosirii în mâncăruri.

Disparate

• Mi-e tare drag când văd beciul mobilat cu de toate (chiar dacă merele nu prea rezistă, le-ar trebui amenajat un spațiu în magazie).
• Roșiile au fost prea uscate în deshidrator, clar le trebuie și temperatură mai joasă, și timp mai scurt. (Dar am descoperit la Lidl unele tare faine, la pungă de 100 gr.)
• Nu soba din dormitor era de vină pentru arderea incompletă a lemnelor, nici izolația casei, ci boilerul cel nou: are nevoie de mult mai mult oxigen și-l fura din hol și dormitor. Acum îi lăsăm geamul deschis la baie și e mulțumit.
• Grație intensificării traficului în zonă și drumului îngust, e musai să retragem porțile de la drum și să facem acolo un loc pentru mașină.
• Moșmoanele sunt o surpriză plăcută, anul viitor voi face mai mult compot, iarăși constat că ne-a rămas casa prea mare. Și anul 2018, pe blog, înseamnă 57 de pagini de text A4 cu corp 12, adică o carte de-o sută de pagini.

Și adulții se joacă, nu-i așa?:), II. Mere, lămâie, mere

Am  continuat cu merele. Mers în livadă, cules fructe cu locuitori în ele, spălate, alese bla-bla; felii, nu rondele, fără sâmburi, cu coajă, ținute pentru câteva secunde într-o saramură slabă, scurse (nu șterse, de lene). Când m-am plictisit, am tăiat o lămâie și am pus-o și pe ea la uscat.

19 h 30’, adică programul maxim, 55 gr. Nu s-au uscat, logic. 2 ore pauză, 6 ore la 55 gr – domnul meu fiind maestru de ceremonii, că eu eram puțin la serviciu. Bingo!

Am vrut să usuc iarăși roșii; ghinion, în piață erau numai soiuri super zemoase. Am mai băgat o tură de mere, 19 h 30 min. Intră cam 12-14 mere în deshidrator per tură și pregătirea lor durează o jumătate de oră. Nu le-am mai dat o uscare suplimentară pentru că le-am tăiat mai subțiri și nu a mai fost cazul.

Prima tură de poame am pus-o într-o pungă zip, a doua – într-un borcan de sticlă închis ermetic.

Avem o thuia; ce facem cu ea?

Că ce-ar fi o grădină la țară fără thuia, gazon și trandafiri? J

Ca orice conifer care se respectă, thuia nu e prea pretențioasă; în primii ani cere un pic de atenție, când e mică cere udată măcar săptămânal, iar anual nu îi strică o fertilizare (eu îi pun compost). Și, cum e acidofilă (vrea cetină sub ea sau un pământ mai special pe care nu am de unde să i le aduc), o ud de două ori pe an cu apă (10l) cu oțet (150 ml); în perioadele de secetă îi fac baie cu dușul, seara, prelung.

Dacă nu e columnaris, poate fi tăiată și ghidată să crească într-un anume fel - spirală, sferă, gard viu, după preferințe -, iar dacă îi scurtăm un pic vârfurile primăvara o stimulăm să se îndesească.

Ca boli la thuia, cel mai des întâlnim:

Necrozarea ramurilor din exterior spre interior - întâi ramurile tinere sunt afectate, își schimbă culoarea în galben, apoi în ruginiu și treptat boala se extinde și la crengile mature.

Necrozarea ramurilor din interior spre exterior - în acest caz, se usucă întâi crengile mature de lângă trunchi și avansează spre vârfuri, ramurile se îngălbenesc, apoi trec în maro.

Ambele sunt boli generate de fungi. Ce trebuie făcut? Se curăță cu mâna orice urmă de creangă bolnavă, se scutură bine-bine thuia, se spală cu dușul, se greblează cu atenție sub ea, se strâng crengile bolnave și se ard. Apoi se tratează cu substanțe cuprice de 3-4 ori, la distanță de 7-10 zile (zeamă bordeleză 1%); arbustul se îmbăiază efectiv cu tratamentul, inclusiv pământul de sub el. În această perioadă, atenție la apă, trebuie evitat excesul de umezeală.

Și, cum e mai ușor să preîntâmpini decât să tratezi, trebuie să avem grijă de hrănirea plantei și să o controlăm periodic - putem descoperi orice boală în stadiu incipient.

Există scheme de tratament, se recomandă trei stropiri cu insecticide, din primăvară până în toamnă, și încă 3-4 cu produse antifungice. Despre îngrijire, despre alte boli și tratamentele necesare, puteți citi aici: Botaniștii. Scribd.

Cum tu + eu + telefon (poate să) = love

În cursul săptămânii, nu suna până în 7,30 a.m., nici după 21; în week-end, nu suna nici între 12 și 17. Dacă nu suntem rude sau prieteni care ținem legătura constant, mai bine nu suna deloc în week-end.

Sunatul la ore interzise se justifică numai dacă e vorba de spital, poliție, morgă. Sau dacă grație relației noastre apropiate știi ce fac în acel moment și garantat nu mă deranjezi.

Nu te supăra când nu răspund la telefon; poate nu pot, poate nu vreau. E telefonul meu și fac ce vreau cu el. Dacă e ceva cu adevărat important, dă-mi un sms. Văd eu după.

Dacă suntem colaboratori, nu înseamnă că suntem și prieteni; sună-mă doar în timpul orelor de serviciu. Și dacă vrei să “fie ca…”, fă-o pe mail, nu prin mesaje.

Dacă nu vorbim la telefon măcar o data la trei luni, nu te aștepta să am numărul tău în agendă și să răspund oricând la un număr necunoscut; a, și semnează sms-urile.

Dacă tot ai mesaje nelimitate, dai la tot cartierul, și vrei să-mi urezi ceva cu ocazia prilejului, fă-o personalizat sau n-o mai face deloc. Nu mă încântă mesaje cu lumini, îngeri, împăcări semnate fam. Păpușă, când eu cunosc un singur Stan Păpușă.

Dacă m-ai sunat de n ori și nici n-am răspuns, nici nu te-am sunat, gândește-te că e posibil să fiu în concediu și chestiile profesionale să nu mă intereseze. Și nu mai insista, scrie un mail.

Și crede-mă, amical, îți spun, nu e o variantă prea bună ca, atunci când ne întâlnim, să-mi amintești dulce că nu ți-am răspuns la mesaje; n-am uitat, dar o să-ți spun exact de ce n-am făcut-o; acru.

Note pentru mine

* Semințele de roșii și castraveți trebuie puse la uscat pe o bucată de material textil, se desfac mult mai repede decât de pe șervețelul din hârtie.

* Nu mai cumpăra lămpi solare, acumulatorii rezistă puțin și nu se găsesc unii de schimb care să coste mai puțin decât lampa în sine.

* Rondurile se delimitează cu pietre, ele atrag noaptea șopârle și broscuțe, sanitari pentru grădină; butucii din lemn sunt adăpost pentru o serie de soiuri de melci dăunători plantelor.

* Orice jardinieră din curte e făcută să devină cuibar de câine, câinii mari în jardinierele mari, câinii mici în jardinierele mici. Vrei jardiniere? Pune-le în grădină.

Pentru că-mi permit

Casă mare, cu opt dormitoare living ţ băi. Vii acasă la opt în fiecare seară, încălzeşti mâncarea cumpărată pe fugă, ocupi un loc pe canapeaua din living când mănânci, o jumătate din patul din dormitor până dimineaţa, când pleci pe fugă iarăși. La sfârşit de săptămână ieşi din oraş. Munceşti, ai bani, îţi permiţi. 

Maşină cu miliarde de cai putere, eventual decapotată cu coviltir. Și mergi bară la bară, cu 5 km/h, în oraş. Pentru că-ţi permiţi.

Calculator cu placă video incredibilă, pe care faci două documente word pe lună, pe care-ţi citeşti mailurile o dată pe săptămână, dacă nu uiţi să-l porneşti.  Îţi permiţi.

Telefon superbingo, cu funcţii de care nici nu ştii, nici nu-ţi pasă, nici nu-ţi trebuie, pentru că îți permiți.

Cumpărături de două ori pe lună din hipermarket şi mall, haine şi încălţări noi, cele vechi ajung la gunoi, coşuri pline cu alimente, eventual eco, ambalate individual, mâncarea existentă în frigider ajunge şi ea la conteiner. Pentru că-ţi permiţi.

Supervacanţe, o săptămână în Norvegia în vară și încă una în Dubai, de revelion. Pentru deconectare, doar lucrezi 12 ore pe zi. Și-ți permiți.

Banii îţi permit să ai ce crezi că-ţi doreşti. Banii îi faci omorându-ţi timpul, viaţa, relaţiile cu oamenii dragi, renunţând la bucuriile simple - o plimbare prin cartier seara, un amurg pe malul râului, o trotinetă share-uită cu prietenii în parc.

Am pentru că pot, deci sunt. 
Nope. Sunt şi, pentru că pot şi vreau, am.

Gusturile copilăriei

* Baton cu mac şi lapte bătut. Corn de 40 de bani cu unt şi cacao cu lapte

* Tartine cu unt şi parizer. Brânză cu roşii - fan r&b

* Frigănele, gogoşi rotunde, prăjitura puturosului, salam de biscuiţi

* Cornuleţe cu magiun, găluşte cu prune, clătite cu pastă de măceşe

* Ciocolata cu rom şi batonul Făgăraş. Bomboane Cip, pufuleţi şi pufarine

* Macaroane cu nucă, orez cu lapte şi dulceaţă de vişine

* Măr ras cu biscuiţi populari; sau sendviş de biscuiţi cu rahat

* Savarina de la cofetăria din colţ, vată pe băţ, sfera roz strident din floricele de porumb glazurate

* Resturile de aluat de chec lins de pe degetul cu care curăţam vasul; ou fiert moale, mâncat cu o coaja de pâine pe post de linguriţă.

La un an și un pic de la interzicerea fumatului în spațiile publice

* Fumez fix la fel, dar nu-mi mai miros hainele la fel de tare a fum.

* Economisesc bani pentru că nu mai intru decât foarte rar în crâșme - care sunt mult mai goale decât atunci când le frecventam.

* Cunoscuții posesori de afaceri de gen spun că le-au scăzut considerabil încasările, statisticile statului zic altceva.

* Mă întâlnesc mai des cu amicii și stăm la o țigară pe băncile galbene din centru. (Băncile sunt acum mai pline - indivizi care fumează, cu o cafea de dozator în mână.)

* Tanti vânzătoarea de unde îmi iau uzual țigări zice că imediat după interzicere au scăzut ușor vânzările la țigări, dar și-au revenit repede.

* Văd mult mai multe femei fumând pe stradă în mers; lejer, firesc. 

* Terasa unde mergeam cel mai des a amenajat un loc de fumat fain. Cu împrejmuire din sticlă, scrumiere îngropate în blat din lemn. Îmi place acolo.

* Mă îngrozește numărul adolescenților pe care-i văd fumând pe la colțuri, în spatele blocurilor, în ganguri.

* Nu mă mai uit la desenele de pe pachete de țigări.