Ce-și face omul cu mâna lui

 

Ce-și face omul cu mâna lui

Cutie din lambriu, despărțitor din carton.

Capac cu folie dublă.

Cutia-creșă e pusă în stratul înălțat învelit în folie de solar (pe arce metalice).

O altă zi de joy

Chiar dacă e miercuri. :) Grație Alexandrei și cărții ei despre săpun. 
Întâi v-am spus să țineți aproape, apoi v-am spus de lansare. 
Acum nu mă pot abține și pun și oareșce poze.
Mai multe - aici.

Ce-și face omul cu mâna lui

 Ana are mere? Neee...

Azi, 19 august 2015.

Sirop de mentă în doi pași

La cererea cititorilor noștri – care sunt mai deștepți decât ai lor -, prezentăm astăzi minunata rețetă de sirop de mentă inventată din motiv de lipsă a uneia încercate deja de alții mai pricepuți într-ale DIY-ului bucătăresc.

1. Se trimite copilul nr. 1 din dotarea fiecăruia (dacă nu există în zonă, prințesa sau prințul consort) la tuns tufele de mentă, nediscriminatoriu, amestecând senin menta light cu cea lemon, menta ciocolată cu cea heavy. Se duc smocurile vegetale pe blatul din bucătăria de vară unde se curăță frunzele de pe tije și se pun într-un castron de culoarea coniacului. Bețele rămase se taie cu foarfeca în bucăți de 10-15 cm, în funcție de diametrul vasului în care vor fi fierte, și se pun și ele în alt castron de culoarea coniacului, dar un pic mai mic. Se ia una bucată mâță Mașa din chiuvetă și se pune cu viteza inițială v0 pe pământ, se spală chiuveta, apoi se spală tijele și se așază delicat în tuciul pentru gemuri (tijele – un smoc cu diametrul cam de 4 cm), se pun cam 3,5 l de apă, se adaugă capacul negru și se fierb la foc mic pe aragazul din bucătăria de vară vreo 20 de minute de la primul clocot. Între timp se spală şi frunzele – cam o farfurie adâncă (nu uitaţi s-o scoateţi şi de astă dată pe Maşa din chiuvetă) - şi se pun şi ele în tuci fix înainte să închidem focul. Cum deja e târziu și mâine dimineață mergem cu toții la serviciu, lăsăm recipientul cu capac cu tot pe aragaz până dimineața, când se ia recipientul și se plantează în frigider, să aibă confortul necesar până venim noi de la muncă.

2. După aglomerația cotidiană din trafic și dușul de sosire acasă, se strecoară decocto-infuzia (rămân cam 2 l) și se pune la fiert cu 1 kg de zahăr tot pe foc mic; se verifică din când în gând, dar oricum nu ajută la nimic, că tot în vreo 4 ore fierbe, chiar şi atunci când nu ne gândim să-i strângem spuma şi dă cu elan în foc. Când ne plictisim, facem o probă de control, că oricum nu-l mai lăsăm la fiert, că s-a dus răbdarea (fie se scoate sirop pe o farfuriuţă şi se pune 5 minute în frigider, fie se pune o picătură de sirop într-un pahar cu apă rece) şi după ce am pus în sticle produsul final – pe blatul din inox de lângă aragaz că aşa le place doamnelor sticle, să aibă metal sub ele când la binecuvântăm cu ceva fiebinte - vedem şi rezultatele probei cu farfuriuţa, nu de-alta, dar măcar să ştim cum a ieşit. Sticlele fiebinţi se înfaşă cu tandreţe fiecare în câte o foaie dublă de Kamikaze sau în ce mai are omul prin casă, apoi se cazează în cuvertura de catifea reiată aşezată pe gresia din locul de masă, de preferinţă într-un loc unde scade probabilitatea împiedicării de ea.

După, urmează fazele enervante cu spălat aragaz lipicios şi vraful de vase pierderi colaterale în războiul cu conservele de iarnă, timp în care medităm profund asupra întrebuinţării pe care i-o vom da noi minunii pe care tocmai am făcut-o, dar am uitat s-o gustăm.

Pentru oamenii grăbiți sau foarte eficienți, urmează varianta rezumată: se face un decoct dintr-un smoc de bețe de mentă cu lungime medie 12 cm și diametru 4 cm și 3,5 l de apă; înainte de închiderea focului se adaugă o farfurie adâncă vârfuită cu frunze de mentă – infuzia clasică; după răcire, vasul se pune la frigider până a doua zi, când se strecoară și ceaiul concentrat se pune din nou pe foc mic vreo 4 ore, cu 1 kg de zahăr (din cele 3,5 l de apă inițiale ies 2 l de ceai și la final 1 l de sirop).

P.S. De dimineaţă am gustat siropul; prima senzaţie a fost de dulce (nu dulce leşinat), apoi de foarte rece – fuu-fuu – şi mi s-a desfundat nasul. Eu zic că e de bine şi deja mă gândesc la o îngheţată de cafea cu sirop de mentă deasupra. E clar, mi-e cald deja.

L.E. Văd că postul e văzut de multe persoane, așa că dau și impresii ulterioare: siropul e super, dar cu cât trece timpul își pierde din aromă, la final de ianuarie abia se mai simte. O variantă mai bună e rețeta de sirop la rece, cu apă fiartă și răcită, zahăr și sare de lămâie. Un smoc generos de mentă, 2 l apă fiartă şi răcită, cam 1,25 kg zahăr, o linguriţă de sare de lămâie. Puse în borcan, căldură (nu în soare), 3-5 zile (până se dizolvă zahărul), amestecat o dată pe zi. Se strecoară, se pune în sticle şi se depozitează în beci.

Alte vremuri, alte modificări

Mai bine de un an şi jumătate m-am opus ca să fie calculatorul în bibliotecă şi ştiu că n-am avut nici motive (deh, moftul meu, mereu mi-am dorit o cameră doar a cărţilor), nici dreptate. După calcule, aranjamente, combinări de n luate câte k, acum acolo se află.
Băgăm biroul; exclus; unde-l punem să nu bată lumina în monitor?; în bibliotecă, înspre locul de masă; scoate cărţi; mută-le; nu, că nu e loc; du Arborele lumii în dormitor; toooot? păi e mult; asta e, mult, nemult, pe tot; iar am depăşit o mie de cărţi?; era previzibil; Jinx, pleacă de-aici!; pune revistele sub rafturi; şi Rahanul, că şi el e tot revistă; iubitaaaa; scoate rafturi de pe şine; Jinx!; fă Răzvane rafturi adecvate pentru monitor şi tastatură; Zombie, ieşi!; mută dvdul; şi wooferul; şi două boxe; unde punem cduri/dvduri cu drivere şi soft?; dar pixuri creioane gume ascuţitori scoci markere postituri capsatoare perforatoare ştampile şurubele cabluri de alimentare şi pini de hard panglici adaptoare ps2 mufe mouse de rezervă – dacă-mi trebuie? - şi ce mai e pe-acolo? (domnul meu: aha, şi zici de mine că strâng prostii!); Jinx, lasă agrafele de birou, Zombie, dă-te jos de pe scaun!; montează rafturile; pune dihăniile pe poziţii; ne trebuie mai multe prize; Jinx! Zombie!; şi lumină?…
O zi asta am făcut, dar zău mi-e drag cum arată – o adevărată cameră de lucru, unde poţi însă să te tolăneşti lasciv pe canapea, cu o carte în mână. Acum, nemaifiind calculatorul la etaj, în camera copilului nr. 1 (care mai nou are laptopiţă), probabil noi, cei doi adulţi zice-se responsabili, îl vom folosi mai mult. Copilul nr. 1 umblă desculţ, netuieşte din chioşc, din extindere, de unde vrea ea şi şi-a rearanjat camera – care, între noi fie vorba, numai aglomerată nu era nici înainte - iar acum poate să dea şi discotecă – mixerul de karaoke şi boxele oricum acolo au domiciliul.
Şi da, iar am schimbat ordinea cărţilor în bibliotecă. Pentru că nu m-am putut abţine.

Pozele terasei

Laura, uite şi pozele. În cea de-a doua se vede şi măreţul suport pentru ghivece pe care mi l-a făcut domnul meu cu ceva vreme în urmă, pe care cândva o să-l şi folosim.