Dacă s-ar întâlni cererea și oferta

Niciodată nu mi-am propus să ne producem integral în gospodărie hrana. În afara faptului că suprafața de pământ e prea mică pentru asta (cerealele cer suprafețe rezonabile), nu vad de ce să lucrez împotriva naturii cultivând cartofi, ceapă și țelină de rădăcină, când terenul e lutos, sau afini pe pământ doar vag acid. Cum iarăși nu mă văd crescând animale exotice precum vaca, porcul, oaia, capra.

Așa că întotdeauna va trebui să cumpărăm produse alimentare, pe care, evident, le-aș vrea de la producătorul lor direct. Eu cumpărător/cerere. Avem de unde să luăm din sat făină, mălai, brânză, legume, fructe, miere (nu și pâine, ulei, dulcețuri, zacuscă), dar pentru fiecare produs trebuie să mergem la altă casă; cu mașina, că-s distanțe rezon, și găsim după baftă, că oamenii mai sunt și prin grădini sau cu alte treburi. Și-atunci parcă e mai simplu să le iei pe toate odată de la La doi pași, că-n sat sunt două.

Eu producător/ofertă. În fiecare an avem prea multe mere și prune, care cam ajung la țuică (curând vom avea la fel și pere și cireșe), mereu avem prea multe plante aromatice. Uneori avem supraproducție de ouă pe care o dăruim. Alteori lăsăm vișine în pomi pentru păsările cerului, pentru că una lume de oraș nu vrea să vină să-și culeagă gratis, vrea să-i fie aduse, tot gratis, acasă, când are timp de ele. Mereu avem în beci mai multe borcane cu dulcegării decât ne trebuie, mereu avem surplus de plante medicinale și aromatice uscate.

Cu livrările la ușa clientului, la sat, e mai greu; că nici producătorul nu merită să facă drumul degeaba, nici cumpărătorului nu-i convine să plătească transport pentru 3 kg de roșii și unul de ardei, plus două mâini de ierburi, în condițiile în care și el mai cultivă una-alta.

Dar undeva cererea și oferta ar trebui să se întâlnească. Cum văd eu soluția cea mai simplă? Fiecare primărie să organizeze piețe săptămânale în curtea școlilor din sate. Spațiul să fie pus la dispoziție gratuit, gestionat de primărie, unde localnicii să poată veni cu produse proprii, fiecare aduce ce are în plus, fiecare cumpără ce îi lipsește.

Visez, știu.

Vocile din capul meu

Cum continuă mintea mea reclamele:

Bate fierul cât e cald / și copiii cât sunt mici, dar nu cu aceleași unelte.

(Europa Fm) Cea mai bună muzică de când s-a inventat salamul (ton, frazare).

La crama Ceptura, soarele strălucește cu 14 zile mai mult decât luna pe timp de zi.

Și din alte vremi:

Soluţii alternative I

# Cum la curte niciodată nu-s prea multe găleţi (nici ligheane, scaune, coşuri de gunoi), amicii, cunoscuţii rudele au consemn să păstreze găleţile de la lavabilă. O altă sursă: gogoşeriile – ele cumpără ulei de palmier în găleţi metalice de 20 l cu capac şi oricum le aruncă (nu pot fi folosite cu apă, că ruginesc, însă pot fi transformate inclusiv în garniţe, untura stând confortabil în ele).

# Sfoara (m-a învăţat chiar o tanti ce vinde sfoară) - mers la sh, cumpărat un sac de chestii vechi din bumbac – a costat 10 lei, cât 2 gheme de sfoară – şi, la cafea bere limonadă, la discuţii, pe terasă (sau iarna, când timpul se dilată), facem fâşii din cerşafuri, feţe de masă etc. (Sfoara de cânepă poate fi folosită 2 ani consecutiv, deci în toamnă unele bucăţi merită recuperate.)

# „Lavete” - cârpe, de bucătărie sau pentru şters pe mâini în caz de întâlnire cu ceva vaselină, ulei, sau în caz de copilit roşii – una lume ştie cum pătează frunzele de roşii prosoapele de la baie şi cât de greu se aduc la forma iniţială de curăţenie. Tot cumpărate de la sh, tot deşeuri, la sac; spălate la maşină la temperaturi înalte, cu prespălare, apoi tăiate la dimensiuni convenabile. Au avantajul că pot fi aruncate fără regrete după folosinţă (cele pline de ulei pot deveni frumoase făclii, prinse pe un băţ şi aprinse).

#Blugii vechi pot fi folosiţi cu talent: buzunarele se decupează, se prind cu capse/cuie de rafturi şi devin suporturi pentru chestii mici (la fel genţile şi borsetele vechi) în atelier sau magazie; partea superioară (după ce se taie cracii), capsată sau cusută în partea de jos, devine geantă de cărat scule de ici-colo prin curte.

# Resturile de la sârma de cofrat se îndoaie sub formă de s şi devin agăţători utile.

# Tare utile mai sunt lădiţele majoritar negre în care cumpără (şi apoi le aruncă) vânzătorii din piaţă fructe. Cele scunde pot fi puse pe rafturi ca nişte sertare, în cele mai înalte stau bine borcanele goale în aşteptarea umplerii; au şi avantajul că se aşază bine una peste cealaltă.

# Tot foarte utili sunt europaleţii şi cutiile de ambalaj din lemn. Pot fi cumpărate (ca deşeuri) de la fabrici, dar sunt multe şi la orice unitate veche de reciclabile. Din ele se pot face nenumărate chestii utile, de la cuşti pentru animale la suporturi de flori, de la măsuţe de cafea la mobilier de terasă.

# E tare bună o relaţie cu vânzătorii de la centrele pentru materiale refolosibile; mai mergi să duci peturi fier vechi sticlă, mai treci să-i saluţi (le mai duci o cola de 0,5 şi 2 plicuri de ness) şi ei îţi spun „am 18 tevi de 2 ţoli la 2 m, vă trebuie?”. Le iei la preţ un strop mai mare decât fierul vechi – ca idee, o ţeavă de gard sh costă cam 18 lei, luată de la fier vechi costă cam 7 lei). Plus că poţi găsi minuni de decor pentru curte – un godin vechi ca suport de ghivece, o roabă pe post de jardineră, o roată taman bună de fixat pe gard să se urce zorelele pe ea.

Voi ce soluţii alternative aţi găsit?

Surse de inspiraţie pentru bricolatori

Cum azi e vineri (şi-o să am o zi mai lungă decât două joie la un loc) şi până duminică nu va fi prea cald, să medităm aşadar:

Reciclare. PET-uri

Seră - http://www.squidoo.com/plasticbottlegreenhouse

Încălzitor solar de apă - http://atc-membrii-activi.blogspot.ro/2012/08/incalzitor-de-apa-solar.html

Decoruri: http://www.designrulz.com/product-design/2012/11/45-ideas-of-how-to-recycle-plastic-bottles/

Alte idei

Paie: http://www.lushome.com/25-creative-plastic-recycling-ideas-turn-plastic-straws-useful-items-home-decorations/88944#

Anvelope: http://www.lushome.com/30-amazing-ideas-reuse-recycle-old-car-tires-creative-recycled-crafts/77738

Uși vechi: http://dishfunctionaldesigns.blogspot.ro/2012/01/salvaged-doors-repurposed.html

Uși culisante: http://remodelista.com/posts/architectural-elements-sliding-barn-doors

Leagăne: http://www.houzz.com/garden-swing

http://www.byoswingset.com/free-swing-set-plans

Mozaic: http://www.midwestliving.com/garden/ideas/create-mosaic-magic-in-your-garden/page/13/0

Cum să faci...

Storuri: http://www.janniefunster.com/2010/05/16/how-to-make-window-shutters/, http://www.funkyjunkinteriors.net/2009/09/how-to-build-your-own-barnwood-shutter.html

Alee-pod: http://www.funkyjunkinteriors.net/2011/09/my-pallet-garden-walkway.html

Grătar cu perie și dispozitive de curăţare încălțăminte: http://www.birdsandblooms.com/Backyard-Projects/Small-Garden-Projects/Boot-Scraper

Reciclare - idei amestecate și alte idei pentru hărnicuți

Dacă progonza meteo tot ne pune pe start de week-end să ne pregătim de Crăciun, să ne bucurăm așadar de documentări responsabile:

Oglindă spartă: http://www.mnn.com/your-home/at-home/stories/7-ways-to-upcycle-a-broken-mirror

Utilizare clipsuri de birou: http://www.mnn.com/lifestyle/responsible-living/stories/16-clever-uses-for-binder-clips

Anvelope uzate: http://wallacegardens.tumblr.com/post/9991672070/peru-invasion-verde-installed-2010-this

DiY după gust, chef și îndemânare:

http://pinterest.com/lynnieo11/awesome-recycling-ideas-for-home/

http://pinterest.com/giannarh/home-recycling-ideas/

http://www.cactuscreekdaily.com/category/flea-market-list/page/2

http://www.bestdesigntuts.com/home-decor-ideas-through-recycling-and-reusing/

http://dishfunctionaldesigns.blogspot.ro/2012/05/upcycled-garden-using-recycled-salvaged.html

Pavele - http://www.diypedia.ro/casa/amenajari-exterioare/trotuare-si-alei/276-pavele-din-piatra-pentru-curte

Hamac:

http://www.designsponge.com/2012/07/diy-project-simple-summer-hammock.html

http://gear-report.com/make-your-own-diy-hammock/

http://www.instructables.com/id/wooden-hammock/

La final, o recomandare: http://www.piatrasilemn.ro/about.php

Despre lucruri utile generatoare de confort sporit şi mofturi care ne fac viaţa mai frumoasă

De la o vreme am pus linkuri pe blog către obiecte pe care fie mi le-aş dori, fie le recomand cu inima deschisă. Să purcedem:

Quick 24 are nişte minuni de cutii din lemn pentru ceaiuri, borcane din sticlă pentru depozitare diverse, ghirlande, clopoţei şi ornamente pentru Crăciun plus una bucată minune de fântână de ciocolată.

USB mania e unul dintre siteurile mele preferate, gadgeturi cât încape (am constat că-s în general apreciate mai mult de bărbaţi), de la buton roşu de panică la stickuri Mercedes Benz sau brăţară colorată, de la tastaturi flexibile şi brad de Crăciun pentru USB la huburi pisică verde şi plită USB cu cană. Genul de cadou pe care drag mi-e să-l fac (şi să-l primesc, dar asta nu se spune).

FunGift-ul e alt site unde îmi clătesc privirea frecvent; cu pluşuri sub formă de turtă dulce, felicitări cu arome, mânuşi touchscreen, creioane flexibile şi cercei sub formă de topor, tricouri cu imprimeuri haioase, lampă USB cu leduri, jucării solare, darts-uri şi pixuri cu fluier.

Clickshop-ul e locul în care visez. Maşini de tuns iarba şi foarfece de gard viu, curăţitoare sub presiune şi aspiratoare supărate rău, pick-up converter-e şi binocluri, felinare din metal cu sticlă şi lămpi solare trăsnite, elicoptere cu telecomandă şi trenuleţe electrice.

Dmail-ul are şie el minuni diverse – pernă cu difuzor încorporat (mmm, cum ar merge seara cu un audiobook), minisere şi bandă adezivă magnetică, huse diverse de protecţie şi chestii pentru depozitare care ajută la gestionarea eficientă a spaţiului, organizatoare, duş extensibil pe trepied (pentru grădină), lampioane de Crăciun pentru exterior.

egalaxy e un alt loc pe unde mă preumblu des, am pus link către vaporetă, iniţial cu dedicaţie (nu uita, Iulian, aştept impresii!), apoi m-am gândit să vă povestesc despre ea. E un fel de carafă electrică posesoare de cioc cu ajutorul căreia se curăţă cu abur cam orice: de la geamuri la covoare, perdele şi jaluzele, de la rosturile placărilor ceramice la gresie faianţă tapiseria maşinii sau a canapelelor şi blatul de lemn natur al terasei. Are accesorii pentru diverse, nu se folosesc detergenţi, aburul fiind de-ajuns. Uneori, când mă simt arogantă, pun în apa vaporetei uleiuri esenţiale şi parfumez casa în funcţie de chef (vara – cu rozmarin şi eucalipt, iarna – cu brad, paciuli sau mosc). Am primit vaporeta de la nişte prieteni cu ani în urmă, când nu ştiam că există aşa ceva, şi de-atunci o iubesc, aşa albastră cum e ea. Şi domnul meu o apreciază, mai ales când spală maşina, şi tot atunci e încântat de mătura electrică (la egalaxy au Karcher-uri). În rest, cu mătura mă distrez eu strângând firimiturile de pe mocheta din locul de masă, părul de mâţe din bibliotecă, rumeguşul de la intrarea în casă, praful de pe sobe, cărţi şi dulapuri. E un fel de aspirator mai mic care merge pe acumulator (merge şi la priză), numai că-i mult mai uşor de utilizat (are cam 2 kg greutate). Plus că-i şi albastră şi se asortează cu vaporeta.

Mai sunt site-uri pe net unde aterizez frecvent, de la military-shop, tu.ro (au pături cu mâneci!) şi tricourifunny la fungadgets, funnybox şi magazine online cu plante perene, dar despe ele altă dată. Sau nu, mă mai gândesc.

Despre expatriatul voluntar, cu cinism

De obicei pot spune că sufăr de echilibru, uneori de prea mult, cu tendinţa analitică pe care o posed, cu «de ce?»-ul ce mă bântuie şi dorinţa de a înţelege. Nu trebuie să fiu şi de acord, ci doar să înţeleg mecanismele unei situaţii, să descopăr cum s-a ajuns într-un anume loc. Lupt cu mine să nu judec oamenii, să nu le pun etichete, îmi spun mereu «atâta vreme cât n-am trăit în papucii lui n-am dreptul să fac aprecieri», dar sunt om, imperfect, şi în unele situaţii revolta mă copleşeşte.

Lipsa locurilor de muncă, situaţia economică a ţării, perspectivele profesionale limitate, resursele financiare reduse, corupţia şi sistemul de recomandări, învăţământul parcă din ce în ce mai inadecvat vremurilor – toate sunt motive pertinente pentru care românii vor să plece din ţară. Şi-o fac; de la cel vag alfabetizat la doctori în ştiinţe, de la adolescenţi ce-şi iau viaţa în mâini la pensionari specializaţi ce vor să fie activi profesional în continuare, dar aici nu preau au cum. Exod de creiere, exod de brațe – migrația forței de muncă în pragul mileniului III. 

Dar când dintre cei care au plecat se găsesc unii care vin și critică, vor să dărâme fără ca înainte să încerce măcar să construiască ceva cât de mic, strâmbă scârbiți din nas și încep cu «la noi, în Grecia/Spania/Italia», votează fără să știe realitățile contemporane ale României și-mi hotărăsc prin asta viitorul mă apucă de-a dreptul boala!

Chiar așa, ultimul stinge lumina, stimate expatriat voluntar? N-ai nicio obligație față de sistemul sanitar care te-a ajutat să fii întreg? Nu trebuie să contribui la pensia bunicului, mamei sau la îngrijirea medicală a mătușii care te-a crescut, trebuie s-o fac eu? Nu te simți deloc dator să susții sistemul public de învățământ care te-a format? Cum ai reacționa dacă ți s-ar elibera facturi pentru tot ceea ce-ai primit de la amărâtul ăsta de stat român? 30 de ani ai fost îngrijit, școlit aici, bine, prost, atâta vreme cât ești întreg și cu mințile acasă. Luăm o medie minimală de 1500 de lei pe anul de școlarizare x 16 ani – 24.000 lei școala (dacă ai opt clase iartă-mă, tu nu mai trebuie să dai niciun ban înapoi, mă bucur că ți-e bine acolo unde ești). Apoi alocația ta de copil – 18 ani x 42 lei, peste 9000 de lei. Apoi îngrijirea medicală, plafonul minim de 39 lei/lună – peste 14.000 lei. Tu şi consoarta ta aveţi să daţi statului român înapoi 94.000 lei, adică peste 20 mii de euro, asta dacă nu punem încă vreo 5000 pentru copiii tăi care-și desăvârșesc acum studiile pe meleaguri străine.

Ce-aștepți?

Vaaai, ce mă bucur că ne-am întâlnit, e mică lumea, veeezi, cine se gândea să te găsesc aici, atât de departe de casă! Zici că ai apucat să-ți iei licenţa în relații internaționale la București înainte să pleci, bravo ţie. Ai avansat în funcţie? Păi dacă au văzut că ești tip muncitor, normal că n-ai mai rămas la spălat de vase. Felicitări, e meritul tău! Aaa, și soția ta e deja recepționeră, a fost cameristă? Ea ce-a terminat? ASE-ul, i see... Și ăia mici? Bravo lor că se trezesc dimineața să vândă ziare, copilul trebuie să se învețe de mic cu banul, nu vezi că în ziua de azi școala nu mai contează!?

Știu că postarea asta o să te enerveze, mi-ai mai spus că habar nu am cum se trăiește «afară» și mi-ai mai sugerat că am o mentalitate românească, depășită de vremuri, dar nu încerc să fac altceva în expunerea mea decât un demers logic.

Îți stă foarte bine în uniforma asta, hai, lasă indignarea și mai adă o cafea! A, şi să-mi aminteşti la plecare să-ţi las din salariul meu de român un bacşiş mai mare de 10%.

L.E. Excepția nu e regulă și nici un grup nu reprezintă întregul. Nu scriu că toți fac asta, ci că unii. Când cineva se simte atacat, el muncește cinstit și e onest, civilizat etc., fie n-a citit primele două paragrafe, fie născocește sensuri ascunse în ceea ce am scris clar. Când o situație e prezentată in rem - cu privire la faptă, nu la persoane anume - nu văd de ce lumea o ia în mod personal.
Am scris şi despre altfel de plecat. Acolo nu am primit critici.

(Editare ulterioară, m-am săturat să traduc din română în română. Îmi asum ceea ce am scris, nu ceea ce înțelege cititorul.)

Cum mușcă umbra unui câine

În spatele blocului de lângă biroul meu locuiește de ani buni un câine comunitar obez, cu cap ascuțit și cercel verde în urechea dreaptă, colorat de la bej-jeg la negru spălăcit. Îi miroase crunt gura, e plin de smocuri, urât cu spume, nătărău, leneș, cam fudul de urechi și mofturos cât încape. Are unde să doarmă, are hrană și apă la discreție, numai la capitolul socializare drăgăstoasă cu oamenii mai are el oareșce cerințe. Relația între noi doi e fermă: în fiecare dimineață mă așteaptă la intrarea în gang, îl întreb câine, ce faci câine?, el vine, își lasă balele ofrandă pe blugii mei negri și îmi decorează pantofii cu urme de labe când afară e ud; îl mângâi de două-trei ori pe cap și cam asta e. Uneori îi mai aduc câte un os de vită fiert; îl ia, îl adulmecă, îl linge un pic și apoi merge să-l îngroape într-o grămadă de nisip.

În dimineața aceea, câinele nu mă aștepta în fața chioșcului de ziare. Ies din gang. Câinele era în plină conversație cu niște confrați ai lui aflați la distanțe considerabile. Lumina felinarului din bulevard îi proiecta umbra capului pe gamba mea dreaptă; când el vorbea, umbra părea că mă mușcă. Ce fain, mi-am zis, o umbră care mușcă.

Era luni, stelele nu se vedeau din cauza felinarelor stradale și, credeam eu, se întrevedea o săptămână bună.

Dacă

Bracul vecinilor a murit; avea cam cinci luni şi a răcit de la urma fină de ploaie ce-a fost la început de septembrie.

Nu l-au tratat, au privit problema în stilul clasic al satului – dacă are zile scapă -, stil în care se privesc şi pe ei: rabdă strângând din dinți și ajung la medic numai când sunt în stare gravă.

Mai toată viaţa mea am considerat că atitudinea asta e rezultat al lipsei de instruire, a necunoaşterii şi neînţelesului, a carenţelor în educaţie şi, de ce nu? - a promiscuităţii.

Cu alţi ochi, acum văd că este de fapt un alt mod de educaţie, o altă viziune, un alt unghi de abordare. Un alt mod de a se raporta la viaţă, la moarte. Fără resemnare, deschis, cu seninătate.

Unerori mă întreb dacă lumea în care trăiesc nu e doar o iluzie zărită dintr-un univers paralel sau, în cel mai bun caz, tangent.

Întrebări buimace

Eu prefer gutuile poloneze, sunt mai dulci, şi merele verzi de la Kaufland, au alt gust.

Ce? Cum să mergi la mare două zile cu 50 de lei, cu totul? 50 de lei nu-mi ajung nici de motorină!

A, nu, vara e praf, toamna e noroi, iarna e zăpadă, nu-mi place la ţară!

Iiiiii, uite un gândac scârbos! (un cărăbuş verde sidefat)

Ce tot scârţâie ăştia pe-aici? (greierii)

Vai, dar ce miroase aşa ciudat? (pământ după ploaie de vară)

Terminaţi, n-aud să vorbesc la telefon! (doi câini din fauna spontană hârjonindu-se)

Nu-mi place carnea de pui de ţară, e tare şi n-are gust.

H., vino la mama, că iar te mozoleşti şi abia aseară ţi-am făcut baie! (H. - câine de talie pisicească, alburiu şi creţuliu)

Mă întreb, oare frumuseţea trebuie să locuiască în tine ca s-o poţi vedea şi în preajmă?

Spovedanie de toamnă

* Nu-mi plac cifrele; urăsc să rețin valori default – numere de telefon, număr de pantofi, coduri pin. IP-urile însă le rețin fără efort.

* Îmi plac filmele alb negru, jocul lumină-umbră, cărțile vechi, instrumentele de scris cu peniță sau carbon, hârtia ivoire, agendele cu pagini gălbui și caietele cu foaie velină.

* Nu mă atrag băuturile alcoolice dulci, cocteilurile, vermutul și băuturile numite generic pentru doamne.

* Nu-mi plac bărbaţii cu păr pe gât, cei care cântă muiereşte, sensibili-cu-citate profunde, de statură liliputană sau cu fizic delicat.

* De obicei, sunt o fire optimistă şi una lume zice că şi tonică (off the record, alta lume zice că-s o scorpie), dar am zile în care sunt într-o formă de cozonac de-a dreptul.

* Nu vreau să intru în nicio uniune, în nicio asociație profesionistă, în nicio antologie de cinevauri. Lumea se miră când spun că nu vreau și eu mă mir de mirarea ei.

* Îmi place toamna cu vântul ploile griul şi gustul ei înmiresmat.

Surse de inspiraţie pentru bricolatorii hărnicuţi