Nostalgie, bucurie, sursă de energie

Locuri și oameni, ca terapie.

Raport de activitate. Animale

 

# Câinii sunt cam bine, tot sculptăm la pletele Urmei - arată într-un mare fel tunsă asimetric, în scări -, Zăvod a căpătat un look decent, pupăza de Pepsi nu stă la periat nici de nebună, trebuie s-o constrâng. Toți trei vânează câte o poartă deschisă ca să ajungă în grădină, unde frământă gospodărește pământ, plante cultivate.

 # Găinile sunt harnice, încă n-au făcut păduchi, doar ne asigură supraproducție de ouă. Cum majoritatea sunt albe cu pete, au arătat cumplit ude și pline de noroi, condimentate un pic cu cenușa din cutia de scaldă. Sunt tare încântate când le ducem, pe lângă chestii verzi, melci cu cochilie: o găină găsește un melc, fuge cu el în cioc și după ea toate celelalte, că nu degeaba se spune deștept precum găina.

# Pisicile sunt și ele bine, Mașa nu mai are otită, am descoperit șervețelele umede pentru pisici și mi-e mai simplu cu ”linsul” lui Jinx. Au slăbit toate, nu prea mai vor să doarmă în casă nici când plouă și, dacă tot au terminat năpârlirea de primăvară, s-a deschis sezonul de furminat mâțe (șef – domnul meu).

# Din sat avem motani musafiri: bicolorul (alb-negru) intră pe geam în casă și se autoservește din crănțănele, marchează; blondul galben-dungat doarme pe acoperișul wc-ului din grădină sau în livada de alături; griuțul tigrat -anul trecut era adolescent -, care știe să folosească ușița de pisici, are zgardă și nu se teme de oameni.

La mulți ani, Petru, Pavel și Mircea!

Raport de activitate. Vreme, vegetale și alți demoni

 

# A plouat mai bine de-o lună zi de zi, întâi a fost frig, apoi a plouat cu soare de ziceam că suntem la tropice, iar înainte de Sânziene și-a făcut apariția canicula - valuri de abur se ridicau sub soarele puternic din pământ, de pe betoane; vreme imprevizibilă, atipică, nesuferită.

# A fost o umezeală incredibilă în casă, miros de perete ud peste tot, pe ușile camerelor de sus se scurgea duios apa, gresia din baie și din terasa protejată a rămas udă ore-n șir după ce am spălat-o, așa că a trebuit s-o șterg cu un prosop uscat. Dezumidificator zi de zi în dormitor, rufe uscate în casă, tuse ascuțită.

# Vegetalele au explodat, la fel fungii, melcii, păienjenii și insectele, flora spontana tinde către cer, păpădiile se vor arbustifere, hameiul de după gard se insinuează perseverent; cireșe și vișine avem urme fine, sunt ceva fructe în rest, dar puține, doar murii și moșmonul ce promit să fie generoși.

# Iarba crește cum întorci capul, livada mereu are o bucată care trebuie cosită, grădina e incredibil de verde; răsadurile sunt vii și încep să-și revină, avem plante aromatice din belșug și multe flori: albăstrele, nigelle, garofițe turcești, tradescantii, salvii, borango, stachys, crin făclie, mac oriental, heucheră, sunătoare adusă de mine din lizieră.

# Se pregătesc să înflorească schinduful, margaretele, crinii și spilcuțele, o căpșună nebună a crescut sub niște tufănici și acum rodește, ardeii iuți au floricele, amelanchierii – bețe cu rod – își colorează fructele, jujubul, sichuanii și cuișorii cresc frumos, iar cornul e de fapt sânger.  

# Îmi sunt tare dragi trandafirii de la Lia (Super excelsa, Perrenial blue, Fairy dance), plini de flori, chiar dacă sunt mici-mici, în condițiile în care trandafirilor adulți le-au mucegăit florile în stadiul de boboc. Chiar și așa, sunt spectaculoși, iar cei plantați în primăvară în curte, lângă gard, mă fac să zâmbesc zilnic.

Raport de mijloc de martie

 

# A nins frumos, 20 cm de zăpadă care a rezistat câteva zile, apoi au început ploile, luni a tunat, a fulgerat și mi-a fost tare drag. Evoluția vegetalelor e mai întârziată decât în alți ani, nu e nicio narcisă ciufulită înflorită (dar sunt ciugulite de vrăbii, întru amuzament), nici vreo zambilă, sedumurile abia se ițesc.

# Au răsărit cuminți pătrunjel, oregano, negrilică și crizanteme comestibile, avem ceapă (din cea rămasă în pământ din toamnă, plus cea egipteană), usturoi - din cel uitat, din cel de bulbili și a apărut și cel de tuns -; apar timide tradescantiile, primulele sunt înflorite, iasomia de iarnă s-a trecut.

# Am hotărât să umplem lacul din curte, inutil după legarea la canalizare, operațiune care se va desfășura în timp; am demarat îngrijirea zonelor de perene, încă nu am tăiat pomi, vie sau trandafiri, am pus semințe pentru răsaduri: lemon grass, capere, țelină de rădăcină, ceapă, verbine, isop, roșii, ardei iuți.

# Se simte că a crescut ziua bine, încă nu e legată apa pe moșie, avem răsadniță-cutie cu capac, mică, de pus în stratul înălțat (cu arce și folie, ca un minisolar), domnul meu a albăstrit pomi și arbuști și a demarat tăierea prunilor vechi dinspre drum (ca să poată crește prunii mici, plantați la limita legală).

# Mă abțin cu greu să scot protecțiile de iarnă din casă, scot zilnic gărgărițe și crisope din casă, în grădină găsesc ploșnițe cam prea vii, găinile ouă, câinii năpârlesc, pisicile sunt impertinente. Mă joc cu creta lichidă, cu colierele velcro pentru cabluri, cu binoclul, cu hamacul de picioare; și-mi place.

Mi-e dor de verde și aștept cu resemnare trecerea la ora de vară.

Ce-am mai făcut

# Am pus fasole, să văd cum ne înțelegem cu ea, și muștar, facelia, lupin (care n-a germinat deloc, semințe din 2018), în speranța strunirii pirului; am pus ardeii în grădină – dădeau semne că vor să moară – în jardinierele mutate din curte pe care le cloceau câinii mari –, am pus și roșiile în noul strat înălțat, apoi a cam fost furtună zilele trecute, vedem.

# Bibilesc trandafiri și zone cu flori perene, flora spontană crește în mod alert, trandafirii au început să înflorească, întâi Sacsul, apoi Glorious și Rescht. Pomii au, în mod straniu, fructe formate și flori simultan, n-a apărut niciun călțunaș din semințele primite (să-mi fie învățătură de minte, să cumpăr la plic).

# Ne-a murit cocoșul, iar cel nou cântă straniu, încă nu m-am obișnuit cu glasul lui; cinci zile am avut șase pisici în casă (musafir Boris, al copilului nr. 1), acum avem cinci (mama domnului meu și pisica personală au plecat ieri). A plouat abundent și curentul a picat proporțional, CEZ cred că nu știe că suntem în mileniul III.

# Furminatorul e genial, mulge pisicile de părul mort, în 3 minute scoatem plete mai mult decât înainte în 15 minute, cu pieptăn, perie cu țepi și mânușă din latex. Fan curierul e funny, îmi dă mesaj că pachetul meu e la agenția din Timișoara și apoi îmi dă adresa de aici.

E tare fain să vezi cum cresc plăntuțele puse cu mâna ta, te simți cam demiurg: îți creezi realitatea proprie așa cum ți-o imaginezi.

Amestecate

# A plouat ușor pe 27 și 28 ianuarie, cam 1-2 l/mp, insignifiant pentru nevoile solului; noroc cu ceața, ea ce mai aduce un pic de umezeală. Duminică au fost 15 gr și soare, parcă era final de martie.

# Am scris că am consumat foarte multe lemne, inexplicabil, așa că am trecut pe brichete ruf, ca experiment (și-am mai luat niște lemne, să fie). Până acum, experimentul pare o reușită.

# Am păstrat incredibil de puține semințe (după ce oricum strânsesem muuuult mai puține în sezonul trecut) și am fost tare mândră de ce ponderată sunt: au toate loc lejer într-o singură cutie.

# Cu toate că sunt pregătite încă din noiembrie, cele două lopeți de zăpadă stau triste într-o zonă accesibilă; au înflorit bine ghioceii, iasomia de iarnă se îngălbenește de la zi la zi, dă colțul ierbii, ziua crește vizibil, am văzut primele albine.

# Iarna asta care nu e iarnă m-a făcut să încep aranjarea zonelor de la acareturi, în așteptarea primăverii, chiar dacă încă sper la zăpadă și ger. În ritmul ăsta, curând intrăm la tăiat pomi, mutat plante și pregătit pământul.

# Mânușile pentru touch au fost mare bucurie pe vreme rece, până am activat deblocarea prin amprentă.

# Valentine's și Dragobete, 1 și 8 martie, urmează o perioadă de agitație socială pe care nu o înțeleg și nici nu-mi place. Mă bucur că 1 și 8 martie pică duminica, așa că nu voi fi obligată să fiu ipocrită sau cinică.

Empirice despre omul de la sat

# Omul născut-trăit la sat trăiește după reguli diferite, multe uitate în oraș; există o ierarhie clară pe care o respectă, avutul contează, și studiile, dar cel mai important e să fii om gospodar și să sporești continuu ceea ce ai. Nu se pune problema vânzării unui teren sau să se dărâme un gard existent – îl înlocuiești, dar nu-l lași să cadă.

# Lui i se rupe sufletul de pomul necules, de lemnele uscate rămase în ploaie, care vor putrezi, de tot ce înseamnă irosire. Chiar dacă au serviciuri cu program fix, pământul nu așteaptă și trebuie să te ocupi de el când o cere, fie că-i cositul ierbii, udatul plantelor, îngrijitul lor sau curățatul zăpezii de pe pomi/din curte.

# Să dai bună ziua e obligatoriu, dar nu-i obligatoriul să răspunzi la salutul unui om care ți-a dovedit că e lipsit de caracter: e modul satului de a sancționa lenea, impostura și lipsa de cuvânt.

# La sat funcționează un alt set de reguli, se dă, se primește, se fac schimburi; nimeni nu contabilizează exact, m-a ajutat când am avut nevoie, îl ajut.

# Săteanul e bogat pentru că are hrana de la el din ogradă, hrană pentru care muncește, dar stă în puterea lui să facă asta, deține controlul. Are așteptări realiste și luptă pentru ele, ajustează, pe ici, pe colo, realitatea, în favoarea lui.

# Omul de la sat ascultă pământul, îi decriptează mesajele; știe când trebuie udată o plantă, vede că-i trebuie ceva și știe fix ce anume, lucrează cu natura, nu împotriva ei, chiar dacă o ponderează ușor, nu vrea s-o subjuge, știe că n-are nicio șansă.

Cum ajungi de la poartă în casă când ai patru câini și patru pisici

Ajungem amândoi acasă, cu mașina; cobor să deschid porțile, descui portița, intru.

- Da fetiță, da, hai, fugi, să deschid porțile.

Fuge Urma, dar vin Pepsi și Zăvod. Îi mângâi pe amândoi.

- Hai, gata, la loc! Ieși! Ieși toți câine.

Deschid porțile, intră domnul meu cu mașina, închid porțile.

Zăvod adulmecă roțile și le udă ca să le schimbe marcajul, Urma ne invită zgomotos să ne jucăm cu ea, uneori cu o jucărie de câini, alteori cu o cârpă, un lemn, un șobolan mort, Hades, lângă chioșc, dă din coadă cu șolduri cu tot, iar Pepsi gravează infinituri între ceilalți câini și noi.

Luăm ce e de luat din mașină, facem regulamentarul slalom printre câini și ajungem în fața casei; pe aleea de sub vie, trei sau patru pisici așteaptă să le deschidem ușa (au ușița lor, dar preferă să aibă și ușieri). Dacă Jinx e prezent, intră primul (sau nu intră deloc, după chef), apoi, invariabil, intră Mașa și-n spatele ei imediat – Frida (apoi Igor, mai agale, uitându-se-n spate prelung).

Mașa urcă în viteză pe stâlpul îmbrăcat cu sfoară, se întoarce dintr-o mișcare agilă și vrea să coboare, dând nas în nas cu Frida, care tocmai a urcat și ea pe stâlp. Mașa scuipă prelung, Frida dă urechile pe spate, dar nu se mișcă; mai scuipă o dată Mașa și apoi sare peste fie-sa, direct jos, de la aproape doi metri înălțime.

Jos, ghinion, tocmai a intrat Igor; Mașa îl scuipă, mârâie și abia așteaptă să-i deschid ușa la bibliotecă, unde intră comentând.

Igor urcă pe stâlp, Frida îl scuipă, Igor îi trage o labă, Frida sare peste el, Igor urcă tacticos până sus, apoi coboară agale. Jos îl așteaptă Frida și cer amândoi să intre-n bibliotecă. Dragoste frățească, plină de năbădăi.

Start în iarnă

# A început iarna calendaristică, în prima zi de decembrie a nins ușor, iar noaptea am văzut temperaturi negative; liniile de apă de pe moșie sunt închise, chioșcul – pregătit de iarnă, uneltele, grupate să fie duse la adăpost.

# De când se-ntunecă devreme, magazinele din sat se închid până-n ora 19,00, a început colectarea selectivă a sticlei, textilelor și vegetalelor, drumurile comunei sunt pline de steaguri arborate și de luminițe.

# Am bifat ultimul week-end grădinăresc din sezonul 2019: am mulcit cu frunze pe unde am putut, am pus bulbili de usturoi și de ceapă, semințe de pătrunjel, praz, cimbru, crizanteme comestibile, am mutat lavandele din ghivece, am pus ceva butași (tamarix, iasomie de iarnă, Rose de Rescht), am scos bulbii de gladiole și am eliberat pământul de lujeri (mai puțin un ardei iute care rezistă eroic și încă își crește rodul).

# Trandafirii Foc de tabără continuă să înflorească, în grădină sunt gălbenele și limba mielului în floare, pătrunjelul și primulele sunt verde-viață, moșmoanele încă sunt în pom, în rest – grădina e tern-deprimantă.

# Găinile sunt mai puține cu patru (două au murit ele știu de ce, două le-a rezolvat domnul meu), câinii au fost la plimbare și Urma iar a venit plină de ciulini, toți cer mai multă mâncare, dar Zăvod e ticălos și nu lasă pe nimeni să mănânce; pisicile s-au îngrășat și vor mereu câte ceva (în special să le fim ușieri), dorm câte trei pe aceeași pernă de pe canapea. Jinx e iar pe antibiotic și mă urăște că l-am periat și curățat, Mașa cam ia bătaie de la fie-sa (pentru că o cere), Igor ce e relativ decent.

# În rest, mă joc cu acte și hârtii de familie de acum un secol, fac planuri pentru cadourile de Crăciun și mă și țin de ele, timpul se comprimă iarăși și perioada ce vine va fi agitată; cred că de sărbători nu voi mai vedea filme de Crăciun, ci seriale pe Netflix. Bine, Singur acasă 1 nu se pune.

Tot azi, dar în alte vremuri

Acum șapte ani era mai puțin toamnă.

În 2013 mă bucuram de fier.

Acum cinci ani vedeam negru în fața ochilor, la propriu.

În 2015, trioul molid Bubu, rodonel, tuie – ce mici erau! 

Trece timpul și zău de-mi pare rău.

După opt ani

Ce scriam acum opt ani, tot pe 25 noiembrie: Schimb confort urban pelibertate rurală (72). Constatări alandala.

Și ce s-a schimbat între timp.

* Alternanţa de oraş-sat ne dărâmă, ziua inspir aer mândru poluat de buricul târgului, acasă aerul e curat şi asta mă năuceşte; cu cât stau mai mult la birou, cu atât durerea de cap de seară e mai pregnantă.

M-am obișnuit, doar după concediu ce mai apar durerile de cap.

* Nu mă mai deranjează să am mâinile pline de pământ iar dacă nu am mânuşi în preajmă uneori nici nu mă duc să-mi iau; mă miră şi mă bucură faptul, dar nu-mi place că fără mânuşi fac băşici pe palme de la cozile uneltelor.

Acum am deja bătături, însă îmi apar degerături foarte repede.

* Am învăţat să mă bucur de legume, fructe crescute de noi, îmi tremura inima a bucurie când le luam din grădină. Acum încerc un sentiment straniu de mândrie când desfac borcanele de conserve făcute din producţia proprie.

Da, mă bucuram? Acum mi se pare firesc.

* Încă mă mai întreb, când aud hidroforul pornind, „am dat drumul la apă caldă?”; sunetul lui seamănă cu pornitul centralei pe gaz de la apartament.

Am schimbat hidroforul cu pompă submersibilă și vas de expansiune, e mult mai silențios.

* Am scăpat de multe de „isme” - festivisme, primitivisme, manelisme – şi de musafiri care-şi umpleau timpul trecând pe la noi neanunţaţi sau care sunau cu zece minute înainte (şi zău că murătură am fost toată viaţa cu astfel de exemplare).

Fix la fel, doar că mai sociopată.

* Sunt în continuare „doamna” pentru vecini şi lumea încă se miră de cât de mari ne sunt fetele. Domnul meu îmi pare uneori că a aparţinut locului mereu, prin firescul, dezinvoltura şi gradul de adaptare pe care le posedă.

Hm, cred că ne-am obișnuit, și eu cu vecinii, și ei cu mine.

* Nu mă orientez la stelele de pe cerul parţial înnorat nici cu mama hărţii; am făcut-o A3 – degeaba, poate la vară, eventual după nişte aprofundir pe temă dată despre cum e cu hărţile cereşti şi cum se citesc ele. Dar stând cu harta în mână în mijlocul curţii mă învăluie de câteva seri mirosul de ger.

Nu mai stau cu harta în mâini, oricum ilumitatul stradal asigură o poluare luminoasă grație căreia se mai văd urme fine de stele.

Ce-am mai făcut + 1 noiembrie

# Chiar dacă a fost secetă aspră, am început ușor să pregătim grădina de iarnă: am eliberat două straturi, am strâns ceva frunze, am tăiat ceva vegetale; cam gata cu recoltele, a fost relativ simplu: prune mere pere n-am avut, gutuile au căzut cam singurele, doar struguri ce-am strâns; mai sunt nucile și moșmoanele.

# Toamna asta a început miercuri cu o ploaie de-o zi, mustul cel incredibil de bun devine vin acriu – nu au avut suficiente zaharuri strugurii -, se văd munți albi la orizont, miroase a aer rece; e tare fain să pleci dimineața de-acasă pe lumină și seara să se lungească domol.

# Dihăniile moșiei sunt în parametri normali, găinile sunt grase și nu ouă, câinii s-au îmblănoșit și mănâncă mult, pisicile stau mai mult prin casă, nu și Jinx, care are o pasiune pentru podul bucătăriei. Mașa și-a furat-o bine de la amândoi puii ei, simultan, dar tot nu se potolește, îi scuipă, îi atacă.

# Mă distrez cu drumuri la stomatolog – că ce poate fi mai indicat când te intorci din concediu decât să ți se rupă din ras o măsea? -, încă nu am scos perdelele antiinsecte - sunt zburătoare felurite care vor să petreacă iarna cu noi în casă -, e inflație de buburuze, sub boltă-s frunze fără număr vânate-n vânt de pisici.

Azi se fac zece ani de viață nouă. Mulțumim.

Spre echinocțiu

# Se simte toamna în aer, chiar dacă încă e cald și secetă, dimineața sunt 14 grade care cer mânecă lungă; n-a mai plouat din 3 august (doar pe 4 septembrie seara un pic, de poftă), pământul e crăpat, praf mult, polen peste tot, puf de pălămidă, ambrozie-n floare.

# Ziua a scăzut considerabil, mă trezesc înaintea răsăritului de soare, pe la 7 seara trebuie să aprindem lumina pe terasă, prilej cu care adunăm gărgăuni, fluturi, alte zburătoare.

# Pun chestii pentru iarnă constant, e acel moment din an când nu se vede că fac ceva în casă, decât pentru că au mâțele loc nou de somn – pătura cu care sunt acoperite borcanele puse la termostatat.

# Am făcut încă o tură de iuțică, am uscat roșii, am terminat cu vinetele pentru iarnă, gata cu planele de ceai. Am telefon nou și i-am pus wallpapper cu felii de parizer și muștar (n-aveam alte poze). J

# Strângem ușor de prin curte și le punem la loc, “acareturile” se mobilează cu butoaie, găleți, unelte, scăunele. În grădină mai sunt ardei iuți și fasole în creștere, va mai trebui o cosire responsabilă pe toată moșia.

# Strugurii din boltă s-au colorat și încep să miroasă a must, nucile par sănătoase (nu am avut nicio alună, le-au cules doamnele veverițe), moșmoanele cresc hărnicuțe, trandafirii au avut un an prost.

# Am trecut la geaca de blugi și pantofi, hainele de vară cam sunt puse spre depozitare, de șlapi încă nu mă-ndur să-i pun în cutii. Încă nu am cumpărat lemne (și e târziu), avem multe chestii nefăcute, iar lista cu restanțe e-n creștere.

# În sat cântă drujbe și motocoase simultan, pepeeeni, pepeni, pepeni, roșii, vinete, varză, ardei aveeem!, miroase a zacuscă și prune-n distilare, pe drum trec căruțe cu fân, cu baloți, lemne, lemne, hai la lemneee!

Început de toamnă.

Raport de activitate pe final de august

# Numai mâine nu-i poimâine și gata vara care parcă nici n-a fost vară; gata și musafiriada ediția 2019, în grădină au apărut zone goale, în așteptarea toamnei. Ziua scade constant, încep frunzele să cadă, mirosul s-a schimbat ușor din pământ ars în pădure spre galben; chiar dacă au fost două săptămâni de arșiță, tot a fost rouă în fiecare dimineață și vântul a adiat continuu.

# Am curățat responsabil trandafirii (în niciun an nu au mai fost atât de afectați, pătarea neagră e ticăloasă rău, chiar și după două stropiri), am rărit tufele de toate crengile din interior, am tăiat toate frunzele afectate – i-am cam chelit, cu alte cuvinte; a fost prea cald să butășesc ceva din ei, rămâne pe noiembrie.

# Fructe avem doar urme fine, nu m-am hărnicit să folosesc deshidratorul vara asta,  strugurii virează în mov, aroniile s-au copt, zmeura și murul încă rodesc, dar fructele sunt mai mici în lipsa ploilor. Încă mai sunt roșii, ardeii iuți se dezvoltă frumos, dovleceii îmbătrânesc înainte să crească, nici urmă de castravete; arbuști și vie, pomi și iarbă suferă de secetă, dar leușteanul a crescut iarăși frumușel, iar fasolea pusă acum cam o lună e harnică și se avântă cu spor.

# Am făcut sosul iute fără fierbere (iuțică, după rețeta lui Vasi), am pus trei borcane de ardei iuți la oțet, ceva pungi cu roșii, dovlecei, vinete (și verdețuri) la congelator și strâng/bibilesc semințe; nu în cantități industriale, doar urme fine pentru uz personal, e mult mai simplu acum, plus că nu le mai aleg/vântur gospodărește, le trântesc vrac în pungi zip.

# Pe drum trec căruțe cu fân și remorci cu baloți din paie, încă nu am cumpărat  lemne, în sat miroase a zacuscă și oțet fiert, semn că se apropie începutul școlii. N-am energia pe care mi-aș dori să o am, vreau o perioadă fără vizite și umblat brambura, de fapt nici nu prea știu ce vreau. Știu însă că mi-e dor de mare.

Iuțica

Dare de seamă de sezon

# Floarea de colț n-o duce deloc bine, nu i-am mai pus calcar și văd că nu-i place, oricum e treaba ei de vrea sau nu să trăiască, n-o mai scarpin între cornițe, i-am dat ceva papa bun și o ud constant.

# Trandafirii încă se distrează cu pătarea neagră, chiar dacă i-am stropit de două ori, grădina e plină de păienjeni foarte variații, de cicade de toate culorile și de floră spontană viguros înflorită.

# Încă mai avem ceva roșii, ardeii iuți încep să se coloreze, se coc aronii și mure, în meri cred că avem vreo 10 fructe, zmeura rodește iarăși, cireșii și vișinii simt toamna-n frunze roșii.

# Găinile sunt tot grase și gălăgioase, nu mai sunt bântuite de instincte materne, dar fie nu vor ele să ouă, fie avem iarăși coțofene abonate la masă, probabil o vom muta pe Salmonela paznic la cuibare.

# Câinii mari îmi fac impresia că încep să treacă la ținuta de iarnă, cei mici și negri sunt obraznici, Urma arată în continuare crunt, grație coafurii drujbă style demarată de mine și neterminată.

# Pisicile nu mai umblă așa teleleu, frecvent stau numai în casă sau curte, Frida e ubicuă, Jinx doarme pe masa dinspre grădină, la soare, Mașa se eternizează pe combina frigorifică, iar Igor cere în camerele de la etaj.

# Motanul bicolor din vecini apare mai rar (am impresia ca doar când sunt turiști la pensiune), colorpointul vine, dar nu mai îndrăznește să se apropie, de când l-a bătut responsabil Frida când l-a prins în casă.

# A reușit domnul meu să dea fierul vechi unui tip, avem două mături din bețe noi, dihania cu ultrasunete pentru șobolani pare parțial utilă, tăiatul ieburilor cu trimmerul e o operațiune cronofagă de spate îndoitoare.  

Cujetarea zilei: bună vecinătate e atunci când știi că vecinul e “dezinhibat” după cum îi intuiești playlist-ul.

La ce te gândești, Simona?

Aici, cândva a fost livada de pruni a lui Nea Gică (Rătăcitul).

Lângă stâlpul central a fost salcâmul solitar din fața porții. 

Pe final de iulie încă era.

Drum în jos cu betonul pe partea stângă.

Drum în sus cu dezastrul pe partea stângă.

Răsărit cu fier beton și stâlp. De aici vedeam satul la picioare.

Evoluții în vreo patru ani.

Raport de final de mai

# E verde totul, copleșitor de verde, ca în niciun alt moment al anului; iarba crește ca nebuna, cum te-ai întors cu spatele, cum are iar 30 cm, păpădiile vor să devină arbuști, în curte, pe zona de patrulare a câinilor, patlagina se face monstruoasă.

# Tot plouă, ori zilnic, ori la două zile, e și cald, așa că pomi și trandafiri sunt plini de toate cele - boli și dăunători, simultan. Cireșele sunt puține și bolnave – lipsa noastră de-acasă s-a simțit -, anul ăsta sunt oricum mult mai puține fructe și, bine-ar fi să n-am dreptate, avem ceva monilia harnică în livadă.

# Comparativ cu anul trecut (când pe 17 mai mâncam cireșe) anul ăsta pe 17 mai încă făceam focul în dormitor, că primăvara e mult mai leneșă; nici gând de sirop sau dulceață de trandafiri, abia acum încep să înflorească, leușteanul e încă mic, iasomia abia s-a hărnicit să facă vreo zece flori.

# Experimentul cu semințele de roșii puse în pământ fix după ce le-am scos (pentru bulion) e o reușită, răsadurile sunt mari și viguroase, acum aștept să văd fiecare ce va rodi; am cam rămas fără răsaduri de ardei iuți (am bazat pe cineva), sparanghelul e pădurice de aproape 2 m, valeriana tinde spre cer, anghinarea n-a murit.

# Oreganoul cam înghite phloxul pitic, iar au ieșit nenumărate plante de tarhon, cât le-am smuls anul trecut, am pus fasole, castraveți, o marcă de pepene și dovlecei; butașii de gard viu și de trandafiri o duc bine câtă vreme nu se tăvălește Mașa prin ei, am cam mutat în grădină tot ce aveam prin minisere, mai sunt urme fine de plante în suportul de ghivece.

# Amândoi câinii mari și albi dorm pe aleea din ciment, cu capetele pe bordură ca pe niște perne, s-au subțiat un pic, și grație năpârlirii, dar și a căldurii, câinii mici dorm expandați pe la umbră. Pepsi și-a furat-o de la Urma – prostuță Urma, dar și când i se pune... -, așa că o vreme s-a purtat respectuos câinuța neagră, acum văd că-i revine obrăznicia.

# Găinile încă sunt grase, dar ouă, pisicile năpârlesc la greu, au mai slăbit și nu prea mai sunt ispitite de casă – Jinx, în mod special, doarme doar pe terasă.

# Motanii musafiri trebuie ușuiți, cel bicolor a intrat în casă și a marcat, cel colorpoint a luat o bătaie responsabilă de la Frida – probabil intrase în casă și nu l-am văzut înainte să închid ușa; iar el nu s-a prins cum e cu ușița.

# Am cumpărat un aparat pentru șobolani (Pest Repeller Attack Wave 450 mp îl cheamă), Hades nu mai latră ca apucatul, încă sapă, dar mai pe lângă atelier, probabil va trebui mutat aparatul curând.

# Casa de vizavi e deja la roșu, la cea din peisaj se fac ultimele finisaje, vecinii noi de la casa (nouă) din curbă sunt fani manele și au boxă activă; bine că tipul mare fan nu locuiește efectiv acolo, doar vine săptămânal – zău de înțeleg cum să stai cu prunca de sub un an în brațe, în bași de bași, care se aud la noi în curte, la vreo 50 de m.

Case

Scurt pe 3

# E primăvară plină și petrecem timp în grădină, mai drăgălim ceva pomi sau arbuști, mai facem o coafură de primăvară la trandafiri, mai curățăm zonele de perene. Pământul cam cere apă, am fertilizat zonele cu flori, am pregătit pămânul de pe morminte pentru semințele viitoare, iar printre picături greblăm, ardem, aranjăm.

# Sparanghelul e frumușel și are vreo 15 cm, m-a mirat, usturoiul de bulbili e și el măricel, leușteanul crește de al zi la zi, pătrunjelul e verde-smoc, grădina e plină de buburuze, dar n-am văzut urmă de afidă sau de furnică – probabil sunt în inspecție.

# Au înflorit corcodușii și primulele roșii, valeriana și pelinul sunt deja tufe, au apărut lăcrămioarele, în minisere sunt zbenghiuri cu câte două frunzuțe, merii dau semne de viață, diminețilesunt în zumzet de albine și ciripit de păsări.

# Bună achiziție foarfeca telescopică, e o plăcere să tai drajonii de la pomi cu ea, cum bună e și grebla nouă, portocalie; am scos protecțiile de iarnă de la uși, încep să strâng din covoare, au reapărut vestele în decor, iar arealul începe să tindă spre lookul de vară. Și-mi place.

Pe scurt

# În sat au înflorit corcoduși, magnolii și gutui japonezi, în livezile din preajmă se deschid păpădiile, în sat sunt nunți pisicești și motani supărați apar zi de zi pe la noi.

# Chiar dacă dimineața e brumă, decorul se schimbă de la zi la zi, verdele crește perpendicular, galben și albastru înfloresc cu elan. Apropo de galben, primulele noastre colorate devin toate, în timp, galbene și mă miră.

# În fiecare dimineață, la școala din centrul comunei, polițiștii locali opresc circulația mașinilor ca să treacă strada copiii și tare-mi place, am plătit impozitele la primărie, noi vedem an de an ce se face cu banii noștri –, acum cresc canale betonate pe marginea drumului, pentru captarea apei de pe dealuri, în plus dispensarul e gata.

# Duminică trecem la ora de vară și-o urăsc, de-ar fi după mine doar ora de iarnă ar exista, mai bine ma trezesc pe lumină decât să fie lumină la 10 seara; oricum, și de poporul va hotărî ca din 2021 să fie numai pe ora de vară, clar e mai bine decât s-o schimbăm de două ori pe an.