Aroganță. Usturoi elefant

 Bricheta e Bic mare.

Aroganță. Poncirus trifoliata

Lămâi rezistent la ger, lămâi de China, lămâi siberian.

 

Aroganță. Zanthoxylum piperitum

Piper de Sichuan, piper chinezesc/japonez/coreean/de anason; e mai rudă cu citricele decât cu piperul. Recoltă personală. 

Roșii pentru uscat

Iaca fructe

Mere

Plante folositoare omului

Ardei iute

 Știr roșu

Busuioc grecesc

Lucernă 

Dovlecei

Usturoi de tuns

Despre stropiri, fertilizări și alți demoni*

De la an la an, sau de la loc la loc, unele rețete nu (mai) merg. Mereu e musai de făcut o probă pe o singură plantă, dozată concentrația la locul faptei, că și plantele, și dăunătorii diferă. Oricum se întâmplă ca 25 de plante să o ducă genial, iar una să moară de la același tratament. Diferența între leac și otravă o face doza. Și la poțiunile din plante, că, și dacă sunt naturale ingredientele, tot chimie va fi.

Stropirile se cam fac cap-coadă, că degeaba dăm cu insecticid pe roșii și pomul de lângă îl lăsăm plin de afide. Sau dă vecinul cu insecticid și migrează la noi toate gângăniile supraviețuitoare.

Pentru că mi-e lene, fac doar macerate sau infuzie, plus soluție de coji de ouă cu oțet. Nu mă complic să distrug toți dăunatorii, doar să-i țin sub control, ca să mâncăm și noi din ce-am plantat. Și nici nu intru slugă la grădină.

Stropesc la 3-7 zile, majoritatea timpului, preventiv. Pentru insectele mai chitinoase se adaugă și săpun la rețeta de insecticid. Stropesc de obicei cu o singură chestie, ca să nu se obișnuiască dihăniile, cocteiluri fac mai spre sfârșitul verii.

La plantarea răsadurilor pun resturi de la maceratul de urzici/găinaț din anul trecut / compost / bălegar, musai adaos de nisip, că e terenul lutos. Următoarea fertilizare – nu mai devreme de o lună. Pun coji de ouă barieră pe pământ și zat de cafea. Și mai fac papa bun cu drojdie: 3 l apă, 1/2 pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi + 100 gr drojdie, lăsate 2 zile în soare. 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă. (Echivalență: drojdie proaspătă – 25 gr / uscată – 10 gr – instant – 7 gr.)

Nu mă complic să identific dăunătorul exact, văd că-s fungi, schimb ph-ul: cenușă, lapte (10%), ceai de salcie, zeamă de lamâie, drojdie (3 l apă la 30 gr, 10 linguri zahăr, 10 gr drojdie uscată, lăsate o zi. Diluție 50%, planta îmbăiată, dat și pe sol). Și zeamă bordeleză 0,5-0,62-0,75% (21 zile pauză, stropesc doar când nu când sunt flori), bicarbonat de sodiu (1 linguriță la litru), tinctură de iod – 4 picături la litrul de apă, permanganat de potasiu 0,1% (chimicaleee!). Musai stropit după ploi (îmbăiată planta la propiu) și stropit și pe pământ, sub plantă. Apoi, am multe plante aromatice în grădină. Ce efect are oregano asupra organismului uman? Antimicotic? Ia să facem un ceai. La fel menta, cimbrul, lavanda.

Insecticidele pe care le folosesc:

# Săpun lichid - 3 linguri, o cană alcool 40 gr, 4 l apă (la săpunul lichid, ca să nu precipite, se adaugă bicarbonat)

# Ulei alb – 2 căni de ulei, 1/2 cană săpun lichid agitate bine. 10 ml la 1 l de apă, doar când temperatura e de maximum 25 gr, că altfel sufocă planta. Mai bun la pomi sau arbuști.

# Tutun. 100 gr frunze la 5 l apa, infuzie (se face maro). NU LA LEGUME sau trandafiri, mai bine la pomi și arbuști, atenție, afectează albinele. De fapt, e otravă pură.

# Spilcuță sau margaretă pictată (flori), vetrice sau tufănici sau pelin alb (frunze) - infuzie. O linguriță cu vârf de plantă uscată la 250 ml apă. Verde – de 4-5 ori mai multă plantă. Rozmarinul, busuiocul, coriandrul sunt și ele insecticide, în prima parte a verii merg ceaiuri și din ele.

# Piper negru. 20 boabe la 250 ml apă, infuzie, diluție 30-60%. Sau o lingură rasă de piper măcinat + 1 lg ulei + 1 lg săpun + 4 l apă. Atenție că arde.

# Ardei iute. 5 ardei de Cayenne se infuzează în 250 ml apă si se lasă așa 24 de ore. Se pun 50 ml la litrul de apă. Faceți probe cu diluție mai mică, depinde de cât de iute e ardeiul, am scris Cayenne ca să aveți orientare ca iuțime, ca dimensiune.

# Coji de ceapă sau de usturoi sau combinate. Sau usturoi pisat (la rece, 2 zile. Diluție 30-60%) . Sau ceai de coada șoricelului.

# Pentru păienjeni – urzică. 1 kg plantă tocată (200 gr uscată) la 10 l apă, se lasă 12 ore și se stropește așa, fără diluție. Usturoi infuzie. 150 gr usturoi la 5 l apă. Se stropește călduț.

# Făinare+rugină – infuzie de usturoi. Hrean – un hrean mediu ras, infuzat in 250 ml apa. Diluție 30-60%. Sau ceai de frunze de hrean, aplicat călduț.

Spăl plantele cu dușul să le mai scap de afide, păienjeni, cicade, am mai folosit ulei de neem (40 ml ulei, o lingură de săpun lichid, 1 l apă caldă), aștept să vină Kabon-ul comandat deja.

Nu am omizi sau gândaci de Colorado deloc, ploșnițe, musculițe albe, coropișnițe - doar urme fine, neglijabile, nu am (încă) vecini care să stropească cu ceva. Nu am găsit soluții integral eco pentru pomi și vie, avem două stropiri chimice la floare (la gutui, moșmon, păr, chiar 3) și, în caz de atac masiv, altele.

Merg prin grădină, văd dăunătorii și mă gândesc: mmm, cu ce stropim acum? E, sunt și ceva păienjeni, ia să dăm cu niște usturoi. Sunt și dihănii chitinoase, musai săpun, mai punem de-un ceai de rozmarin și gata rețeta.

Am făcut un „rețetar” cu ce pot prepara cu ce-am la îndemână, coada calului, tătăneasa, rostopasca nu cresc pe la noi, nu văd de ce m-aș duse să culeg sovârf sau sunătoare când am alternative. N-aș ezita să-mi stropesc plantele cu chestii chimice dacă aș risca (iarăși) să pierd recolta. Dar aș respecta exact dozele și timpul de pauză.

* La cererea cititorilor

Ultima recoltă

Moșmoanele.

Semințele Libertății (Seeds of Freedom) - în română

Clima se schimbă, agronomia e (mai mult) chimică, hibrizi, licențe, modificări genetice brevetate, monoculturi, pământul devine dependent de fertilizanți chimici; pentru că, până la urmă, e vorba despre controlul economiei alimentare, productivitate, nu despre viața conținută de semințe. 

Semințele vii, diversitatea biologică, agricultura ecologică la scară mică; susținerea producătorilor locali, consumul de legume și fructe de sezon... căi (încă) sunt atâta vreme cât grădinărim alături de natură, nu împotriva ei. 

Investiți o jumătate de oră și vedeți, vă rog, documentarul din linkul de mai jos. Iar dacă l-ați văzut deja... zău merită revăzut.

Semințele Libertății (Seeds of Freedom)

Și adulții se joacă, nu-i așa?:), III. Roșii, pere, prune

A doua tură de roșii uscate a fost din soiuri mai puțin zemoase, dar, anul fiind ploios, și ele erau mustinde. Am tăiat rondele de 5-7 mm, cam 2,5 roșii la un deshidrator. 19 h 30 min, 55 gr, (am rotit tăvile o singură dată, pe la jumătatea perioadei), două ore pauză, încă vreo 8 h după. Cam o mână de roșii nu erau uscate bine, le-am pus într-un castronel în frigider. Roșiile uscate le-am pus la ulei (cu oțet balsamic, cimbru, usturoi, piper mozaic, sare și urme fine de apă), au ieșit trei borcane, cantitate totală cam 600 gr.

Următoarea tură de uscare a conținut tot roșii cărnoase, dar le-am tăiat la aproape 1 cm; timp maxim, 55 gr, rotit tăvile o dată, 2 ore pauză, iar timp maxim. După 12 ore, cam 85% erau uscate, după încă două ore, gata. De la fiecare tură rămân unele roșii insuficient deshidratate - cam 5 % să zic – pe care le pun în frigider. E mai bine cu felii mai groase, acum să vedem care și cum se vor păstra. Am pus roșiile uscate tot la ulei – ce-a mai rămas, domnul meu a fost tare hărnicuț și le-a puțin mâncat.

Apoi am uscat pere; 50 gr, 19 h 30 min + 6 h, bune, bune, considerabil mai bune ca merele uscate, deja nu mai sunt.

Următorul pas, operațiunea uscat prune (jumătăți); intră cam 22 buc. per tavă, 50 gr, 19,30 și iarăși 19 h 30 min. S-au aproape uscat, n-am mai avut răbdare, mulțumesc, nu, nu mai încerc.

Concluzie intermediară: cam scumpe produsele obținute la deshidrator, rămâne în plan un uscător solar, dar până atunci voi mai pune câteva ture de fructe la uscat. Plus măcar o tură de rădăcinoase, de probă.

Prin grădină

Cât încă mai sunt

Laudă

Aprigi