Netflix&Umor

Netflix: Să nu spargi TV-ul diseară la bonfire. Mai ai filme de văzut, seriale de binge-uit și personaje de iubit.

Echipa națională de fotbal a României: Să aveți în vedere, dacă îl spargeți, că nu mai sunt foarte multe bilete la meciul cu Lituania. E primul meci acasă cu Mircea Lucescu selecționer. Și #GeneratiaDeSuflet are băieți frumoși

Povești de prin parcări: Lasă că le-am spart eu înaintea voastră, abia ce-am răsturnat doi paleți cu televizoare. Vorba aia, play big or go home ( la netflix)

Radu Hossu: Să vă fac un Rezumat la Noapte?

Greenpeace Romania: Dacă nu-l spargi când vezi cum seacă râurile și se taie pădurile, nu-l mai spargi deloc. Oricum, nu vrei să faci deșeuri.

Laurențiu Nicorescu: Mimi sunt la aeroport ajuns

Laurențiu Nicorescu: Votez cu doamna Alina Gheorghiu ca să mă scape de PSD

Vita de Vie: De aia e bine sa ai mai multe televizoare in casa. Cate televizoare, Adrian Despot?

Vlad Petreanu: Toată Republica Fantastică România e aici 

Citiți comentariile, sunt delicioase: Netlix pe facebook

Şi 1 Martie, şi start de week-end

• Chiar dacă miercuri dimineaţă a nins cam bine, dimineaţa e brumă şi noaptea sunt temperaturi negative, frigul s-a mai domolit, a ieşit soarele şi apa nu mai bălteşte decât pe drum, de preferinţă în gropile din asfaltul drumului judeţean.
• Chestii verzi apar de la zi la zi; iarbă, urzici ruşinoase, buruieni făţoase de toate mărcile, mentă timidă, brânduşe, lalele, narcise, primule-n frunze noi.
• Am intrat oficial în primăvara calendaristică, aşa că mâine intru în grădină, măcar de poftă, şi de-ar fi să-mi pun cizme de cauciuc plus parazăpezi.
• Cam din 15 martie estimez eu c-o să înceapă operaţiunea mobilat pământul cu viitoare plante aflate în stadiul de seminţe la plic în bibliotecă, pentru moment. Şi răsaduri, da, că m-am hotărât să fac; experimental, ediţie prescurtată şi simplificată, fără căliri dezinfectări hormonizări dezmierdări binecuvântări.
• Prognoza meteo zice că vreo săptămână nu va mai ploua, e de bine, cred, şi fac planuri măreţe de febră musculară prin grădină. După, o să aştept ploaia şi-o să cânt, prin bălţi, cu Alifantis. Mi-e dor de Nichita; şi de Boris Vian; şi de Danil Harms.

Şi, pentru că tot e 1 Martie... :-))

Lume, lume, hai la parodie!

Când e să-i iasă Iuliei ce-şi pune-n cap, apoi iese, nu se joacă! Ca argument – parodia după piesa trupei Taxi „Cele două cuvinte”, în cazul de faţă cu actori politici (şi nu numai) de pe scena Argeşului.

De aici: bitpress.ro
Videoclipul, despre protagonişti, versuri şi explicaţii le găsiţi tot pe bitpress.ro. Vocea este a Iuliei, munca - a echipei (omagiile mele, domnilor), jos pălăria pentru actorii care au dat curs "năzbâtiei".
Dacă aveţi un bob zăbavă, vedeţi tot acolo şi ,,Balada apei calde” şi ,,Cade padurea Trivale”, celelalte două proiecte-parodie ale Iuliei Cojocaru.
Iulia, citându-l pe Andi Moisescu, mă-nclin!

Tunel portocaliu bucurătoriu de motani*. Poze cu explicaţii

De o săptămână, felinele noastre au primit o jucărie interesantă: un tunel pliant din fâş, cam de 1,8 m lungime şi diametru 30 cm, cu două intrări laterale circulare prevăzute cu motocei atârnaţi. Au mai avut un tunel de 1 m, dar era pentru o singură pisică şi n-a fost aşa de amuzant; la apartament Jinx se ascundea în el şi ne vâna de-acolo, în casă nu l-a mai interesat. Zombie s-a plictisit repede de tunel, aşa că l-am dăruit unui alt motan, tot negru, Taho.
Noua achiziţie îi ispiteşte pe toţi motanii noştri, iar Jinx şi Zombie susţin spectacole seară de seară. Se joacă bezmetic, sar, se vânează, aleargă, ne provoacă, se luptă, „vorbesc”. Pentru ei e o distracţie „de casă”, pe timp de zi undiţa de motani, vânătoarea în spaţiu deschis, explorările grădinii şi zonelor limitrofe fiind mai ispititoare. (În ultima poză se văd lăbuţe albe pe uşa de la beci.)
* Pentru Jazz şi prietenii ei.

Motivaţie pentru parola de bios

E 8 martie. Acum fix 12 ani mi-am făcut cadou primul calculator (un mod de-a spune „cadou”, am plătit la rate la el de ni s-a luat). AMD K6-2 la 350, ce minune…
775 $, când aveam salariul de aproape 200 şi doi copii preşcolari în întreţinere plus una bucată brac de 6 săptămâni (colegii fetelor de cămin nu le-au crezut că „şi-au luat” şi câine, şi calculator odată). Şi trage, mamă dragă, să poţi plăti ratele, până prin noiembrie, zi, noapte, 12-16 ore zilnic amândoi. Am scăpat înainte de sărbători şi bine-a fost…
Tot cam de 8 martie, dar 1999, lucram în redacţia unui cotidian. Mă sună pe la 10 seara, pe fix, domnul şi stăpânul meu:
- A picat hardul.
- Ceeeee?
- Îmi spune că nu e primary master.
Garanţia tocmai expirase. Închid ziarul pe la 1 şi plec rapid cu un taxi acasă. Pornesc calculatorul, intru în bios, dau autodetect primay master şi pleacă fără griji.
- Răzvan, ai umblat tu în bios?
- Nu, de ce?
- A umblat cineva.
- N-avea cine.
Dimineaţă trezesc fetele să le duc la cămin. O întreb pe Ana, cea mare, care avea 6 ani şi jumătate, deja ştia să citească:
- Ana, ai umblat tu în bios? (şi-i arăt unde)
- Nu, mami!
În spatele nostru, copilul numărul doi, Miruna, foarte interesată. Rapid îmi trece prin minte „Hait, asta o să-mi facă bucăţi dacă vede ce-i pe-aici!”, ea fiind de fel foarte hărnicuţă, tehnică, plină de energie şi de neprevăzut.
- Miruna, ai umbat tu?
- Da.
- Ai umblat TU???
(Miruna avea 5 ani şi 2 luni, teoretic nu ştia să citească nici în română.)
- Păi a zis să press del şi am press del!
De-atunci până acum vreo 3 ani am pus parolă de bios…