Ghinionul ghinionului. Cui pe cui. Negarea negației.

 

Câini la soare

Vizibil deranjați c-am apărut în zonă, m-au tolerat totuși. ;)

Octombrie, mai la mijloc

 # Anul agricol. A fost dezastruos, caniculă, secetă, toată vara am udat plante perene ca să nu moară; am avut belșug de ploșnițe puturoase (e drept c-am văzut și câteva călugărițe), de boli și de dăunători. Legume - pas, fructe puține, mici și deshidratate, trandafirii, cu flori meschine, supărați și plini de fungi, au reînceput de vreo două săptămâni să înflorească. E prima vară în care apa din puț a scăzut dramatic (l-am și denisipat), iar opririle apei de la rețea au fost frecvente.

# Recolte. Ierburi aromatice, usturoi și ceapă de bulbili, plante pentru ceai, fructe de amelanchier, de lonicera, cireșe, vișine, urme fine de zmeura și mure – cam asta a fost recolta. Mai avem ceva mere neculese, probabil le vom mânca din pom, struguri vulgari, nuci și gutui pe care nu le mănâncă nimeni. A reapărut știrul roșu pe care-l credeam pierdut, iar ca noutate: au intrat pe rod poncirusul, piperii de Sichuan și coacăzii aurii, iar lophantușii s-au făcut tufe generoase.

# Animale. Câinii au suferit rău de căldură, cei mari sunt plini de pâsle, de smocuri și îmbătrânesc vizibil, Pepsi e ubicuă și harnic evadatoare din curte – sapă pe unde poate pe sub garduri. Pisicile sunt și ele bine, Mașa – sucită și intolerantă, se simte că are 13 ani, Frida – oportunistă și misecuvinistă, acum – fericită că socializează cu o fetiță de 10 ani, Gizmo, încă bleg, îl bate motanul blond din vecini constant. Găinile s-au nărăvit la mâncat ouă, curând le vom tăia pe toate și-o vom lua de la capăt în primăvară.

# Conexe. Tânărul vecin R ne ajută în continuare, am schimbat uși exterioare și ferestre și, după 14 ani, redescopăr căldura constantă în casă – avem centrală, c-au ajuns gazele și la noi. Am scos cele două boilere (prilej cu care a crescut incredibil baia), de cel pe lemne îmi pare rău, dar deocamdată păstrăm toate sobele.

E lumina caldă de octombrie gălbui-lăptoasă, cu măceșe arogant roșii și pădure virând spre galben, înfloresc tufănicile și miroase a struguri copți. Plecăm la serviciu pe întuneric, am făcut primul foc în casă pe 8 octombrie mai mult de drag, vremea e caldă și încă n-a căzut prima brumă. Abia aștept să revenim la ora de iarnă.

Răsfăț

Gizmo.

Marți, 13

 Azi e Ziua internațională a stângacilor - La mulți ani, Ana! -, e 13, mai e și marți, musai și-o pisică neagră. Gizmo.

Când afară plouă...

 

Viață grea

Tot Gizmo.

 

Curățare uscată

”Spălarea” responsabilă se face pe platforma de beton,
ștergerea - pe cuvertura din dormitor.
Gizmo.

Când e soare

 

Raport întârziat despre dihănii

În principiu sunt toate bine, Zăvod îmbătrânește fizic de la zi la zi, dar nu e morocănos și-ar fi dispus des la joacă; se vaită ca o mimoză când mă apropii cu peria de el, vrea atenția tuturor, altfel, doarme la soare cu orele. Urma îmbătrânește și ea vizibil, are probleme articulare (nu mai vreau câini de talie mare), Pepsi e însă vioaie, șmecheră și amuzantă. 

Mașa e și ea vizibil bătrână, e sucită și cu fițe, scuipă ca diperata în formă continuată, a început să i se matizeze blana și nu suportă nicio pisică pe lângă ea. Nu are probleme de sănătate, dar este evident că neurologic nu mai e la fel de funcțională. Frida dă și ea semne de bătrânețe, nu mai are agilitatea sau rezistența pe care le avea, e mai tolerantă, mai indiferentă, dar tot vrea să fie în centrul atenției tuturor. Singurul tânăr e Gizmo - lung, subțire, motanii vagabonzi din oraș arată mai înfiripați ca el, el, care e o gaură neagră la cât mănâncă – și are program zilnic de luat bătaie: îl ajută motanul blond musafir, care îl prinde în livezile din preajmă.

Găinile sunt și ele cam bătrâne, musai în primăvară să cumpărăm ceva puici, pentru moment sunt grase și frumoase, nu se tem de oameni, stau în piciorele cui apucă, fac ouă. Ieri scriam că sper să nu ne moară și cocoșul actual de bătrânețe, iaca a murit.

Spionul

 

Inspecție

 

Stil pasăre. Frida

 

Viață de mâță: Gizmo

 

Natură statică cu gutuie, mâță neagră și peisaj

 

Ipostaze ale somnului în decembrie

 

Mașa și extraterestrul *

 Mașa, refugiată lângă mine, pe terasă,
cu the privirea care spune cât de mult îl iubește pe Gizmo.

* Numele unui roman de Nichita Danilov. 

Gizmo și șoarecele de pluș

 

Nu e niciun șoarece viu? Bun și cel de pluș!

Gizmo la 4 luni și jumătate

 

A crescut incredibil, stăpânește arealul, ne conduce la mașină și ne așteaptă când venim, mănâncă de rupe, urcă și coboară pe mâțodrom în stil turbo.

Își ia porția de drăgăleală fix când vrea, plimbă jucării, hârtii, frunze sau lemne, fie le scoate din casă, fie le bagă pe ușița de pisici. Ignoră cu talent câinii, e fascinat de păsări și ar vrea să le vâneze, e foarte crud cu șoarecii pe care fie îi aduc Mașa și Frida, fie a început să-i prindă el (încă nu știm).

Scara către cer musai să fie folosită de zeci de ori zilnic, încă nu s-a prins că există alternativă afară la litieră, o noapte a fost captiv în podul bucătăriei (spre disperarea noastră, care am desfășurat n scenarii cu dispariția lui).  

Gizmo, mâțucul nostru.

Gizmo