“Pe unde iese vorba
iese şi sufletul.” “Când spui o vorbă, intri slugă la ea, mai bine taci
şi fă.” Mi-a citit sute de poveşti,
istoria mi-a croit-o într-o serie de basme fascinante, m-a făcut să-mi iubesc
glia, ţara, neamul şi să înţeleg că patriotismul nu-i doar o vorbă-n DEX.
„În societatea contemporană, o femeie deşteaptă
poate obţine cât doi bărbaţi la fel de deştepţi ca ea.” M-a dorit băiat şi mi-a dăruit
înclinaţiile lui tehnice. M-a vrut militar de carieră, chiar dacă el mă
învăţase să cercetez înainte de-a crede, să nu accept picior pe gât şi să
verific limitele regulilor. Eu nu m-am vrut.
“Nimic din ceea ce
ai acum nu-i veşnic, doar ce-ai în cap nu-ţi poate lua nimeni.” Ne-a iubit mult pe noi, dar pe mama a
divinizat-o. Cum şi-a divinizat primul nepot, ce-i calcă azi pe urme-n carieră,
într-un fel.
„Uşa e acolo, eu ţi-o arăt, dacă tu vrei să treci
prin zid e dreptul tău să încerci.” Şi când călcam în străchini îmi spunea ai
greşit, lasă, trece, dar ai grijă altă dată.
„Punctualitatea e dovada respectului faţă de tine,
faţă de celălalt; academicienii au sfertul academic, regele – jumătatea regală,
restul - doar ora prostului.”
Că s-a dus, am aflat la telefon, ca-n somn, dimineaţa
devreme. De-atunci sar când în liniştea casei sună un telefon.
N-a apucat să mă ajute, dar ştiu că ar fi vrut. Niciodată
nu i-am dat dreptate, nici când avea; ştia exact ce cred, dar asta am înţeles-o
în ani. Niciodată nu i-am spus că-l iubesc. Dar mereu a ştiut-o.
