13 ani, fără ghinion. De blog

Peste 5000 de postări. Peste 1.153.000 de vizualizări.

Cam bine. Zic. Mulțumesc.

La mulți ani, Eva!

Pe când gardul se făcea

 

Și la iarnă cald

 

Ce-am mai făcut

 # După o lună și jumătate de n-am chef, am reușit să mă tund; am ochelari noi, sunt bronzată cum n-am mai fost de un mileniu (șlapi, bermude, tricou style), am pistrui ca-n copilărie.

# Multă lume în casă din primăvară, uși deschise mai mereu = casa plină de bioenergie, așa că am demarat încă o curățenie generală, după cea din vară. Am mai rearanjat dulapurile de pe terasă, aveam prea multe plante aromatice și se cerea unul dedicat.

# Cum pentru uz curent cam avem vase din inox (cești, căni, pahare, farfurii, castroane, tăvi, cratițe, capace etc.), le-am fiert cu sodă (și toate tacâmurile), așa că acum sunt  toate sclipicioase și mă fac să zâmbesc.

# Pădurea începe să vireze în galben, în sat miroase a zacuscă și a gem de prune, bolta se aromează a struguri, prin sat trec căruțe cu lemne și fân; beciul se mobilează cu sticle și borcane pline, câinii încep să năpârlească, găinile ouă unde și când vor ele.

# Vremea s-a răcit – mai bine spus a aproape revenit la normal -, după luni bune au început pisicile să vină în casă și să ceară în dormitor. Am luat prima tură de lemne pentru iarnă (4 ms), am refăcut neprogramat gardul dinspre vecini.

# Mă enervează noua interfață de desktop de la facebook, mă enervează noua interfață de la blogspot, mă enervează că anul acesta nu a mai fost efervescența începerii anului școlar,  mă enervează măștile și noile vremuri.

Lumea văzută de sus

 Spre Vest. 

Rămâne cum am stabilit: voi posta inconstant o vreme. Sunt bine, mulțumesc.

Bagaj

Pisica pe acoperișul fierbinte

x2. Igor și Frida, frați.

Cum e când lucrezi de acasă

# Am randament, timpul trece altfel, nu e urmă de presiune, chiar dacă munca e uneori contracronometru. Am păstrat ritualul: trezit la 6 dimineața, culcat seara până-n 11,59, dar am câștigat zilnic peste o oră – naveta, pe care nu o mai fac.

# Timpul câștigat îl petrec majoritar în grădină și se simte: la recolte, la sănătatea plantelor, la liniștea piticilor mei de pe creier, anihilați de verde, pământ, cer. E ca și cum aș fi singură acasă, în rai.

# Umblu foarte lejer îmbrăcată: bermude, tricou, șlapi. Am mâncat mai sănătos, mai multe gătite în casă, plus fructe și legume; și n-am mai mâncat zi de zi din fața monitorului, în timp ce lucram.

# Nu mi se mai usucă, îmbâcsește, rupe părul, cuticulele, unghiile (și părul) cresc mai repede, nu mai am restanțe la somn, nici cearcăne. Nu m-am machiat deloc, am redus spre deloc cosmeticele, am băut multă apă.

# A fost copilul capitalist acasă spre două luni (din bucăți) cu motanul ei bonus, care a cam stat după mine, prin casă, prin grădină, pe sub birou, unde m-a lăsat fără net, că și-a făcut cablul colier. Motan de 4 ani care încă se joacă, care mă caută, mă invită unde și când vrea.

Cer de septembrie

Verde de sezon