Natură statică în iarnă cu motan cenușiu

The Igor, companion la plimbare.

Brăduleț, brăduț drăguț

Bubulețul - brad autohton - și Bubu - molid albastru.

Câini în iarnă

Trei din patru, că domnul Hades hibernează pe cerga de la locul lor.

Când ninge

# Trebuie făcute alei; 40 m de la bucătărie la portiță, în fața casei, spre locul găinilor, spre chioșc, spre grădină. Apoi trebuie curățate: curtea păsărilor, betonul de la porțile mașinii, mașina, câinii, calea mașinii până în drum, la porți. Și platformele de beton.

# Ca să cureți zăpada, trebuie să negociezi cu câinii: cei mari vânează lopețile (fără discriminatre, fie neagră, fie roșie), cei mici sar să prindă zăpada în zbor. Toți patru se întrec printre picioarele tale, concurând care te trântește primul.

# După ce ai terminat de curățat zăpada, trebuie să cureți (iar) câinii. Și pomii, că se rup de greutate. Aici intervine ajutorul neprecupețit al pisicilor: vrei să cureți bradul? Sub el intră prompt o mâță amabilă (uzual neagră, că dă bine la contrast), care te scuipă c-ai umplut-o de chestia rece; apoi intră ofuscată în casă și se spală prelung în mijlocul drumului, lângă soba din bibliotecă.

# Rufele puse la uscat capătă miros de copilărie. Și carton style rămân până în primăvară, dacă nu le bagi în casă. Ia rufa, ai grijă să n-o îndoiești, că se rupe, pune-o pe masă în chioșșc, ia-le pe toate, fă o piramidă ca la Castelul din copilărie și, călcând cu grijă (Fugi, Igor! Pepsi, nu fi tâmpită! Ieși! Ieși! Ieși toți câine!), alunecând grațios ca Bambi, duci rufele în casă.

# O dată ajunse în casă, rufele trebuie întinse; se lasă o vreme să capete altă consistență, apoi se pun pe suportul specializat. Din momentul în care se încălzesc, suportul va fi prevăzut cu o mâță dormindă pe el.

# Aleile nu mai sunt sigure dacă a nins peste noapte. Trebuie să calci cu grijă, că nu se știe când prinzi sub talpă un os istoric, o minge, o funie-jucărie canină cu noduri de 6 cm, un pet subtilizat de la reciclabile, capacul de la vreo găleată de gunoi.

# Trebuie să faci bulgări de zăpadă cu mâinile goale, să-i guști, apoi să-i arunci spre câini, trebuie să stai cu fața în sus, să-ți cadă fulgii în gură. După, mergi în livadă prin peisajul impecabil, să-ți bagi picioarele în ea de zăpadă și ea să-ți intre în bocanci, să faci măcar un îngeraș. Intri în casă doar când mâinile sunt amorțite și încep să înțepe.

Când ninge, trebuie să faci ce-ți place; dacă mai rămâne timp, faci și ce e necesar.

Flutură în vânt

Iarna mea

Alb, ediția ianuarie 2019

Disparate

• Mi-e tare drag când văd beciul mobilat cu de toate (chiar dacă merele nu prea rezistă, le-ar trebui amenajat un spațiu în magazie).
• Roșiile au fost prea uscate în deshidrator, clar le trebuie și temperatură mai joasă, și timp mai scurt. (Dar am descoperit la Lidl unele tare faine, la pungă de 100 gr.)
• Nu soba din dormitor era de vină pentru arderea incompletă a lemnelor, nici izolația casei, ci boilerul cel nou: are nevoie de mult mai mult oxigen și-l fura din hol și dormitor. Acum îi lăsăm geamul deschis la baie și e mulțumit.
• Grație intensificării traficului în zonă și drumului îngust, e musai să retragem porțile de la drum și să facem acolo un loc pentru mașină.
• Moșmoanele sunt o surpriză plăcută, anul viitor voi face mai mult compot, iarăși constat că ne-a rămas casa prea mare. Și anul 2018, pe blog, înseamnă 57 de pagini de text A4 cu corp 12, adică o carte de-o sută de pagini.

Expoziție județeană de păsări și animale mici

Ca să știți ca faceți în week-end, să n-auzim discuții după, da? :)