Semințe cu suflet - piață de semințe la Pitești

Și ce spuneați că faceți mâine, de la 10.00 la 13.00?
17 noiembrie 2018, Casa Cărții, Pitești, Piața de Semințe cu suflet, ediția a II-a.
Așa a fost la ediția trecută.

Trecerea timpului în texte de pe blog

Zâmbesc cu nostagie văzând ce scriam în alți ani pe blog, în aceeași perioadă:
2010 - din ciclul "cine-a pus coadă la cireașă": la ce sunt bune discurile de metal.
2011 - ne pregăteam de iarnă bucurându-ne de toamnă.
2012 - culorile liniștii.
2013 - despre ochelari și plastic, politicieni și musafiri autoinvitați - enervări curente.
2014 - săpăturile din curte pentru apă curentă și canalizare.
2015 - fiecare cu toamna lui.
2016 - despre cum se gestionează gunoiul la sat.
2017 - cujetam eu despre cum e tăranul raportat la orășan. 

Jinx! :)

Static

Toamnă pe final

• E noiembrie plin și abia de câteva zile pot spune că simt răceala toamnei; deja am mânuși în buzunare mereu, strugurelul stă la capul patului lângă crema de mâini, am înlocuit fleece-ul cu geaca și dacă umblu în saboți de grădină am mereu câte două perechi de ciorapi. Mașina are geamurile înghețate dimineața, grădina e alburie, mâțele stau mai mult prin casă – e un trafic pe ușița de pisici mai ceva ca pe drumul județean -, câinii sunt blănoși zdravăn și dorm pe cerga lor de la acareturi – semne clare că vine iarna.
• Decorul se schimbă de la zi la zi; în casă, am scos perdelele anti-insecte, am pus și ultimul covor restant (în locul de masă), urmează să scoatem din pod protecțiile de frig la uși (și să urcăm alte chestii). Am subțiat șeptelul de găini, tăiatul/spartul lemnelor e operațiune zilnică pentru domnul meu, facem focul în dormitor în fiecare seară, iar în bibliotecă ocazional. Pe masă au reapărut citiricele, serile sunt mai lungi și, paradoxal, de când am trecut la ora de iarnă orice-aș face nu ajung în dormitor până-n ora 10.
• Grădina e deprimant statică, seceta de mai bine de două luni a înțelenit crunt pământul, că până și târnăcopul icnește când e pus la treabă. Au mai rămas de strâns moșmoanele, nu am butășit nimic, nu am pregătit decât urme fine de teren pentru iarnă, din nou constat că n plante trebuie mutate, iar se modifică programările de cum-vreau-să-arate-grădina; nu am strâns unelte și băncuțe,  nu am îngrășat și mulcit plantele, încă sper într-o ploaie eliberatoare.
• După ce vreme lungă am fost convinsă că nu vreau gardurii vii, acum brusc vreau: să fie cu frunze roșii și să aibă pretenții mici de îngrijire; în plus, mi s-a pus pata pe tufănici – să fie multe-multe și colorate divers. În grădină mai vreau un amelanchier, doi jujubi, zmeură Polka și câțiva muri fără spini. Anul viitor am în plan să cultivăm cam jumătate din suprafața uzuală. (Scriu aici în speranța că-n primăvară îmi va fi jenă să nu mă țin de cuvânt și voi aplica planul.)
• În rest, în sat lumea nu s-a apucat de curățat grădinile, am strâns hamacele din curte, dulapurile și gresia sunt decorate cu lăbuțe de pisici, mătur mătur mătur frunze, gâște gureșe umplu seara, sub cimentul de la canalul de apă de la poartă s-au mutat niște șobolani, am bifat temperaturi negative pe timp de noapte, iar analizele medicale mi-au ieșit nesperat de bine.

Contraste

Frații

Lumină de apus în noiembrie

Stop-cadru

Toți câinii

Hades

Pepsi

Urma

Zăvod