Peste gard

Bruno.

Flori, cât încă mai sunt

E-al meu!

Pitici și jardiniere. Sau invers

Am pus bucăți de trandafiri ca să le stric domnilor câini distracția: așa nu mai pot cloci jardinierele.

Perseverență

Cromatică de final de noiembrie

Bucurii de sezon

* Cafeaua la terasă cu un om drag pe care nu-l vazusem de ani și bârfa aferentă.

* Salcâmul ca o gravură în fața porții, cu norii ca un fundal abstract.

* Trei pisici colorate diferit dormind pe aceeași pernă, în bibliotecă, în miros de mosc alb.

* Zâmbetul doamnei în vârstă căreia i-am oferit pe stradă un buchet de crizanteme.

* Garnitura de tren plecând de la Mioveni, pe care o văd din curte: trece trenul cu Logane.

* Zăpada de mijloc de noiembrie, blugii căptușiți cu flis subțire, compotul de vișine cald.

Pomologie, fructe, degustare II

Soiuri de măr: Golden Delicious aș zice clasic, nicio surpriză -, Delicios (de Voinești) - (crocant, suculent, cam tare la aromă pentru mine), Remar (de Voinești), Cezar (de Voinești) – mere gustoase, corecte, dar nimic în mod special ca gust.

Surprizele au fost:

Golden Delicious Cl. Rugină, o clonă de Golden cu coaja rugoasă (acoperită cu rugină), cu un gust surpinzător: dulceața specială a Goldenului, zemos cam spre Florina, plus crocant cam ca Renet. Apoi HP 05 R1 P6  - o combinație între Romus 4 și Florina, adică între două din merele mele preferate, clar mi-a plăcut -, Rustic, bun-bun, cu gust de măr rece din piață, din copilărie

Soiuri de păr: Pandora – nu m-a dat pe spate – și Isadora – soi de iarnă, o combinație cu para chinezească, gust bun, surprinzător de bun.

Soiuri de gutui: Adonia și Cedonia – fructe mai mici, fără puf generos și muuult mai moi ca gutuile uzuale, nu sunt înecăcioase, nu au parte dură lângă casa seminală, ușor acide, cu gust de copilărie.

Reportajul de la eveniment:

Pomologie, oameni, fructe I

Am fost miercuri, la Centrul Cultural Pitești, la lansarea (mai bine spus prezentarea, că nu au fost cărți de cumpărat) volumelor IX și X din Pomologia României, sigurele editate după 1989, și a cd-ului Pomologia României, vol. I-X (.pdf).

Oameni* calzi și zâmbitori ne-au vorbit cu drag despre munca de ameliorare a soiurilor, despre nevoia de adaptare la vremurile și clima în schimbare, despre portaltoi și importanța lui (Adaptabil, pentru piersici), despre diferențele de vigoare, despre munca de zeci de ani urmată de omologări, despre focul bacterian și cultivarea gutuilor în Turcia și Grecia (unde clima e uscată), despre reducerea tratamentelor chimice în pomicultură cu ajutorul geneticii.

A fost și o expoziție de fructe, cu prezentare și degustare, dar despre asta vorbim data viitoare.

* Dr. ing. N. Braniște, dr. ing. Mădălina Militaru, dr. ing Mădălina Butac, dr. ing. I. Duțu, dr. ing. Adina Perianu – toți, de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești (Mărăcineni, Argeș).

Scurt pe 22

* E acel moment din an când câinii mari sunt crunt de murdari iar blugii rezistă la o singură dovadă a afecțiunii lor, când ghetele ne sunt pictate cu labe de câine, iar etajerele din casă cu labe de mâțe, când ivărele îngheață și nu vor nicicum să se deschidă, când țigara are gust de iarnă și plămânii se revoltă-n tuse.

* Pepsi n-a găsit deocamdată o altă soluție să intre în grădină - dar caută cu înfrigurare modalități să evadeze -, combinația ipsos-zahăr-mălai se pare că e eficientă pentru decimarea șobolanilor (toată vara nu i-a tentat momeala, dar acum nu mai au mâncare din abundență și îi ispitește).

* Câinii noștri se ceartă prin gard cu cei doi câini de la casa crescută fix lângă noi (unde marți după ora 22.00 cânta o bormașină), coboară iarăși în livezile alăturate iepuri și căprioare, găinile s-au împănat și sunt grase, strângem ușor chestii din curte în scopul pregătirii moșiei pentru iarnă.

* Roșiile uscate în ulei sunt un deliciu, când se termină un borcan pun în uleiul rămas roșii uscate de la congelator (experiment reușit generat de lene/lipsă de timp pentru prepararea lor la momentul respectiv), anul viitor mi-am propus să conserv astfel mai multe roșii.

* A nins peste trandafirii în floare și peste tufănicile maronii proaspăt îmbobocite, brazii s-au îmbrăcat a sărbători de iarnă și m-am bucurat de astă primă zăpadă ca-n copilărie: am stat cu fața-n sus să mă ude fulgii ca de gâscă, am făcut bulgări și i-am gustat. 

Tu când ai gustat zăpada ultima oară?)

Colorați

Ardeii lui Constantin Coajă, la piața de Semințe cu suflet de la Pitești.

Ultima recoltă

Moșmoanele.

De Ovidenie

·        Nu știu dacă se vor deschide cerurile, dar ușile noastre sigur se deschid dacă nu le încuiem; în față, o deschide Pepsi, în spate – Jinx. Câinuță și motan hărnicuți, amândoi, firesc, negri. (Domnul meu a pus niște plase metalice pe o poartă, pentru moment nebuna neagră nu mai ajunge în grădină; să vedem cât durează până când găsește o variantă alternativă.)

·        A-nceput de vineri seara să cadă câte-un fulg; sâmbătă după-amiază erau pete albe ici-colo, duminică seară iar a fulguit, iar luni dimineață era zăpadă de 7-8 cm depusă aproape uniform. Nu, nu e prea devreme pentru prima zăpadă din an, dar nici nu e-n regulă modul brusc în care au scăzut temperaturile. M-am plimbat eu cu drag prin ninsoarea cu fulgi ca de gâscă, dar chiar mi-aș fi dorit înainte o ploaie responsabilă.

·        Am cules ultimele fructe din grădină: moșmoanele, o găleată – de fapt am cules copilul Ana, că a venit acasă și am exploatat-o. Nu, nu mai poate suna la protecția minorului aflat în dificultate, că e de mult majoră. J

·        Piață de Semințe cu suflet la Pitești, am revăzut oameni dragi, am cunosc oameni noi, am minuni pentru grădină: am pus la înrădăcinat butași de tamarix, berberis, drăcilă, mahonia (ultima pasiune – gardurile vii), am reorganizat jardinierele cu pitici, acum sunt doar suculente acolo, am plantat trei tufănici (alta păsărică recentă), kerria japonica, niște mușcate de grădină (am vaga presimțire că le-am pus fix unde mutasem acum vreo lună niște leuștean), bulbi de ghiocei de grădină; mai am de pus ceva primule, ceapa perenă și niște gladiole, dar să mai aștepte să se ducă zăpada.

·        Iar am strâns oboseală, iar sunt în urmă cu lista de to do, iar..., da-mi trece. Mai ales că nu știu alții cum sunt, dar eu, când văd zăpadă, mă gândesc automat la sărbători.

În nuanțe de alb

Pătură caldă.

Chiuvetă de grădină sub zăpadă.

Urma-n zăpadă

Aproape caligrafii în aproape alb-negru

Poze de ieri, acum alb mai e doar pe zonele cu iarba.

...Și gândul zboară la Crăciun

Prima zăpadă din an. Liniște

Semințele Libertății (Seeds of Freedom) - în română

Clima se schimbă, agronomia e (mai mult) chimică, hibrizi, licențe, modificări genetice brevetate, monoculturi, pământul devine dependent de fertilizanți chimici; pentru că, până la urmă, e vorba despre controlul economiei alimentare, productivitate, nu despre viața conținută de semințe. 

Semințele vii, diversitatea biologică, agricultura ecologică la scară mică; susținerea producătorilor locali, consumul de legume și fructe de sezon... căi (încă) sunt atâta vreme cât grădinărim alături de natură, nu împotriva ei. 

Investiți o jumătate de oră și vedeți, vă rog, documentarul din linkul de mai jos. Iar dacă l-ați văzut deja... zău merită revăzut.

Semințele Libertății (Seeds of Freedom)

Semințe cu suflet - piață de semințe la Pitești

Și ce spuneați că faceți mâine, de la 10.00 la 13.00?
17 noiembrie 2018, Casa Cărții, Pitești, Piața de Semințe cu suflet, ediția a II-a.
Așa a fost la ediția trecută.

Trecerea timpului în texte de pe blog

Zâmbesc cu nostagie văzând ce scriam în alți ani pe blog, în aceeași perioadă:
2010 - din ciclul "cine-a pus coadă la cireașă": la ce sunt bune discurile de metal.
2011 - ne pregăteam de iarnă bucurându-ne de toamnă.
2012 - culorile liniștii.
2013 - despre ochelari și plastic, politicieni și musafiri autoinvitați - enervări curente.
2014 - săpăturile din curte pentru apă curentă și canalizare.
2015 - fiecare cu toamna lui.
2016 - despre cum se gestionează gunoiul la sat.
2017 - cujetam eu despre cum e tăranul raportat la orășan. 

Jinx! :)

Static

Toamnă pe final

• E noiembrie plin și abia de câteva zile pot spune că simt răceala toamnei; deja am mânuși în buzunare mereu, strugurelul stă la capul patului lângă crema de mâini, am înlocuit fleece-ul cu geaca și dacă umblu în saboți de grădină am mereu câte două perechi de ciorapi. Mașina are geamurile înghețate dimineața, grădina e alburie, mâțele stau mai mult prin casă – e un trafic pe ușița de pisici mai ceva ca pe drumul județean -, câinii sunt blănoși zdravăn și dorm pe cerga lor de la acareturi – semne clare că vine iarna.
• Decorul se schimbă de la zi la zi; în casă, am scos perdelele anti-insecte, am pus și ultimul covor restant (în locul de masă), urmează să scoatem din pod protecțiile de frig la uși (și să urcăm alte chestii). Am subțiat șeptelul de găini, tăiatul/spartul lemnelor e operațiune zilnică pentru domnul meu, facem focul în dormitor în fiecare seară, iar în bibliotecă ocazional. Pe masă au reapărut citiricele, serile sunt mai lungi și, paradoxal, de când am trecut la ora de iarnă orice-aș face nu ajung în dormitor până-n ora 10.
• Grădina e deprimant statică, seceta de mai bine de două luni a înțelenit crunt pământul, că până și târnăcopul icnește când e pus la treabă. Au mai rămas de strâns moșmoanele, nu am butășit nimic, nu am pregătit decât urme fine de teren pentru iarnă, din nou constat că n plante trebuie mutate, iar se modifică programările de cum-vreau-să-arate-grădina; nu am strâns unelte și băncuțe,  nu am îngrășat și mulcit plantele, încă sper într-o ploaie eliberatoare.
• După ce vreme lungă am fost convinsă că nu vreau gardurii vii, acum brusc vreau: să fie cu frunze roșii și să aibă pretenții mici de îngrijire; în plus, mi s-a pus pata pe tufănici – să fie multe-multe și colorate divers. În grădină mai vreau un amelanchier, doi jujubi, zmeură Polka și câțiva muri fără spini. Anul viitor am în plan să cultivăm cam jumătate din suprafața uzuală. (Scriu aici în speranța că-n primăvară îmi va fi jenă să nu mă țin de cuvânt și voi aplica planul.)
• În rest, în sat lumea nu s-a apucat de curățat grădinile, am strâns hamacele din curte, dulapurile și gresia sunt decorate cu lăbuțe de pisici, mătur mătur mătur frunze, gâște gureșe umplu seara, sub cimentul de la canalul de apă de la poartă s-au mutat niște șobolani, am bifat temperaturi negative pe timp de noapte, iar analizele medicale mi-au ieșit nesperat de bine.

Contraste

Frații

Lumină de apus în noiembrie

Stop-cadru

Toți câinii

Hades

Pepsi

Urma

Zăvod