Cumperi legume de pe piață cu
gândul că-s crescute natural. Că țăranul aduce ceea ce mănâncă
el, legume de-ale noastre, că îngrășământul e de la vacă sau
cal și nu-s stropite cu chimicale. Cumperi cu speranța că vei
mânca un pic mai puțin prost. Tu, copiii tăi.
Am încercat să găsesc semințe
autohtone prin sat; mi-a dat nea Costică roșii prunișoare (sau
țâța vaci, seamănă cu Roma) și mi-a promis că după ce
«mă-nvăț» îmi dă inimă de bou și încă unele cărora el le
spune pepenași, mari și care se rup în felii, iar domnul colonel
mi-a dat patlagele – roșii cu diametru cam de 3 cm, cu coaja
fermă, semințe multe, miez verzuliu; foarte gustoase, dar lipsite
de spor la bulion.
Țăranii din zona noastră au, mulți,
solarii; pentru ele, își produc singuri răsadurile. Din semințe
cumpărate. Ce? Precos, ACE nu'ș cât,
Marmande, Rio Grande. Pentru cultura în câmp, cumpără răsaduri
din piața. Ce? Ce nimeresc, că oricum nu au de unde să știe ce-s.
Roșiile le iau după catifelarea frunzelor și culoarea verde cât
mai deschisă a lor, să nu fie paltagele sau stârpituri.
Stârpiturile sunt cherry-urile.
Și le stropiți? Nuuu, doar cu
piatră vânătă. Și dacă se mănează? A, păi are
fi-mea/bărbatu' niște
prafuri. Dacă ceri nume, afli de Dithane, Topsin, Calypso,
Decis, Bravo, Folpan - ăsta se stropește pe pământ. Dar
ceaiuri de urzică, de coada calului, de tătăneasă folosiți la
plante? A, nu, maica mare știu că făcea de-ăstea. Cu
erbicide dați? Nu, Doamne ferește! Numai când trecem de
la căpșuni la varză, atunci dă omu' cu
ceva. Sau de la porumb la roșii. Sau. Și ca să se coacă mai
repede roșiile? Dă omu' cu
ceva, da' numa'
la alea pentru piață. Și îngrășăminte
chimice? A, nu, bălegar. Dar la rădăcina plantelor puneți
paie, rumeguș, ceva, să nu rămână pământul dezgolit? Cum
nu, punem paie la căpșuni, să nu se murdărească! Și la
roșii? Nuuu, roșiile le săpăm să nu rămână neam de
buruiană.
Din discuții, cultura se face astfel:
arat/săpat la cazma în toamnă, pus bălegar proaspăt (an de an),
în primăvară marunțit cu sapa și plantat monoculturi. De cum
apar plantele, stropit preventiv cu ce prafuri ai mai bune
prin casă, așa, mai mult, să fie, pe principiul până nu rămâne
n-ajunge; uneori, cantități triple față de doza recomandată. Și
luptat cu bălăriile; cu sapa; la greu; săptămânal; poate chiar
zilnic. Din când în când, și udat; dar, cel mai des, ridicat
ochii spre cer și înălțat o rugăciune pentru ploaie. Rotația
culturilor o fac la 3-5 ani, când «se pierde» trifoiul semănat
(sau lucerna). Înainte se erbicidează temeinic.
Pomii sunt și ei stropiți metodic –
zona are tradiție în livezi -, dar de cea mai mare atenție
beneficiază prunii buni de dulceață – sunt cei mai rentabili.
Pun clocitori cu ouă de găini
autohtone – ei le spun găini de ouă -, pentru că cloca
mănâncă prea mult, face mizerie multă, mai bine să facă ea ouă
și cumpără pui de carne de-o zi. Pe toți îi cresc cu concentrate
și le pun antibiotic în apa de băut să nu se îmbolnăvească,
așa, până se mai ostoiește vipia (adică pe final de
august, când puii sunt scoși în martie). Apoi îi trec pe grâu și
porumb.
Culeg roșiile a doua zi după ce le-au
stropit și le dau copiilor la oraș, pentru nepoți. Trimit ouă,
pui, găini, să mănânce ăia micii ca lumea, mere și
prune, să aivă vitamine. Iar când nepoții le vin în
vizită, le cumpără de la magazinul din colț banane și portocale,
cipsuri și croasante, iaurt cu fructe și brânză topită.
Cumperi legume, fructe, carne, ouă,
lapte de la țărani cu gândul că te hrănești natural. Dacă este
țăran de rit nou, da, altfel... Vă țin pumnii, Iuliana
și Lucian!