Like?:)

marți, 10 noiembrie 2015

Offf, Doru...

         Nu știu dacă ai aflat, a murit Doru.
Vestea-mi vine de la Târgu Mureș și mă lovește brutal. E vineri seara și Doru a murit de dimineață, în gară, între drumuri – din 1990 numai între drumuri a fost.
Eleodorus Septimius Enăchescu – Doru Grecu -, 49 de ani. Revoluționar autentic, luptător născut, nu făcut, corect și drept, acuzator ferm al imposturii și al veleitarismului.
Offf, Doru...
Vorbesc cu Jean; niciunul nu ştie mai nimic, urmează să ne anunţăm reciproc.
E lungă noaptea, e mai mult albă şi-n mintea mea e Doru. Doru în 89, Doru în librării, Doru în anticariate, Doru la monument, Doru cântându-mi Imnul legionarilor căzuţi, Doru vorbind cu nespus drag de fetele lui.
Coboară s-o vezi. Pe umerii tatălui său, Maria, prunca bălaie în ie înflorată, flutură un steguleț tricolor.
Offf, Doru...
Nu se mai luminează odată. Doru. Și-a iubit neamul și țara, credința și tradițiile, a făcut greva foamei pentru adevăr. Aiud și sfinții închisorilor, CNSAS - ar fi putut să-și scotă viză de flotant la CNSAS.
E sâmbătă dimineaţă și nu știu ce să fac, nimic nu se leagă, calc de zece ori într-un loc.
Offf, Doru...
Mă sună Ionel.
E acasă, l-au adus, înmormântarea e mâine după slujbă.
E mult până mâine.
Ionel, zi-mi te rog adresa și cum ajung. Cam în 20 de minute, te sun eu când sunt acolo.
Nu mai are răbdare Ionel, mă sună – e deja în drum și mă așteaptă.
În surdină, la capul lui Doru se citesc rugăciuni; pe perete, înrămată, o foaie dintr-un ziar al epocii cu Corneliu Zelea Codreanu. Fratele lui îl veghează; alături de el, un tânăr încremenit cu ochii în lacrimi – fiul lui Decebal, prieten al lui Doru. Mulți bărbați în putere - durere pură, chipuri împietrite, nimic formal, ci suflete rupte.
Simona, sunt seacă, Simona, mi-a murit sufletul... Tania, multiubita soție a lui Doru, rămasă acum fără el.
O mamă bătrână purtând sacoul cu care fiul ei fusese la împărtăşit duminica trecută. Ți-aduci aminte, Dorule...
Dan. Alt Dan. Încă un Dan. Mulți oameni pe care nu-i mai văzusem de o eternitate. Ne salutăm tăcut, prin înclinarea capului. Offf, Dorule, voiai să-i strângi pe toți şi uite cum s-au strâns ei acum la tine...
Îl las pe Ionel citind în surdină rugăciuni și plec nu știu încotro.
Vă întoarceți, da? (fiul lui Decebal). Da, mă întorc. Azi, mâine, nu știu.
Se lasă seara și lumea mea e răsturnată. Doru. De la el am aflat de Părintele Cleopa, de părintele Arsenie și de Părintele Iustin, zeci de ore i-am sorbit vorbele despre istoria neamului, despre Căpitan și Legiune, am scanat și prelucrat împreună sute de poze de arhivă. Doru. Autodidact, spirit enciclopedic, iubitor de istorie şi creştin în fiece atom, proaspăt absolvent de Teologie.
Offf, Doru...
Duminică merge și domnul meu cu mine. Ne salutăm tăcuți cu oameni pe care nu i-am mai văzut de-o viață. Și Jean. Și Ionel. Și mulți copii-adolescenți, colegii Mariei.
Biserica e plină; trei preoți slujesc; nu, patru; cinci – nu le mai știu numărul, sunt preoți care au terminat slujba la bisericile lor și vin la Doru; printre oameni, alți preoți. Haine negre, haine verzi. Pentru Doru, care acum e acoperit cu tricolorul cu gaură al revoluției. În mână am o bandă tricoloră; corect, tricolor-doliu pentru Doru.
Offf, Doru...
Maria, prunca bălaie, acum o domnișoară blondă care nu mai poate stăpâni durerea, se scurge pe lângă sicriul tatălui ei. 
Un bărbat masiv prăbuşindu-se sfârşit în hohote, cu coatele pe o masă – nu mai poate, durerea trebuie strigată.
Convoiul pleacă spre Cruce - Monumentul Eroilor Revoluției -, în piața centrală. Doru are altar, cu flori și lumânări, cu tablou în doliu - Doru Enăchescu, simbolul Revoluției din Pitești.
Doru la Cruce, Doru zâmbind pe cruce. Cruce de lumânări încă arzânde pentru Colectiv. Tatăl nostru spus de toți cei prezenţi, ţinându-se de mână.
Drum lin, camarade!
Mama bătrână sărutând poza fiului ei. Fiica blondă încremenită.
Maria, sunt mândră că ți-am cunoscut tatăl!
Bărbat în cămașă populară, bărbați în negru, bărbaţi în verde, bărbați în lacrimi.
Bate vântul peste ape,
        Trece timpul greu,
        Noi mereu te plângem, frate,
        Iar tu dormi mereu.
Suflete grele. Doru Enăchescu. Prezent!
Doru a plecat de ziua Arhanghelului Mihail. Să-ți fie caldă și lină veșnicia, Doru!


12 comentarii:

Anonim spunea...

Ingeriii sa te aibe in paza....

Myke Ben Stewensen spunea...

Profi blog ai Simo...

Anonim spunea...

Deci a crăpat un legionar. Bine că n-avea coaie ca asasinii ăia din generația anterioară, care au inventat comandourile morții înaintea islamiștilor. Dumnezeu să-l iepure. Plîngeau bărbați în cămăși negre și verzi, plîngea și caii de la dric, plîngeau și bloggerii calici.

Simona Fusaru spunea...

@Anonim - esti un mare bou. si misel pe deasupra. invata sa taci cand mintea-ti limitata nu poate sa inteleaga. (plus ca esti las, comentezi sub acoperirea anonimatului)

Razvan Fusaru spunea...

Ba @Anonim - ai noroc ca prostia nu doare, noroc bun. Ca te- ai nascut castrat, inteleg, ca n-ai creier si nu esti leguma nu inteleg, vedea-te-as intre rockeri :)

GEORGE DRUTA spunea...

MULTUMESC ... SIMONA EU SUNT GEORGE PRIETENUL SI COLEGUL DE SUFLET A/L LUI DORU DINAINTE DE DEC 89 SI DUPA ... EU GEORGE DRUTA , AM CADEREA SA/I OFER TITLU DE EROU SI SIMBOL A/L REVOLUTIEI DIN PITESTI SI NU NUMAI LUI SEPTIMUS ELEODORUS ENACHESCU ... NU/MI TREBUIE JUSTIFICARE IN FATA NIMANUI ... CI DOAR IN FATA LUI DUMNEZEU ... IMPREUNA CU DORU SI ALTI DOI , TREI TINERI DIN PITESTI NU MAI MULTI , AM APRINS SCANTEIA REVOLUTIEI DIN PITESTI ... O SPUNEM NOI , O SPUN DOCUMENTELE CERUITE , VECHI DE PESTE 25 DE ANI ...DORU LUPTATATOR ANTICOMUNIST INAINTE SI DUPA DEC 89 ... LUPTATOR PT. ADEVAR ... PT. DREPTATE ... PT. VERTICALITATE ... EL A FOST SI VA RAMANE SIMBOLUL NOSTRU DIN DEC 89 , UN REPER DE LOIALITATE , CORECTITUDINE SI CARACTER FARA EGAL ... VEI RAMANE VESNIC IN SUFLETELE NOASTRE PRIETEN DRAG ...

Simona Fusaru spunea...

@George - Doru chiar a fost simbolul revolutiei la Pitesti!

Dan Motoran spunea...

Inainte de decesul acestuia, m-am intalnit cu Doru in parcul 1907, era cu una dintre fetitele sale. Am depanat niste amintiri despre cunostiintele comune, despre evenimentele din 1989, despre cei ce am fost acolo, despre o anume Simona, de care nu-mi aminteam mai nimic. Imi spune ca o cheama Simona Fusaru, tot nu ma ajuta numele intreg. Dar imi amintesc ca in urma cu ceva ani citeam pe blogul unei anumite Simona, mutate de la oras la sat, despre acomodarea acesteia in noua locatie. Imi confirma ca aceasta are un blog si atunci imi zic ca e mica lumea si nu stiam ca e una si aceeasi. Astazi mi-am amintit de acel moment si caut sa rasfoiesc pe blogul Simonei daca aminteste de cel ce a fost Doru. Raspunsul e afirmativ.
Te felicit Simona ca ai gasit spatiu sa pomenesti despre Doru. Sa-i fie tarana usoara !

Simona Fusaru spunea...

@Dan - nu puteam sa tac plecarea lui Doru. (Atunci ma chema altfel, suntem amandoi pe aceeasi lista: http://www.bitpress.ro/editorial/20-de-ani-de-la-revolutie-1223347)

Anonim spunea...

Sunt fata lui Doru. Peste cateva saptamani se fac 2 ani...2 ani fara tati. De fiecare data cand citesc acest articol plang. Ma emotioneaza felul in care scrieti. Va pup! Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Simona Fusaru spunea...

@Anonim (Maria?) - am scris despre... Doru.
Gand bun si cald catre voi.

Anonim spunea...

Maria sunt...

4me

stats

:-D