Spre est

Culori de noiembrie

Texturi de sezon

Toamna mea

Verde

Noiembrie, mai pe final

A trecut Ovidenia - pas în iarnă - și încă n-a nins, semn că iarna nu va fi grea; e ceață aproape zilnic, fumul stă jos de la umezeală, mai plouă, mai stă – noiembrie mai pe final.

În sat, oamenii curăță livezile, noi reușim, în pas domol, să pregătim grădina pentru iarnă: am mutat butașii deja înrădăcinați de viță-de-vie, am demarat o linie de departajare în grădină cu tufănici, iar domnul meu a terminat de tăiat lemnele - așteptăm săptămâna aceasta următoarea tură.

Urma e continuu crunt de murdară, Pepsi iar evadează în grădină, printre pet-urile mele cu butași de trandafiri, ea știe pe unde, că plasele puse pe gard văd că n-au fost de-ajuns; o așteaptă cuminte un ham negru, în speranța că nu va mai avea loc să se strecoare pe ici, pe colo.

Încă n-am făcut inventarul la semințe și nici nu mă grăbesc, de la târgul de toamnă n-am cumpărat nimic și mi-s tare mândră, Jinx a agățat o viroză, el știe de unde, restul mâțelor sunt grase și activitatea lor principală e somnul acaparator de fotolii, paturi, perne.

În rest - prin preajmă nu mai apar nici capre, nici vaci sau cai, pomii nu și-au scuturat toate frunzele, natura merge cu pași mari spre iarnă; am avut copil capitalist acasă vreo patru zile, Rafaello în dormitor, crizanteme roșii de la Geta, ciorbă de cocoș și start la cadourile de Crăciun.

Cam bine.

În așteptare

Flori, cât încă mai sunt

Bucurii în formă continuată

Zuza e Țuțu, Moți e o dulce, iar pozele sunt făcute de Ana.