Noiembrie, mai pe final

A trecut Ovidenia - pas în iarnă - și încă n-a nins, semn că iarna nu va fi grea; e ceață aproape zilnic, fumul stă jos de la umezeală, mai plouă, mai stă – noiembrie mai pe final.

În sat, oamenii curăță livezile, noi reușim, în pas domol, să pregătim grădina pentru iarnă: am mutat butașii deja înrădăcinați de viță-de-vie, am demarat o linie de departajare în grădină cu tufănici, iar domnul meu a terminat de tăiat lemnele - așteptăm săptămâna aceasta următoarea tură.

Urma e continuu crunt de murdară, Pepsi iar evadează în grădină, printre pet-urile mele cu butași de trandafiri, ea știe pe unde, că plasele puse pe gard văd că n-au fost de-ajuns; o așteaptă cuminte un ham negru, în speranța că nu va mai avea loc să se strecoare pe ici, pe colo.

Încă n-am făcut inventarul la semințe și nici nu mă grăbesc, de la târgul de toamnă n-am cumpărat nimic și mi-s tare mândră, Jinx a agățat o viroză, el știe de unde, restul mâțelor sunt grase și activitatea lor principală e somnul acaparator de fotolii, paturi, perne.

În rest - prin preajmă nu mai apar nici capre, nici vaci sau cai, pomii nu și-au scuturat toate frunzele, natura merge cu pași mari spre iarnă; am avut copil capitalist acasă vreo patru zile, Rafaello în dormitor, crizanteme roșii de la Geta, ciorbă de cocoș și start la cadourile de Crăciun.

Cam bine.