Start la impresii despre anul agricol 2020

 

# Dacă nu am mai făcut naveta zilnică, în fiecare zi am fost mai bine de o oră în plus în grădină și s-a simțit. Chiar dacă am pus mai puține roșii, e ok, San Marzano va fi și anul viitor în grădină, la fel Cherry Kumato, dovleceii Izobilna – dintr-un singur plic, am avut supraproducție – și sfecla roșie Cylindra, mai punem.

# E primul an în care am făcut ceva stropiri la pomi și la trandafiri și se simte; Goldenul nu a mai avut rapăn și a făcut fructe mai mari, prunii nu au mai avut la fel de multă monilioză, perii au dus-o bine, fără foc bacterian, nici în gutui, trandafirii n-au mai chelit de la pătarea neagră.

#  Fasolea a făcut gărgărițe - am ratat stropirea la floare -, e bună experiența cu stratul înălțat făcut din popi și cu folie de mulcire, mai facem. Zmeura moștenită a pierdut șansa să mai rămână la noi în grădină, nu mă mai interesează rubarba, tompinamburul, spanacul de Malabar, mazărea cătărătoare.

# Anul acesta am strâns doar urme fine de semințe, am fost iarăși cercetător: nu mai punem roșii siberiene, cherry Ema, Elberta și de Colgar, la capitolul ardei iuți doar Jaranda și cei de Cayenne s-au calificat să îi mai cultivăm.

Notă către mine: beciul trebuie stropit împotriva fungilor; nu duci merele bolnave în beci, dar se îmbolnăvesc acolo.

Toamnă acasă. Detaliu

 

Bogătan ești atunci când...

 ...în buimac an pandemic, Crăciunul pică-n crocși pe 24 noiembrie seara...

...privești și te simți demiurgul căldurii.

Peste gard

 

Pădure toamna

 

Igor și prada

 

Noiembrie-n pandemie

 

# Diminețile-s cu ploaie cernută fin, cafea proaspăt râșnită făcută la ibric, cu căprioare în fața geamului de la bucătărie și mere-decor în livada de alături. Aprind focul în bibliotecă, pornesc calculatorul – două pisici pe două fotolii, lumină caldă de la lampadar, flăcări dansând pe pereți.

# Ziua e așezat-liniștită, de parcă timpul se dilată, orele trec mai fără grabă și munca-mi e bucurie. Din cana de porțelan sfârâie niște sifon, mă uit la focul din sobă ca la un ecran magic, Jinx doarme în coșul de lemne. Ies spre lizieră să aștept un curier, mereu însoțită de Igor, care mă ceartă că am ieșit în drum.

# Serile-s fără ceas și încep cu Piața Victoriei la Europa FM, cu miros de lophantus în bucătărie și de tămâie în bibliotecă; hrănim câini și pisici, pregătim cina și mâncăm în dormitor. HBO Go și Flavours of Romania, Six Feet Under, Colectiv și Planeta Petrila, youtube și videoclipuri despre astm, compost, agricultură sustenabilă.

Arogant

 

După Ovidenie

# Vine iarna, se vede în blana pisicilor când vin dimineața de afară, în apa înghețată a câinilor, în mâinile care încep să înțepe când pun mâna pe chestii ude. Încă n-am demarat proiectul mobilat gard nou cu arbuști, dar am cam așezat grădina pentru iarnă: am pus bulbili de usturoi, semințe de leuștean, pătrunjel, gălbenele, nigella, am tăiat tufănicile trecute și sparanghelul, am pregătit iasomia de vară, forsiția și Isac Periere-le de mutare, am butășit trandafiri, tamarix, iasomie de iarnă și de vară, forsiție, am făcut tăierile de toamnă la trandafiri.

# Motanul musafir nu prea mai e musafir, e cam acasă, inspectează tot, patrulează, umblă el știe pe unde, paște ierburi, doarme în chioșc, stă pisică egipteană pe glaful exterior al geamurilor, umblă prin brumă de parcă toata viața asta a făcut, nu mai scuipă căprioarele, zdrăngăne cu talent ușița de pisici când intră sau iese intempestiv, se retrage cu orele la somn, la căldură. Jinx e iar la antibiotic, Mașa se eternizează în dormitor sau în chiuveta de la baie, Igor și Frida suferă de ubicuitate: nici n-au ieșit bine pe o ușă că cer să intre pe alta.

# Câinii mari au început să se îngrașe de iarnă, cei mici nu încă, în condițiile în care amândoi au părul scurt – le-am crescut rația de hrană. Găinile sunt ok, mai avem de tăiat din cele bătrâne,

# Sunt bine, mulțumesc pentru gânduri, îngrijorare, atenție, neliniști, m-au surprins tare, sunt chiar nerușinat de bine. Copilul capitalist lucrează de acasă de la noi, suntem colege de birou, situație inedit surprinzătoare: nu aș fi îndrăznit vreodată să-mi imaginez că așa ceva poate fi posibil: să lucrăm amândouă în bibliotecă, simultan, făcând chestii absolut diferite, dar care îi plac fiecăreia. Mâncare caldă la prânz, Europa Fm cu fredonat unele melodii, foc jucăuș în soba cu geam, uleiuri aromate, pisici torcătoare expandate pe lângă noi.

Tot culori

 

Culori, cât încă mai sunt

 

Spontane

 

Musafiri la cafea

La început, priveau plictisite, la vreo 4 m de mine, în livada e alături. 

Două căprioare și un țap foarte tânăr.

Apoi s-a auzit un zgomot; de jos au urcat în fugă încă două căprioare (au rămas relativ aproape de primele) și un țap, care s-a dus spre pădure. 

 

Când lucrurile s-au liniștit, căprioarele de departe au urcat în pădure, cele de lângă mine s-au culcat fără grija câinilor care le lătrau din curte.

Libertate

 

Nuci, câini, veverițe și-o coțofană

În nucul din stânga, o veveriță mănâncă o nucă, probabil a luat-o de pe jos, și privește ușor speriată cum câinele alb, Zăvod, caută prin frunze.

În nucul din dreapta, două veverițe și sub el câinuțele: cea mare, albă – Urma, cea medie, neagră – Pepsi, amândouă trosnesc experte nuci.

Sub nucul central, câinele mic și negru, Hades, aleargă o veveriță și latră supărat încă vreo trei la care nu ajunge, că sunt pe crengi.

Urma se apropie, îi sparge o nucă, i-o lasă lui Hades.

Lătratul încetează și-n liniștea de noiembrie doar o coțofană ce strigă, indignată, că nu mai are loc și ea la nuci.

Pe burniță

 

Impertinent