Raport de activitate v. 11.1

# Am demarat sezonul de toamnă la capitolul grădinărit, am pus semințe de schinduf, știr roșu și crizanteme comestibile, am mutat rozmarinul, spilcuțele și ceva usturoi de tuns – că așa e modelul la noi pe moșie, an de an mutăm plante; în toamna asta va fi însă grandios, că vom mobila gardul cel nou cu plante adulte.

# E vremea tufănicilor și nu se sfiesc să se dea în spectacol pe rând, înflorind treptat; am trei noi, una cu flori mici și multe, galbene, celelalte două au doar boboci, abia le aștept. La capitolul cromatic, aroniile sunt roșii în paletă largă, via ruginește, alunii virează în galben și toamna se așterne policrom la picioare.

# Pădurea s-a pictat cum doar ea știe, e frumoasă-n soare, e frumoasă pe timp noros; în lizieră mai crește o casă, presupun că de vacanță, deocamdată e gata fundația gardului; a dispărut roinița din marginea pădurii, s-au înmulțit tufele de pelinariță și am văzut mai multe ciuperci ca niciodată (nu le cunosc, normal).

# Sute de buburuze stau la soare pe peretele sudic al casei, intră și-n casă, sute de ploșnițe încearcă să-și găsească adăpost de iarnă, inclusiv în țeava șezlongului de unde a căzut un capac, între cărămizi, în ghivecele goale din chioșc, sub castroanele câinilor - orice gaură trebuie umplută, cred că și cea de șarpe.

# Strângem ușor de prin curte și grădină, nu mai avem ghivece afară, gata cu hamacele, am făcut ceva ordine pe la acareturi și pregătesc chioșcul de iarnă. Încep ușor să pun covoarele la parter, am făcut rocada la haine și încălțăminte, casa miroase a bețe parfumate și a uleiuri esențiale.

# Dihăniile moșiei sunt bine mersi, am programat o sesiune de tăiat găini (ca să nu mai moară de bătrânețe), câinii s-au îmblănit, Urma arată aproape decent, pisicile s-au îngrășat previzibil. Jinx mă urăște că-l perii uneori și zilnic, nu vrea să-i dau eu să mănânce – prima dată mă refuză, a doua oară toarce.

# Am găsit în cutia poștală o hârtiuță de la primărie cu programul de ridicare a gunoiului, reciclabilelor, biodegradabilelor și anunțul că se va ridica și sticla; mă enervează facebook-ul cu stilu-i de a selecta notificările ce-mi apar, frecvent nu le văd nici pe cele în care sunt etichetată.

# Iubesc ora de iarnă, dar încă nu m-am obișnuit cu ea, mă trezesc la 5 iar seara, spre 10, mă cam ia cu somn. Încep să mă preseze măsurile restrictive, cât sunt eu de asocială: îmi lipsesc hoinăreala de concediu, agitația elevilor din centrul pietonal, copiii alergând în piața Milea și unii oameni dragi în preajmă.