Gluma proastă și bunica abuzatoare

La Auchan, la tejgheaua unei covrigării, doi tineri și o fetiță cu o păpușă în cutie; copila ciripește fericită și țopăie ușor, pe loc. Pe cealaltă parte a tejghelei, două doamne mai coapte, în uniformă roșie. Una dintre ele se aplecă peste tejghea, spune ceva și trage ușor de cutia păpușii; copila izbucnește în plâns și se refugiază, cu păpușa în brațe, în spatele mamei. Din ochii mamei ies flăcări, își protejează puiul, dar nu spune nimic; tatăl, ușor jenat, se uită alertat la fetiță.

Din cuvintele spuse de cucoana 1 am prins: am și eu un nepot acasă. Doamna coaptă nr. 2, peste tejghea, râzând: Hai, mamaie, nu mai plânge, că tanti a glumit, nu-ți ia păpușa. Mda, e soacra, asta a făcut-o pe mama copilei să tacă.

Două cucoane coapte, cărora vârsta ar fi trebuit să le dea și un dram de înțelepciune, abuzează emoțional un copil, pretinzând că glumesc, doar și ele au crescut la fel și așa e normal. Nu, niciodată nu e normal să perpetuezi un comportament abuziv.

Natură statică cu gutuie, mâță neagră și peisaj

 

Motive de zâmbet

 

Ipostaze ale somnului în decembrie

 

Flutură în vânt...

 

Iasomia de iarnă

De obicei înflorea în noiembrie; căldura a făcut-o să întârzie. 

Trandafiri în decembrie

Nu mi-a fost ușor să îi tai... 

Mașa și extraterestrul *

 Mașa, refugiată lângă mine, pe terasă,
cu the privirea care spune cât de mult îl iubește pe Gizmo.

* Numele unui roman de Nichita Danilov. 

Căldură, toamna

 

Cald, lin, miros de patchouli, două mâțe dormind simultan în bibliotecă, Europa FM... 

Noiembrie, acasă

 

Ridică ochii!

 

Jucărele. Out&In

 

Suport - protecție anticâini pentru sălcioara de la Lia;

Suport (lângă chioșc) pentru trandafirul cățărător Super excelsa;

Niciodată nu strică o scară în plus. :)

Gizmo și șoarecele de pluș

 

Nu e niciun șoarece viu? Bun și cel de pluș!

Gizmo la 4 luni și jumătate

 

A crescut incredibil, stăpânește arealul, ne conduce la mașină și ne așteaptă când venim, mănâncă de rupe, urcă și coboară pe mâțodrom în stil turbo.

Își ia porția de drăgăleală fix când vrea, plimbă jucării, hârtii, frunze sau lemne, fie le scoate din casă, fie le bagă pe ușița de pisici. Ignoră cu talent câinii, e fascinat de păsări și ar vrea să le vâneze, e foarte crud cu șoarecii pe care fie îi aduc Mașa și Frida, fie a început să-i prindă el (încă nu știm).

Scara către cer musai să fie folosită de zeci de ori zilnic, încă nu s-a prins că există alternativă afară la litieră, o noapte a fost captiv în podul bucătăriei (spre disperarea noastră, care am desfășurat n scenarii cu dispariția lui).  

Gizmo, mâțucul nostru.

Tomnițe

 

Raport de activitate pe final de toamnă

 

# E mult mai cald decât în mod normal, noiembrie ca o vară indiană după un octombrie  cu soare blând și lumină galben-filtrată, cu stat în tricou la prânz, cu soare-n ochi și vânt în plete, cu rufe uscate afară în câteva ore, fără ploi de două luni. Facem focurile în casă din doi în trei, nu am pus covoarele de iarnă, nici protecțiile la uși, pe moșie încă sunt băncuțe, scaune, șezlonguri.

# Pregătesc inconstant grădina și moșia pentru iarnă, n-am cumpărat nimic de plantat/semănat în grădină și mândră mi-s de hotărârea mea, am pus ceva usturoi și ceapă de bulbili; mai multe plante invazive au aproape ucis tufănici și alte cele – pir, cinci degete, hamei -, mut plante, fac planuri în gând, planuri pe care le modific când le trec în agendă și apoi nu le respect.

# Găinile chelesc cu spor, arată lamentabil și nu ouă, câinii s-au îngrășat și îmblănit, cu accent pe Zăvod, care mai are și pâsle responsabile, că e mimoz și nu stă nici să-l perie o singură persoană, ce să mai spun de foarfeca de oi; a, da, e eficientă la tunsul Urmei. Avem puhoi de păsărele ciripitoare, miliarde de păianjeni, mă lupt cu insectele care vor să coabiteze peste iarnă cu noi în casă și trec gâște-n v-uri succesive pe cer.

# Pisicile s-au rotunjit și-s îmbrăcate de iarnă, lui Gizmo nu i se mai vede pielea de pe burtică; crește mâțucul ca din apă, s-a adaptat incredibil, intră/iese ca o furtună pe ușița de pisici, a explorat cam tot prin curte și casă, plus zonele limitrofe curții. Încă nu s-a prins că poate folosi pământul de afară, vine rapid în casă la litieră, se urcă imperativ la somn în brațele domnului meu, umblă după mine prin grădină și vine când îl strig. E fan șoriceii pe care Frida și Mașa îi aduc acasă, încearcă să vâneze păsări, așa că i-am scos hamul cu clopoței.

# S-au terminat săpăturile pentru băgatul gazelor, tot în noiembrie, în 2014 am tras apă și canalizare, în 2016 s-a asfaltat ulița; de anul ăsta avem și transport metropolitan. Au trecut 13 ani de când ne-am mutat și parcă am locuit aici dintotdeauna, nu am nicio emoție când trec prin cartierul unde am locuit o viață, la întoarcere, în mașină, la 5 km de casă deja mă relaxez: am ajuns acasă.

# Înainte de Halloween am căzut cu talent (adică precum lemnul) în casă, după două tentative simultane de a călca într-o pisică: întâi Gizmo, apoi Frida, prilej cu care m-am amenajat adecvat de sărbătoare: fața julită, un cucui, nas roșu-alcoolist, o buză spartă, trăiască cine a inventat Cicaplastul și Ana că m-a învățat la el.  

# Încă nu am cumpărat a doua tură de lemne, calc cu savoare prin toamna de sub bolta de vie, s-a dat start hibernării parțiale, că noaptea-i lungă și va mai crește; plecăm pe aproape lumină, ne întoarcem pe aproape lumină, curând va fi întuneric-întuneric și serile se vor prelungi cu Netflix și Hbo max. Hai, iarnă!

Aveți dungi? Avem!