Pitici în ianuarie

Viitorul sună cald...

şi miroase tare bine.

Câini

Poze cu găini

Ianuarie mai pe final

* Nu ninge şi mă cam enervează, mai vreau iarnă alb mâini îngheţate alunecuş şi, dacă se poate, o înzăpezire mică.

* Plouă mocăneşte sau e lapoviţă, mai mereu ceaţă şi super-noroi, frig în oase şi umezeală până-n suflet; maşina-i la dom'colonel în curte, urcăm spre casă în cizme de cauciuc.

* Fac pliculeţe cu seminţe şi le trimit, strânc coji uscate de citrice pentru tratamentul plantelor viitoare, umblăm cam teleleu, netuim, am mânuşi noi de grădinărit şi abia aştept să le probez.

* Zăvod e uzual ticălos şi mâţele sunt default răstignite pe fotolii, flăcări joacă pe pereţi şi covoarele-s murdare, fac poze proaste din motiv de lumină şi lipsă de chef.

* Bine că am – profesional – mult de lucru, bine că merele cu biscuiţi au gust de atunci, bine că pot să-mi lălăi bucuria - You Shook Me All Night Loooong -, bine că.

Drum

Verde

Flutură în vânt...

Seniorii din viaţa mea II

Dl. R. e luminos precum păru-i, precum marmura, cald ca lemnul ascendent, optimist ca albastrul pânzei. Pitoresc și nonconformist, nu s-a inventat pat procustian pentru el, nici munci herculeene. Chiar dacă anul acesta schimbă prefixul în 7, nu stă o clipă; face ce-i place, că vremurile când făcea ce trebuie au apus și bine au făcut.

Dl. S. cântă cu drag nespus, se joacă-n amintiri şi acuarele, în bronz şi cupru; iubeşte fotografia și tradițiile, muntele și oamenii lui, e hoinar din vocaţie și dornic mereu de locuri noi. La 70+, e cochet şi optimist, zâmbitor mereu și tonic, foarte tonic; i se luminează chipul când mă vede şi ştie că mi-e drag.

Dl. T. are sprâncene pădureţe, ochi frumoşi şi ochelari cu ramă închisă la culoare. Zâmbeşte cald şi se joacă-n pamflet, gândeşte în metafore, o iubeşte pe Simona Halep şi e atent la actualitatea politică. E riguros exact şi pragmatic în judecăţile cotidianului și are vârsta veşnică a tatălui meu.

Dl. V. e un cuminte-tehnic, aplicat-liric, mistico-pragmatic și tinde spre 70; scump la vedere, cu un fin simț al observației, preferă contemplația implicării sociale. Îl simt cald și bun, corect și echidistant şi mă bucur mult când îmi calcă pragul.

Dl. Z (P). e hâtru şi sfătos, zâmbitor-motan şi-admirator de limbi moarte; e un inegalabil partener de discuții, se joacă frumos în vorbe ipocritice şi, chiar dacă i-o ştiu, nu pot să-i atribui o vârstă – e în afara vremurilor, dar sigur între cărţi. Pentru că şi Raiul, și Iadul sunt de fapt o bibliotecă.

Seniorii din viaţa mea I

Dl. A (C). e oltean prin naștere și vocație, chiar dacă viața l-a ținut captiv în regat; are 70+, zâmbește cald, judecă drept și echilibrat, nu-i sufli în ciorbă, dar se dăruiește total când te place. E hâtru și face haz de necaz, iubește copiii cărora li s-a dedicat o viaţă, dealul împădurit, câinii, curcanii, merele și privirea într-o libertate fără betoane.

Dl. D. tinde spre 80, îmi spune că sunt un înger şi trăieşte în frumoase vremuri apuse; e ca o enciclopedie la purtător, amabil și foarte deștept, galant și pare un erou evadat dintr-un roman de mijloc de secol XX.

Dl. G. vine din alte vremuri, are 90+, e mereu la costum şi cămaşă, curtenitor şi blând, cu o vorbă bună și-un zâmbet pentru fiecare; nu știu de unde are atâtea resurse de energie și bunătate, dar știu că în viața lui lipsa Artei ar fi ca lipsa luminii în viața altora.

Dl. I. e un luptător din vocaţie, nu poate să stea într-un loc și se recunoaște ca etern adorator al frumuseții feminine; îmi spune că-s neruşinat de tânără şi aşteaptă cuminte să mă apuc serios de scris proză. 8-ul ca prefix îi e prieten de ceva vreme, îi plac şepcile și oamenii, soarele și adolescenții cu suflet de poet, poveștile și eroii de roman de buzunar.  

Ianuarie cam static

* Încă nu m-am obișnuit cu 2015, 2014 e prezent în datele puse cu elan de mine.

* E cald și bine, vreme de martie cu miros de pământ reavăn, o floricică a apărut la primula galbenă, văd verde ascendent la ghiocei, cocoșeii încep să cânte și se bat ca disperații, noroi, noroi, noroi.

* Am scos ultimele tomatillos din beci, sunt un deliciu cu brânză.

* Inventariez semințe, fac și refac planuri, aștept cu interes primăvara, dar până atunci mai vreau vreo două ture de iarnă, cu înzăpezire cu tot.

* Domnul Morcov nu ne mai vizitează, dar a venit un motan alb cu negru pe care l-a alungat, vigilentă, Mașa; i-am dat un băț de recompensă când s-a întors, dar i-a luat ceva vreme să-și desfoaie coada și să-și plece coama zburlită.

* Hades are iarăși jucărie preferată: un șobolan înghețat pe care-l pune bine într-una dintre jardiniere.

* Zăvod are lanț și sârmă, în traducere directă fier beton și cordelină cu carabine; poate să parcurgă diagonal curtea, dar nu mai ajunge la trandafiri și la lac, iar asta pare să-l supere. Nu a părut stresat de noile condiții, s-a prins rapid ce și cum, îl legăm fie când vine cineva, fie când avem treburi în zonă.

* Ne documentăm cu acribie despre sobele cu clopote, din teracotă, cu registru; până acum par de departe cea mai bună soluție pentru încălzirea casei noastre. C-așa e omul, zice că și-a găsit colțul de Rai, apoi vrea să-l ajusteze.

Mijloc de ianuarie

Surse de inspirație: sobe

http://www.sobabuna.com/2012/08/ce-schema-este-mai-buna-pentru-o-soba.html

https://www.youtube.com/watch?v=t5T2uzkb7xs

https://www.youtube.com/watch?v=wxELsu2Zcm8

http://dqweds.blogspot.ro/2013/08/incalzire-centrala-ieftinahome-made.html

Dacă mai ştiţi, nu ezitaţi să-mi spuneţi, actualizăm lista.

Odă soarelui

Igor

Igor e motan gri siam, dar el nu știe acest lucru; se crede când câine – mă apară în plimbările prin lizieră, veghează când intră vreun străin în curte -, când om – studiază cu interes monitorul de pe scaunul calculatorului, bea apă de la robinetul chiuvetei din baie – și, uneori, se crede rus - ba e un nobil tolerant și ușor arogant, ba un mujic al cărui interes e primordial.

Lui Igor îi plac stofele din lână și mătasea, covoarele persane și pernele moi, preferă moliciunea patului conjugal oricărui loc de pe moșie. Igor e harnic și mă ajută, el aranjează zi de zi huse și carpete, încălțăminte și covorașe, are grijă să fie apa proaspătă în castroane (când mai e puțină o varsă).

Igor vânează șoareci și păsări, broaște și șopârle, fluturi și insecte diverse pe care ni le aduce ofrandă, poate vrem și noi să ne înfruptăm din ele. Lipăie ciorbă caldă și lapte, gustă delicat cozonac, biscuiți, uneori și pâine, timp în care întoarce capul dezgustat de la crănțănele de pisici care nu se ridică la standardul lui.

Mai e Igor și foarte responsabil: verifică zilnic amestecul pe care îl pregătesc în găleata câinilor, apoi încearcă fiecare castron în parte, să fie sigur c-am pus ce și cât trebuie, şi, la final, merge şi gustă cu Castor, simultan, de preferinţă din castronul lui Hades.

Într-o viață trecută, Igor a fost, probabil, degustător la o curte regală.

În soare

Ce-am mai făcut

* Am început anul cu zăpadă şi maşină prin vecini, a venit apoi gerul, sub -17,8 gr n-am văzut, dar niciodată n-am mai simţit frigul aşa plenar: frig în oase și mâini ca din sticlă, picioare reci, nas roșu, uşoare degerături, cantitatea zilnică de lemne crescută cu 50-60% - nu mai vreau, mulţumesc, iar primele 10 gr diurne le-am sărbătorit cu stat în hanorac, în plin soare.

* Ca noutate, în astă iarnă a trecut, pentru prima dată, plugul de zăpadă prin fața porţii noastre, fapt demn de toată aprecierea, dar inutil din perspective auto: nici tractorul n-a putut urca, drumul a fost fie pod de gheaţă, fie mlaştină parşivă – săpăturile din toamnă au scos țevile prin care erau captate izvoare (şi le treceau strada), aşa că acum apa iese unde şi cum vrea ea, de preferință în mijlocul drumului.

* Au venit zimbrii cu lemne de salcâm deja sparte – viitorul sună cald și decorativ (coaja de salcâm va deveni mulci frumos pentru trandafiri). Lemnele au fost puse temporar pe folie, Zăvod a citit folia, ne-a ajutat, domnul meu a cărat lemnele cu roaba, eu le-am făcut puzzle 3D - prilej de febră musculară -, iar curtea a fost (și este) bine-mersi plină de noroi.

Tentativă de furt

Zăvod

Zăvod e câine de stână și pe el oamenii nu-l interesează – nu-s în teritoriul lui, n-au nicio importanță. Îl interesează găinile și pisicile – le educă să stea în spațiile dedicate lor -, calul liber din livada alăturată – mereu îi explică indignat ceva, încercând să ajungă la el -, caprele pasagere prin lizieră – pe ele le ceartă aprig.

Când căprioarele pasc în fața bucătăriei, Zăvod stă cuminte lângă gard, cât mai aproape de ele; căprioarele nu se mai tem de el și-și văd liniștite de treabă, urcând sau coborând agale, cu Zăvod urmându-le, cuminte, pas cu pas. Când ele se depărtează la mai mult de doi metri de gard, Zăvod se supără, le cheamă, le ceartă, încearcă să ajungă în vreun fel la ele. Sunt turma lui și trebuie s-o apere.

Alb și negru-n dormitor

Indiscreție în formă continuată

Ce fac animăluțele

* Găinile s-au găsit să ouă fix în zilele cu cu multe grade sub zero, prilej cu care am constatat ce-nseamnă să crape ouăle de ger. Iepurii există.

* Maşa e, mai nou, alpinista de serviciu; a îmbrăcat domnul meu un stâlp metalic din extindere cu sfoară, spre bucuria nebunei; urcă pe el în viteză, sare de sus sau coboară rapid, scuipă orice pisică e în preajmă şi-o ia de la capăt. Uneori, se opreşte sus, se roteşte şi de-acolo supraveghează tot; alteori îşi ascute ghearele şi minute în şir rămâne întinsă, cu ghearele înfipte, ca o natură statică.

* Igor și Frida sunt grași, Jinx doarme el știe pe unde și vine bicolor, negru/praf, Hades face băi de soare, Castor e surd ca o gheată și face pe prostul ca să-i prindă bine.

* Zăvod acumulează informaţie la greu, mai nou a învăţat cum să rupă gardurile; în primă fază, am presupus că i-a fost zgândărit instinctul de proprietate de către muncitorii primăriei ce cărau pe drum pubele (ne-au cadorisit şi pe noi cu una, au trecut-o peste gard, lângă poartă), aşa că a ros o scândură de la gardul de lângă chioșc ca să poată ajunge cât mai aproape (a intrat băiatul în grădină să-i certe aplicat de la o distanță cât mai mică). A prins domnul meu temporar în zona respectivă un capac din scânduri şi a doua zi musiu Zăvod rupsese gardul în altă parte, intrase în chioşc, făcuse ravagii, dărâmase, furase, distrusese. L-am legat ca represalii; pe seară l-am convins-o/constrâns pe domnul meu să-i dea drumul, erau prognozate -15 grade, urmând să-l legăm iarăşi dimineaţa – nu s-a putut, cuşca era mobilată cu Castor, care n-a vrut nici ademenit să plece de-acolo. Cine are noroc are...

Privind cerul

...Câte doi

Și, ocazional, trei.