Seminţe și semănatul în câmp
Ca
orice grădinar profan care se respectă, am colecţia mea de
seminţe; ele locuiesc în bibliotecă, în două cutii din plastic
cu capac – una specială, cu mâner, cealaltă de lavabilă
(dreptunghiulară, cumpărată datorită formei ei). În cutii am pus
cartoane despărțitoare cu etichete autocoloante la fiecare
compartiment; categoriile pe care le am: plante tehnice (facelia,
muștar, croiandru...), fasole și dovleci, roșii, ardei, legume,
aromatice, flori, altceva-uri.
Proveniența
semințelor e variată, de la cele cumpărate din magazine, de la
târguri de profil, de pe net, la cele primite, luate la schimb sau
din producție proprie. Recoltez semințe de la începutul verii –
leurdă, salată – până toamna târziu – mangold, pelin. Le
usuc în tăvițe de plastic și le păstrez fie în pungi cu
fermoar, fie în punguțe de farmacie. În noiembrie-ianuarie fac
schimb și/sau dăruiesc.
Semințele
proprii le păstrez câte doi ani, în cazul în care intervine ceva
neprevăzut și risc să pierd soiul respectiv; primele pe care le
plantez sunt ele – acum voi face răsaduri în majoritate din
semințele din 2014, chiar dacă au un grad de germinare mai scăzut.
Când
începe perioada de semănat în câmp, în compartimentele de carton
cu plicuri și pliculețe apar despărțitoare din hârtie – cele
din față trebuie plantate primele, cele din spate ultimele; în
fiecare săptămână iau din fiecare categorie ce trebuie semănat,
le pun în coșul de răchită specializat și, după ce am semănat
cât aveam nevoie, restul le păstrez pentru anul următor.
Zonele
de plantare le marchez cu bucăți de fier beton înfipte în pământ
(pe care le scot după ce se ridică ușor plantele), iar seara notez
pe schițele din clipboardul A4 ce și unde am pus – e mult mai
ușor pe hârtie de matematică.
Despre
răsaduri – data viitoare.