Avem pământ, ce facem cu el? IV

Seminţe și semănatul în câmp

Ca orice grădinar profan care se respectă, am colecţia mea de seminţe; ele locuiesc în bibliotecă, în două cutii din plastic cu capac – una specială, cu mâner, cealaltă de lavabilă (dreptunghiulară, cumpărată datorită formei ei). În cutii am pus cartoane despărțitoare cu etichete autocoloante la fiecare compartiment; categoriile pe care le am: plante tehnice (facelia, muștar, croiandru...), fasole și dovleci, roșii, ardei, legume, aromatice, flori, altceva-uri.

Proveniența semințelor e variată, de la cele cumpărate din magazine, de la târguri de profil, de pe net, la cele primite, luate la schimb sau din producție proprie. Recoltez semințe de la începutul verii – leurdă, salată – până toamna târziu – mangold, pelin. Le usuc în tăvițe de plastic și le păstrez fie în pungi cu fermoar, fie în punguțe de farmacie. În noiembrie-ianuarie fac schimb și/sau dăruiesc.

Semințele proprii le păstrez câte doi ani, în cazul în care intervine ceva neprevăzut și risc să pierd soiul respectiv; primele pe care le plantez sunt ele – acum voi face răsaduri în majoritate din semințele din 2014, chiar dacă au un grad de germinare mai scăzut.

Când începe perioada de semănat în câmp, în compartimentele de carton cu plicuri și pliculețe apar despărțitoare din hârtie – cele din față trebuie plantate primele, cele din spate ultimele; în fiecare săptămână iau din fiecare categorie ce trebuie semănat, le pun în coșul de răchită specializat și, după ce am semănat cât aveam nevoie, restul le păstrez pentru anul următor.

Zonele de plantare le marchez cu bucăți de fier beton înfipte în pământ (pe care le scot după ce se ridică ușor plantele), iar seara notez pe schițele din clipboardul A4 ce și unde am pus – e mult mai ușor pe hârtie de matematică.

Despre răsaduri – data viitoare.