Like?:)

vineri, 27 martie 2020

27 martie


În oraș trec mașini din care se aude „stați în casă”, pe străzi vezi ici-colo câte o persoană cu mânuși sau mască, pe DN traficul e mai mult decât lejer, aerul și-a schimbat consistența și chiar și în oraș pare de munte.
Trăim vremuri speciale, nu știm ce va fi mâine, știm însă că vor urma vremuri economic grele și viața va fi altfel, probabil vom vorbi despre înainte și după coronavirus, ca despre războaiele mondiale.
Nu mă trage ața spre blog, nici să fac poze, ci doar să stau pe fluxurile de știri, mare prostie, știu.
Aveți grijă de voi, de cei vulnerabili și de cei din jurul vostru.

Firesc

Europaletul e pus aici pentru mine, știu sigur.


Pentru că, se știe, cea mai bună apă e cea din gălețile nu prea curate.


Unicul scop al căsuței e să stai pe ea și să privești lumea mai de sus.


(poze pe soare, vinerea trecută)

marți, 24 martie 2020

Zăpada mieilor în pandemie


# Ninge de două zile, mai liniștit, mai cu fulgi de gâscă, acasă zăpada s-a depus pe pământ (de fapt, mai peste tot, nu și pe zonele de ciment) și mă bucur tare, chiar dacă trebuie curățată mașina, măturată zăpada.
# Duminică trecem la ora de vară, viața se schimbă de la zi la zi, nu-mi fac planuri decât pentru mâine, ni s-au schimbat bine prioritățile și cel mai important e să îi știu pe toți cei dragi sănătoși.
# În oraș se dezinfectează străzi și alei pietonale, se închid parcuri, în sat, copiii aleargă prin livezi cu mingi și căței, fiecare în livada lui; mă bucur de școala online și sper ca după să nu se renunțe la ea, cum sper ca deprinderile sociale și de igienă noi să fie menținute și ele.
# La vremuri noi, obiceiuri noi: de dimineață am vrut să deschid ușa de la baie cu cotul; am învățat să nu mai stau cu mâinile pe față mai mereu, să conștientizez gestul și să nu mă mai enerveze fiecare fir de păr care mă gâdilă.
Replici de sezon:
# N-am găsit nici măcar un pui, nu mai erau decât picioare de porc, de-alea cu copite. Ce delicii poți face din adidași...
# Nu găsesc nimic din ce vreau să fac de mâncare. Unii își amintesc cum meniul se făcea în funcție de ce se găsea, nu de ce se programa.
# N-am găsit nicio banană, doar mere, oamenii ăștia nu se gândesc că mai există și copii? Dar un măr, un măr i-ai luat?
# Nu mai găsești igienol, sanitol, nici săpun lichid antibacterian, alcool medicinal, cu ce să dezinfectezi? Cloramină, hipoclorit, clor în general, alcool alimentar, izopropilic, remember. Și săpun solid, că e peste tot (și, apropo, trebuie să ne ferim de un virus, nu de o bacterie).
Duminică am făcut curățenie la etaj și am uitat geamurile deschise până seara: mirosea a pământ reavăn, a verde în evoluție și a flori de corcoduș – combinație pe care mi-aș dori-o la un odorizant fresh. A venit primăvara.

În luna lui martie...



joi, 19 martie 2020

Pisicile la vremea coronavirusului


Jinx se spală metodic. Își linge pernuțele de la laba stângă, apoi trece laba peste ureche, iar o linge, iar o trece peste ureche. Ce faci, biat? Se uită la mine, coboară de pe fotoliu, intră în lada de lemne și continuă să se spele acolo.
Frida se dă jos de pe frigider și începe să se lingă gospodărește în mijlocul locului de masă. Laba dreaptă, laba stângă... Fugi din drum, pupăză. Ridică privirea albastră la mine, intră în bibliotecă, îl vede pe Jinx, merge în extindere, se urcă pe canapea și își continuă ritualul de igienă acolo.
Mașa intră intempestiv pe ușița de pisici. Tresar, ea mă vede, îl vede pe Jinx, o vede pe Frida, ezită, apoi urcă la etaj, unde începe o autocurățare meticuloasă.
Igor vine repejor din grădină. Intră în casă odată cu mine când deschid ușa, o vede pe Frida, se întoarce, iese pe ușiță, se duce sub molidul Bubu și începe să-și facă toaleta.
Pisicile noastre știu cât de importante sunt igiena și distanțarea socială.

Ce-am mai făcut


În week-end a fost cam frig, am văzut și -4 grade, a fulguit ușor, a fost o ploaie înghețată rapidă, a mai și plouat, a bătut și vântul, să tot intri în grădină. Cu toate astea, am mai strâns din crengile de la tăiatul pomilor - taie, fă pachete, leagă-le, depozitează-le, fă grămadă de viitoare lemne pentru grătar, mărunțește, greblează, arde ce e bolnav. Muncă repetitivă, ce-mi doresc eu mai mult și mai mult. Și câte mai sunt...
Am plantat săptămâna trecută iriși, crin-făclie și iarbă neagră de la Nicoleta, am înșirat pe zonele cu bulbi phlox subulata fucsia și cerastium, să acopere solul, am pus minunea de Jubilee celebration, am mai eliberat din zonele de flori perene și cam atât; a, și am decis să nu mai scot păpădiile.
Narcisele galbene ciufulite au înflorit și le mănăncă cineva, probabil limacșii, brândușe, veronici, lamiumuri au înflorit și ele, trandafirii, un cuișor de la Geta și liliecii au pornit în vegetație, un toporaș a apărut singurel în jardinierele cu sedumuri.
Câinii sunt parțial color bine, Hades e slab și mofturos, Urma trebuie legată când deschidem porțile mari (altfel evadează cu tupeu; notă pentru mine: nu uita să cumperi o coadă de mătură roșie, că pe cele colorate altfel le ignoră), Pepsi e de-un oportunism incredibil, iar Zăvod e, ca de obicei, un mare bou.
Găinile ouă hărnicuțe, pisicile sunt și ele ok: Frida și Igor vin mereu cu mine în grădină, mai se bat, mai se spală reciproc, mai dorm împreună, Mașa își scuipă și lăbuie odraslele zilnic, noapte de noapte e cu noi în dormitor, Jinx trebuie periat des și mai nou doarme sub soba metalică, în locul de depozitat lemne: negru pe negru, ok, până începe soba să-și întindă labele.
Nu simt presiunea timpului în ceea ce privește grădina, nu-mi fac planuri, ce va fi va fi, nu am așteptări, deci nu voi avea nici dezamăgiri. Să fim bine, asta e tot ce contează.

marți, 17 martie 2020

La pas prin Pitești

De coronavirus. Fără oameni pe străzi, mașini mai puține în trafic, locuri de parcare goale.








:-D