Candoare

Multicolor

Crâmpeie de vineri dimineaţă

Co-co-co, co-co-co. Cu gust de pastă de dinţi, merg să dau drumul găinilor; am uitat poarta deschisă şi Le Coq cu blondele lui au ieşit din curte; nu-i nimic, le va ademeni domnul meu cu mâncare.

Soarele-i la o palmă de orizont, cafeaua e călduţă, deasupra Mioveniului sunt vălătuci de aburi ca deasupra unui cazan cu rufe. Mi-e pielea înfiorată, cămaşa din flis e cald-învăluitoare, picioarele-mi sunt proaspăt îmbăiate în rouă; uite, m-am bronzat cu şlapi.

Mâţucele bântuie prin faţa terasei, se urcă pe stâlpul-scară către acoperişul magaziei, Frida ştie şi să coboare, Igor, nu, dar îşi strigă deznădăjduit neputinţa.

Uau-uaaau!, un câine mare şi pletos lângă găleata cu apă - Castor style. Mâţucele ţâşnesc pe terasă, se-ascund, inimile le bat nebuneşte.

...

Deschid poarta pentru maşină; mironosiţele de zorele sunt deschise în alb, roz şi mov, doi ereţi valsează deasupra salcâmului, bracul vecinilor e slab şi jigărit.

Mi-e linişte, e vineri şi-ascult Celentano (mulţumesc, vax albina!)

Camuflaj/Contrast

Luxuriant

Fragment de duminică-n iunie

E plictisitor să tot culegi vișine, mâinile devin instant lipicioase, coșul „de piață” taie pe umăr, ești în competiție cu albine viespi gărgăuni, scara de aluminiu se încinge; amicii din oraș n-au timp să vină să-și culeagă fructe, „adă-mi, dragă, tu dacă tot vrei, sunt într-o perioadă plină, nu știu nici dacă am vreme să le fac”, lasă că le fac eu dacă ție nu-ți trebuie. Când totuşi vin, se uită des la ceasul de la mobil, îmi vine să scriu mare pe casă privește cerul!; nu-i nimic, trece, ia o cafea călduță făcută la ibric din cupru și zdrobește-n ciudă două frunze de mentă în ea, viața-i frumoasă băieți, păcat că voi n-aveți ochi să vedeți asta.

Soarele-i high, mi-e cald, am făcut deja un duș astăzi și nu-i nici ora prânzului, merg desculță în grădină; cresc maci spontani între gălbenelele premeditate din ceapă, între zorele a-nflorit o roșie, coțofana animal de companie m-așteaptă – nu-i mai strâng melci, că-i ticăloasă și s-a nărăvit la cuibarele găinilor. Mă învălui în jetul apei de la pistolul de stropit – plăcere vinovată -, aaa, s-a răcit, pielea îmi e înfiorată și-i tare bine. Când și când apare o boare de tei cu miros de guturai, domnul meu cântă la motocoasă în troscotul din curte, pisicile aleargă negre prin lucerna verde, o ciocănitoare e intrigată de polistirenul de pe peretele exterior al băii: sună a gol și nu-s insecte?

Ereții se perindă-n convoaie deasupra casei, miroase stins a trandafiri și-a pământ cald, cosaşii nu se odihnesc şi cântă cu patos, paharul cu limonadă e plin de brumă. Pisucele dorm pe șezlong cu burticile-n sus, șezlongul e bleumarin, pisucele sunt una albă, una gri, ard sânziene-n galben în lizieră, aseară m-am plimbat cu ochii-n stele printre licurici.

Gresia din bucătărie e terapie rece pentru tălpi goale, e duminica din mijlocul Rusaliilor, a fost şi ieri duminică, e şi mâine, aş putea să mă obişnuiesc cu săptămâna din duminici.

Privesc cerul, nu-s cabluri, soarele-mi intră-n ochi, nu-i soarele, e doar lumina lui. Privesc cerul.

Verde aleator

Când te recunosc copiii satului

Asfaltul pe şoseaua din sat curge lin şi previzibil la 20 la oră; clic-clic semnalizare stânga şi maşina se încadrează lin şi roşu pe uliţa pietruită, de ţară.

- Daria, maşina!

Vocea, caldă şi fermă, e a unui băiat cu o bicicletă; are cam zece ani şi gravează infinituri pe drum, nu poate să se îndepărteze, e baby sitter.

Daria încă n-are trei ani; se retrage hotărâtă în şanţul de pe dreapta drumului şi încruntată priveşte maşina. În şanţul din stânga drumului, un băieţel cam de trei ani, cu o mână pusă cozoroc deasupra sprâncenelor și cu capul dat ușor pe spate, se uită mirat la noi; în faţa lui, pe drum, o tricicletă din plastic colorat.

Domnul meu îi zâmbește băiețelului, eu îi fac fetiței cu mâna; Daria îmi zâmbeşte timid, apoi îşi pleacă ochii. Cu greu reuşeşte să facă un cumul de zarzăre din cele două mânuţe durdulii într-una singură; zarzărele se rostogolesc în praf, copila se uită după ele, apoi îşi îndreaptă privirea către mine. Îmi zâmbeşte cu tot chipul şi dinţişorii la vedere şi-ncepe să fluture palma plină de praf. Băiatul cu bicicleta a intrat și el pe uliță; se uită protector la cei mici, infiniturile pot să mai aştepte.

Daria şi băieţelul, pictaţi pe lângă guriţe cu urme de zarzăre, zâmbesc cu tot chipul și urmăresc, fluturând fericiţi mânuţele murdare, maşina roşie lin urcătoare pe uliţa pietruită.

Grădina în iunie

Solstițiu

E vară-vară cu licurici seara și gust de frăguțe-n cerul gurii, cu vișine și morcovi noi, cu dușuri dese și leneveală expandată în hamac. Am intrat în modul “vacanță” cu toate că până la concediu mai am vreme lungă, timpul s-a dilatat și-i vreme pentru toate, ba mai și rămâne pentru aroganțe cu musafiri dragi și drumuri neprogramate, generatoare de bucurie. Aerul musește a liberatate, miroase a iarbă înflorită, în preajmă e o foșgăială continuă – păsări, insecte, șopârle, broscuțe. După-amiaza cântă cicadele și cosașii, seara vin greierii la concert, apoi e rândul privighetorilor; dimineața, cucul e solistul principal.

Pământul e verde și plin de viață, grădina are un aer de abundență sălbatică; roşiile înfloresc, la fel zorelele, arţarul şi brazii cresc ca nebunii, buruienile – și mai și. Gutuiul are ceva care nu-i foc bacterian, dar seamănă, prunii de vară sunt plini de frunze galbene cu pistrui, piesicului autohton i s-au stafidit roadele şi i s-au ondulat frunzele, ardeii sunt dantelaţi, iar varza e fix la fel ca în momentul plantării. Am început conservăreala cu dulceaţă, compot şi sirop de vişine, apoi cu un experiment: oțetul de leuştean; începe zmeura să se coacă, căpşunele încă mai rodesc, salata devine amară.

Câinii sunt toropiți de căldură, mâțele mari umblă teleleu, cele mici sunt distracție cotidiană, iar găinile nu prea știu ce fac, pentru că la ele în curte au apărut niște izuri perfect naturale (una lume zice că de la cloști provine) care mă fac să ezit când mă apropii de zonă. Tot la capitolul găini, noutatea e că avem prădători la ouă; probabil o pasăre zburătoare, care nu se sfieşte să atace când noi suntem în zonă – în zece minute, din trei ouă a rămas unul singur în cuib.

A venit nea Sandu – mai văd câte ceva, mai învăţ când vin pe la dumneavoastră, în toamnă vă aduc cireş amar şi măr dulce, da' în august îmi daţi şi mie tradafiri, ăştia sunt nobili, da' ăsta de dulceaţă e de belea -, ne-a adus o prăjină pentru bătut nucii – cum să bați nucii? e barbar! -, a făcut periodica trecere în revistă și ne-a mai sfătuit pentru una-alta.

La capitolul experimente nereușite, notabil este lichiorul de mentă: e bun doar în momentul conceperii, dar lamentabil după două săptămâni. La capitolul victime colaterale în cadrul procesului de motocosire, luna asta a picat la zar măcrişul - domnului meu că i s-a părut că e bălărie.

E prag de week-end lung și simt vârsta solstițiului; chiar dacă nu văd mai bine pe-ntuneric, întotdeauna e-o gaură-n cer unde se văd stele.  

Fructe de iunie

Flori de iunie