Cine n-are antet...

...Să-şi facă. Adică mă laud că am antet făcut de Alexandru şi nu mi-e frică să-l folosesc.:)

Frida

Bordura din sticle - înainte şi după

Blajin

În alb şi negru

Crește ziua, crește iară...

...în tandem cu verdele troscotului. După ce s-a topit zăpada, de sub ea au răsărit ghiocei înfloriți, sedumuri, primule cu urme fine de floricele, o scrumieră turnată și mucurile de țigări aferente ei, datate înaintea erei zăpezii de ianuarie. Grădina e încă sub formă de pământ ud lutos, curtea - sclipicos noroioasă și cu un look ajustat miraculos: au crescut ambalaje colorate de dulciuri, bețe, așchii, pietre; pe unele îl suspectez pe Hades că le-ar fi plantat (recuperate din coșurile de gunoi), celelalte însă cred că s-au teleportat. Drumul e tot un delușor și-o vale mică, duios articulat cu câte o baltă, un pârâiaș, un canal acolo, ca să evidențieze șleaurile făcute de anvelopele mașinilor, și-i colorat cu pahare de cafea, doze de bere, peturi.

Lopata de zăpadă e pusă deja la locul ei, nu mai veghează terasa, șervețelele umede au revenit pe bancheta din spate din motive de noroi pe drum (am trecut din bocanci în ghete), sacul cu nisip din portbagaj zace acum lângă chioșcul plin cu toate prostiile pe care le tot punem „bine” din toamnă.

Vremea caldă mă ispiteşte să dau startul la plantări, dar ştiu că-i încă devreme; mă abţin cu greu, fac planuri, mai greblez prin curte, aranjez aleile cu pietriş şi zona de floricele de lângă casă – alternative nepericuloase la pus diverse în pământ. Ca de obicei în primăvară, constat că destule plante vor trebui mutate – sunt puse aiurea. Cred că ştim cum vrem să arate, la modul definitiv curtea – asta implică tăiat vreo patru pomi, mutat unul, amenajări diverse care vor dura, dar nimic nu se face bătând din palme.

R. a continuat bordura din sticle de vin, reface o zonă de beton dintre cele două bucătării (unde va trebui schimbată şi scara spre cer a pisicilor – un pui de salcâm pe care mâţele noastre îşi încearcă ghearele şi pe care se urcă pe acoperişul magaziei).

Rufele se usucă vesele afară, pisicile nu mai vor noaptea în casă nici ademenite, zambile lalele narcise cresc perpendiculare, mugurii pomilor mai că vor să plesnească şi-n aer parcă e ceva nou: să fie miros de primăvară, să fie iluzia mea – nu ştiu, dar ciripit vesel de păsărele sigur e.

Ca noutate de sezon, domnul meu a băut ceai; nu, n-a fost bolnav, pur și simplu l-am prins într-un moment de slăbiciune și l-am exploatat. Am făcut un amestec de roiniță mentă lavandă iasomie lămâie ghimbir (mai aveam și altele, dar am zis că ajunge), am cazat magnifica licoare în ceainicul din inox și – surpriză – a băut trei căni în vreo două ore, fără să-l oblige nimeni, ceea ce am făcut și eu, evident. Ceai de regiune superior.

Flori, viitoare flori şi paznic negru

Concurs la final cu câştigător şi bonusuri

Lume-lume, gata concursul, avem un mare câștigător și alții mai speciali. S-a votat democratic, s-a premiat în funcție de preferințe, acuși se dă startul la grădinărit afară, așa că să purcedem:

Câștigătoarea concursului, Brîndușa, Premiul Natură vie cu mulci, peturi și paznic vigilent.

Premiul Pic cu pic se face eco merge la Iuliana și e decernat de Vasile Rosciuc.

Premiul Primul pas, prima durere de șale – Carmen și al ei patisson. Premiul e decernat de Brîndușa Neagu.

Premiul De la Răscăieți la Stănița, ca între bucureșteni, merge la Oana Ferma lui Moș Ghiță și este decernat de Iuliana Iordache.

Premiul E sămânță, merită germinată merge la greenzonelife și este decernat de Dan Ungureanu.

Premiul Scenarist al poveştii personale merge la Roxana și este decernat de Iuliana Iordache.

Felicitări premiaților, aștept via comentariu/mail adresele unde vă voi povesti ce și cum (comentariile sunt moderate, nu le voi publica pe cele cu adrese de mail).

Brînduşa, trimite-mi pe mail adresa fizică unde să-ţi trimit pliculeţele, Alexandru, scrie-mi şi tu adresa fizică unde să-ți trimit semințele de gălbenele.

După ce primiți semințele, lăudați-vă. Cu poze. Și link către cel care v-a trimis premiul. Că oricum de bucurat ne bucurăm împreună. :)

Update concurs

S-au terminat înscrierile, azi se mai votează. S-au conturat oareşce premii – în afara concursului au apărut sponsori generoşi -, dacă şi altcineva doreşte să dăruiască, plăcerea e de partea mea (şi a celor care vor primi seminţe, evident). Daţi comentariu la mine, luaţi legătura cu ei. Dar spuneţi-mi şi mie, vă rog, ca să mă bucur cu voi.

Şi acum o poză, în afara concursului.

E a lui Dan şi n-a vrut decât să se laude. Pentru că are cu ce! :)

Poze în concurs; loc de dat cu votul

LE - Oameni buni, argumentaţi DE CE votaţi o poză, aşa e regula!

1. Greenzonelife

2. Aurelia

3. Angelikue 

4. Brînduşa

\

 5. Corina

6. Iuliana

7. Carmen

8. Oana

9. Alexandru

10. Radu

11. Cristina

12. La noi în bătătură - Alex?

13. Roxana

Dacă e februarie, merge un concurs

Lume, lume! Pentru că februarie 14 şi 24, pentru că martie 1 şi 8 - şi din compasiune pentru bărbaţi -, m-am gândit eu în sinea mea: ia să punem noi de-un dar de blog/concurs (folosesc pluralul regal, că doar mi-s dictator pe blogul meu)...

Reguli: participă cine vrea, câştigă cine poate (deci au şi domnii o şansă să primească, ei oricum sunt amendaţi rău în astă perioadă), numai să poată dovedi cu cel puţin o poză că grădinăreşte. Înscrierea se face printr-un comentariu la acest post cu link către poza doveditoare (poză care să fie şi ea pusă undeva pe net, firesc, cu link către astă magnifică postare*).

Votează cui îi e drag şi nu e anonim (cine participă e musai să și voteze, dar nu pe el), o sigură dată, şi fix cum vrea, pe criterii de el ştiute (dar să ni le spună şi nouă, ceva la modul „votez pentru x pentru că mi-a promis seminţe de pir” sau „y e cel mai bun pentru că a pus poza cu mâţă în trandafir de dulceaţă”, „z, că e cumnatu' lu' naşa”), câştigă vedem noi cine, adică voturile publicului vor cântări 1 vot, 1 punct, votul meu – 3 puncte, că doar v-am zis că-s dictator pe blogul meu:).

În ce constă premiul? Seminţe. Diferite. Între 10 bucăţi şi câte am de dat. Din grădină fără chimicale (a mea, a altora). Soiuri nobile autohtone, cum ar fi: mărar, pătrunjel, păstârnac, lobodă roșie, lobodă albă, ardei iuți cireașă, ardei iuți roșii lungi (de la prietenul meu olteanul din piață), creson, zuchinni, gălbenele, zorele mici albastre, zorele mari colorate divers, regina nopții albă și mirositoare, rudbeckia, nigella albă. Din ele, câştigătorul îşi va alege zece feluri de seminţe.

Sunt valabile înscrierile trimise până pe 24 februarie, ora 11,59 și voturile trimise până pe 24 februarie, ora 23,59 (editare ulterioară), ca să poată primi omu' pacheţelul în timp util, că acuși se dă startul la grădinărit.

Enjoy!:)

LE: * Cum e cu linkul către astă magnifică postare - fie puneți acum o poză pe blogul vostru cu trimitere spre concurs (nu o postare dedicată, în cadrul textului vostru), fie la o postare mai veche, unde se află poza, editați și puneți acolo linkul. Cum vă e mai simplu/drag.

LLE: Voi face o postare separată cu pozele înscrise și acolo se vor contabiliza voturile.

Început de zi

E 6 şi telefonul sună fără să-i pese că pentru mine încă nu e dimineaţă. Ies pe terasă – ce bine că domnul meu se trezeşte mai devreme, cafeaua e fix cum trebuie -, mângâi o mâţă, şi încă una, alta, apoi pe ultima – ce bine că-s doar patru -, aprind o ţigară şi, cu ochii spre răsărit, sorb prima gură de cafea. Aerul e rece şi pielea mi-e vag înfiorată; încă trebuie să-mi pun mânuşi, deşi uneori mă fac că uit.

Tăcem amândoi; domnul meu citeşte pe şezlong, eu stau cu coatele sprijinite pe blatul terasei şi scrutez cerul de deasupra magaziei după ereţi. Mereu sunt ereţi, câte doi, câte patru – umblă în pereche -, zboară rotit, urmărind ei ştiu ce. Uneori apare şi câte un uliu, alteori câte trei căprioare. Sau şase. Sau câte vor ele. Mai mult le intuiesc decât le văd, soarele încă n-a răsărit, dar foarte rar e întuneric deplin.

O jumătate de oră de răsfăţ, apoi începe agitaţia zilei. Hrăneşte dihănii, strânge, aranjează, aeriseşte, spală. Şi pregăteşte-te.

Pe drumul către poartă trebuie să răsfăţ câinii – e ritualul nostru; deschid poarta mică, deschid porţile mari, domnul meu scoate maşina; e momentul în care iluminatul stradal din sat se opreşte. Peste dealurile Ştefăneştiului şi peste Mioveni e o dungă rozalie, semn că soarele se ridică. Închid porţile mari, închid portiţa, urc în maşină, coborâm. Când ajungem la jumătatea drumului, pe DN se sting becurile; întunericul şi lumina se îngână, farurile devin brusc orbitoare.

Cobor în parcarea de lângă birou; doar firmele magazinelor sunt aprinse şi-i firesc, deja văd bine drumul, chiar dacă soarele încă n-a răsărit. La conteinere, doi tineri fac colectare selectivă: pet la peturi, carton la cartoane, aluminiu la aluminiu. Câinele obez şi urât îmi vine în întâmpinare. Ce faci câine? Dă din coadă a salut şi-mi atinge mâna cu botul; îl mângâi scurt – nu prea-i place că am mânuşi, dar asta e – şi mă însoţeşte până la uşă.

Începe o nouă zi a săptămânii.

Sud-vest cu nori

Cam aşa...

...arată acum la noi. Grădina e albă toată, ghioceii sunt sub 10 cm de zăpadă, nu degeaba spun eu că suntem întârziaţi cu două săptămâni.

Frați

Negru și gri

Găini în iarnă

Somn

Februarie 11

A mai trecut un week-end, dar nu pe repede înainte, cum se practică în vară, ci așezat, domol, cu o singură ocupație odată; nu multitasking, nu termene, nu presiuni și, până la urmă, un sfârșit de săptămână fructuos.

Ca liniuțe pe listă, nu putem spune că am făcut multe, dar decorul tot s-a schimbat, fie și parțial: domnul meu a pus sare pe drum, a spart din gheață, a curățat din zăpada de pe acoperișuri, a scos oareșce jgheaburi devenite aisberguri, a eliberat coniferele; eu m-am axat pe îndeletniciri casnice săptămânale plus dat la greu zăpadă din curte (deja au apărut bălți feerice, stratul de omăt s-a înjumătățit, streșinile curg duios, fostele tranșee sunt acum alei maro-mustinde, iar trocotul e verde-murat).

Printre picături – privește cerul, urmărește circuitul găinilor în curtea lor, bucură-te de nărozii de Frida și Igor: la Sochi sunt jocurile olimpice de iarnă, la noi au fost lupte fraterne; mâțucele au fost cuprinse de amoc la vederea soarelui și-au început o joacă nebună, cu trânteli și cufundat în zăpadă, cu alergătură și smocuri de blană abandonate-n drum, cu provocări și urechi date pe spate, cu sărituri în baltă și acvaplanare, cu cozi înfoiate, scuipături și pisici omegă. A încercat și Hades să intre în joaca lor, dar s-a retras precaut – era rost de oareșce nas zgâriat; Castor din start a luat o atitudine regească, ba s-a mai și deplasat, ca să nu le mai stea în cale. Jinx îi privea disprețuitor de pe o pernă pusă sub streașina atelierului, iar Mașa umbla teleleu, ca de obicei, deci nu știu ce părere a avut despre olimpiada progeniturilor ei.

Aștept primăvara (nu acum, mai pe final de martie) și fac planuri de cloști (plantele să mai aștepte), mă gândesc la experiențele reușite ale anului trecut (harissa, oțet de leuștean, roșii uscate, muștar, pastă de măceșe), m-am plictisit de haine uscate în casă și de podele acoperite cu covoare, de îmbrăcatul ca o ceapă și de două perechi de ciorapi; încă îmi plac focul din sobă și mirosul de uleiuri esențiale, înfrigurarea de dimineață și toropeala de apus, pernele multe din dormitor și mâțele expandate pe cuvertura roșie.

E marți și în continuare îmi simt mușchii mârâind și articulațiile din sticlă; cenușa de pe alei intră pe gresia bucătăriei, deschisul ușilor cu cotul nu-i o idee bună, nici ștersul la ochi după sortarea ardeilor iuți nu e, calculatorul cere ram. Faci un upgrade la starea de spirit și mergi mai departe. 

Viața-i frumoasă, băieți!

Răsărit în februarie