Plăceri vinovate: cupru

Raport de activitate pe final de august

# Numai mâine nu-i poimâine și gata vara care parcă nici n-a fost vară; gata și musafiriada ediția 2019, în grădină au apărut zone goale, în așteptarea toamnei. Ziua scade constant, încep frunzele să cadă, mirosul s-a schimbat ușor din pământ ars în pădure spre galben; chiar dacă au fost două săptămâni de arșiță, tot a fost rouă în fiecare dimineață și vântul a adiat continuu.

# Am curățat responsabil trandafirii (în niciun an nu au mai fost atât de afectați, pătarea neagră e ticăloasă rău, chiar și după două stropiri), am rărit tufele de toate crengile din interior, am tăiat toate frunzele afectate – i-am cam chelit, cu alte cuvinte; a fost prea cald să butășesc ceva din ei, rămâne pe noiembrie.

# Fructe avem doar urme fine, nu m-am hărnicit să folosesc deshidratorul vara asta,  strugurii virează în mov, aroniile s-au copt, zmeura și murul încă rodesc, dar fructele sunt mai mici în lipsa ploilor. Încă mai sunt roșii, ardeii iuți se dezvoltă frumos, dovleceii îmbătrânesc înainte să crească, nici urmă de castravete; arbuști și vie, pomi și iarbă suferă de secetă, dar leușteanul a crescut iarăși frumușel, iar fasolea pusă acum cam o lună e harnică și se avântă cu spor.

# Am făcut sosul iute fără fierbere (iuțică, după rețeta lui Vasi), am pus trei borcane de ardei iuți la oțet, ceva pungi cu roșii, dovlecei, vinete (și verdețuri) la congelator și strâng/bibilesc semințe; nu în cantități industriale, doar urme fine pentru uz personal, e mult mai simplu acum, plus că nu le mai aleg/vântur gospodărește, le trântesc vrac în pungi zip.

# Pe drum trec căruțe cu fân și remorci cu baloți din paie, încă nu am cumpărat  lemne, în sat miroase a zacuscă și oțet fiert, semn că se apropie începutul școlii. N-am energia pe care mi-aș dori să o am, vreau o perioadă fără vizite și umblat brambura, de fapt nici nu prea știu ce vreau. Știu însă că mi-e dor de mare.

Iuțica

Spre apus

Acmella oleracea

Sau planta ochioasă, planta care curentează; face parte din experimentele anuale – acesta a fost reușit, o voi mai cultiva – și a ajuns la mine de la Nelu, din semințele vânătorești.

Frunza mestecată dă senzații aș putea spune tari: întâi ceva pișcături pe limbă, apoi o anestezie vagă, urmează senzația de foarte rece (chiar și un lichid băut cald pare rece), hipersalivație și senzație de mentolat, paradoxal, fără urmă de mentol.

La origine, Acmella e plantă perenă, dar la noi se cultivă ca anuală, pentru că nu suportă gerul, tot timpul cere apă în cantități rezonabile, iubește soarele, dar nu-i place s-o învăluie toată ziua; planta crește cam 25 cm, iar ciupirea vârfurilor favorizează ramificarea – se face o tufă compactă care nu lasă buruienile să crească lângă ea. Semințele au nevoie de lumină ca să germineze (nu se acoperă cu pământ) și de umezeală (se pune ghiveciul într-o pungă).

Floarea e drăguță și atrage o mulțime de insecte, nu știu dacă e un bun companion, dar am observat că plantele de lângă ea o duc mai bine decât cele din alte părți.

Are ceva valențe medicinale: crește imunitatea, e digestiv, anestezic/analgezic pentru cavitatea bucală, antibacterian, antifungic, antirid, anti-aging, ba chiar și insecticid.

Dap, îmi place Acmella oleracea.

Statice

Drum spre recoltă

Căldură mare, mon cher!

Trandafiri pe final de august

Au avut și zile mai bune.

În lumina dimineții

De-a haiku-ul

Fâș-fâș în iarbă -

Un arici călcând domol

Sunetul verii.

Natură statică

Cu știr spontan în mijlocul curții și câine negru plictisit.

Cam așa

Amândouă

Socializare

La casa de lângă noi locuiesc doi ciobănești Malionois, un el și o ea. În curtea noastră locuiesc doi câini de stână, o maidaneză neagră și o tentativă de Pinscher, doi ei și două ele.

Între cei șase câini e un pact de neagresiune ducând spre coabitare; când stăpânii nu le sunt în preajmă, câinii stau expandați prin curți și n-au treabă unii cu ceilalți. Dacă se apropie cineva de-al casei, câinii se apropie de gard în zona de război dedicată (spre poartă, nimic nu mai crește acolo) și încep să se certe; fete cu fete, băieți cu băieți, că nu se poate așa, fără reguli. Pleacă omul, pleacă și ei.

N-am voie din curte să vorbesc cu vreun Malionois, că imediat apare un câine de-al meu gelos și sare la gard.

Când pe stradă trece vreun intrus, cei șase câini fac echipă și-l binecuvântează într-un glas; noaptea, se strâng la zona de război și discută, toți șase, cu câinii din sat – mai urlă, mai latră, ei știu ce-și povestesc.

Când lucurile se liniștesc, iar pleacă și se expandează care pe unde poate.

Șase câini, un gard, o haită.

Culori de sezon

Dare de seamă de sezon

# Floarea de colț n-o duce deloc bine, nu i-am mai pus calcar și văd că nu-i place, oricum e treaba ei de vrea sau nu să trăiască, n-o mai scarpin între cornițe, i-am dat ceva papa bun și o ud constant.

# Trandafirii încă se distrează cu pătarea neagră, chiar dacă i-am stropit de două ori, grădina e plină de păienjeni foarte variații, de cicade de toate culorile și de floră spontană viguros înflorită.

# Încă mai avem ceva roșii, ardeii iuți încep să se coloreze, se coc aronii și mure, în meri cred că avem vreo 10 fructe, zmeura rodește iarăși, cireșii și vișinii simt toamna-n frunze roșii.

# Găinile sunt tot grase și gălăgioase, nu mai sunt bântuite de instincte materne, dar fie nu vor ele să ouă, fie avem iarăși coțofene abonate la masă, probabil o vom muta pe Salmonela paznic la cuibare.

# Câinii mari îmi fac impresia că încep să treacă la ținuta de iarnă, cei mici și negri sunt obraznici, Urma arată în continuare crunt, grație coafurii drujbă style demarată de mine și neterminată.

# Pisicile nu mai umblă așa teleleu, frecvent stau numai în casă sau curte, Frida e ubicuă, Jinx doarme pe masa dinspre grădină, la soare, Mașa se eternizează pe combina frigorifică, iar Igor cere în camerele de la etaj.

# Motanul bicolor din vecini apare mai rar (am impresia ca doar când sunt turiști la pensiune), colorpointul vine, dar nu mai îndrăznește să se apropie, de când l-a bătut responsabil Frida când l-a prins în casă.

# A reușit domnul meu să dea fierul vechi unui tip, avem două mături din bețe noi, dihania cu ultrasunete pentru șobolani pare parțial utilă, tăiatul ieburilor cu trimmerul e o operațiune cronofagă de spate îndoitoare.  

Cujetarea zilei: bună vecinătate e atunci când știi că vecinul e “dezinhibat” după cum îi intuiești playlist-ul.

Scurt pe 20

# Week-end prelungit cu casa plină, două seri de canastă până la ore mici, o plimbare de poftă la târg, cupil capitalist împlinind o vârstă.

# A scăzut traficul pe blog, a crescut zenul pe facebook. E de bine și foarte bine.

# Am făcut sirop și pastă de mure și zmeură, rețete de leneș, și-s cam încântată de descoperire.

# Des-păienjenitus magnificus chioșcul; muncă de chinez bătrân, doi inși, o zi întreagă, în soare, dar mândră mi-s de rezultat.

# A fost arșiță, nu până la pragul de irespirabil, dar am vazut și 34 gr. (Acasă, 32.). Udat plante, udat pisici, udat câini, udat eu pe mine, udat.

# Dacă pică în sat curentul, nu poți să cumperi nimic. Nu, că nu pot să vă dau bon.

# Week-end-ul viitor, vine C. cu fiul său mișto (prognozez o noapte albă cu gin și-n pijamale pe terasă), mi-e drag și abia aștept.

Când te trezești înaintea răsăritului de soare

Solitudine

Deprinderi de sat pe care nu le înțeleg

* Țipatul la câini sau la copii; dacă nu ascultă ce vrei când le spui domol, puțin probabil să o facă dacă ești agresiv.

* Lipsa balustradelor la balcoane, terase și scări, interioare sau exterioare.

* Arsul gunoaielor în curte, când ai contract cu societatea de salubritate.

* Rufele uscate pe garduri și casele fără porți.

Bună dimineața!

Noaptea, toate pisicile sunt...

abuzate. :) 

Să aveți zile frumoase. Ne vedem luni.

În detaliu și în ansamblu

Fă Rai din ce ai

Cu gândul la IVE, care azi împlinește o vârstă cu 1 în coadă. (La mulți ani, om bun!)

Motive de zâmbet