Blogu-i blog și contu-i cont

Am intrat pe facebook mai mult pentru blog, inițial contul a fost chiar al blogului. Am făcut apoi pagină dedicată și contul a căpătat numele meu real. Inițial, contul a fost public, apoi a devenit privat (și am făcut curățenie generală în lista de prieteni, în timp, de la 2000+ la 770). De-a lungul anilor, am dat share la texte și pe pagina blogului, și pe contul meu.

A venit vremea să separ apele. De ce?

Raportări la facebook pe te miri ce. (De obicei, pe chestii politice/sociale, unde dau share, nu m-apuc eu să scriu despre ele.)

Mvaaai, cum poți să fii atât de rea? Tu, care ești așa de zen pe blog? (Blogul e zen, nu eu.)

Nu mă așteptam la atâta ură din partea ta, îmi făcusem o impresie așa de bună de pe blog. (Ură n-ai să vezi la mine, cere prea multă energie, dispreț însă da.)

Vreau să fim prieteni să văd când postezi ceva pe blog. (Dă like la blog și se rezolvă.)

Nu mă așteptam să spui ceva despre mizeria asta. (Deh, am spirit civic și-mi pasă.)

Și mi se păreai așa amuzantă, acum văd că ești sarcastică. (Ooo, mulțumesc pentru compliment, îmi place.)

Etc.

Blogul e oaza mea zen. Eu nu sunt zen. Nici toleranța sau răbdarea nu sunt calitățile mele de bază. Bune și rele, amestec eteroclit, om, deh.

Blogul se poate citi la liber, poate comenta oricine (dar mi-s dictator pe blogul meu și moderez comentariile), contul de facebook e al meu și în lista de prieteni nu e musai să fie toți cititorii blogului. Nu vreau poptămășisme, amin-uri, campanii electorale, manele, violență, discriminare, haideți la cafea în news feed (și ce motiv aș avea să dau unfollow doar?), nu văd de ce-aș urmări un cont pe care nu apare nimic care să mă atragă sau pare abandonat de ani buni. Ne cunoaștem față în față și nu mai suntem prieteni pe facebook? Probabil nu mă interesează (in)activitatea ta. (Dar mi s-a întâmplat de câteva ori să-mi dispară prieteni aleator, fără să dăm niciunul unfriend.)

O să scadă numărul de cititori pe blog, aia e, îmi asum. Dar crește atractivitatea news feed-ului.