Blogul Simonei: septembrie 2016

luni, 19 septembrie 2016

Septembrie, 19

Plouă și mă bucur de parcă ploaia ar fi un cadou cu dedicație pentru mine, nici nu-mi mai aminteam ultima ploaie – în iulie, oare?

Ticăloasă lună septembrie a fost până azi; toamnă-n calendar, în fapt vară secetoasă, uscăciune, rugină, pământ ars, crăpat. Am tot udat plante în fiecare zi, dar nu mai era de-ajuns, își plecaseră triste frunzele, erau abătute și încă mă tem că multe plante tinere, arbuști, pomișori nu vor trăi.

Am tuns forsiția, iasomia și bujorii, am terminat de strâns prunele (mai puține ca anul trecut), gata cu uscatul plantelor și cu strânsul semințelor; adunăm mere de pe jos la perioade regulate (și le dă domnul meu prin mașina de tocat mere, motorizată de curând), tăiem/aşezăm lemne în funcție de timpul disponibil şi cam atât pentru moment.

În rest, via miroase a must, trec lilieci în grupuri compacte, pădurea s-a colorat prematur, vișinii au virat în galben, gâşte zboară-n V, trandafirii sunt lungi și au urme fine de frunze. Grădina e pârjolită - nu-mi place deloc s-o văd, aștept cu interes să putem elibera pământul și să-l pregătim pentru anul viitor.

Animăluţele sunt bine mersi, le-am făcut ultima deparazitare externă de vară, pisicile dorm pe conservele lăsate la termostatat, câinii îşi abandonează generoşi pletele de vară prin curte, găinile sunt încă indecent dezbrăcate şi iepurica tot n-are pui. Ca noutate, Pepsi desface cu laba ivăre, clanţe şi cârlige.

Ușor începem să ne pregătim de iarnă: coşuri curăţate, chioșc și magazie, beci și covoare, lădițe cu lemne pentru focul din boiler, refăcut din șanțurile de scurgere, liste cu ce ne trebuie în caz de înzăpezire.

Ziua se scurtează vizibil, intrăm în casă mai devreme, în sat cântă drujbe, la drum nu mai lucrează nimeni. Livada de peste drum s-a vândut; sunt doi noi proprietari, dintre care unul s-a apucat deja să-și ridice casa. Satul se urbanizează.