Promisiuni mai vechi

De la o vreme

* Am învăţat să nu mai împăunez oamenii cu calităţi pe care nu le au şi să nu mai am aşteptări de la cei nu prea bine cunoscuţi; când nu aştept nimic, mă bucură orice plus, iar minusul nu mă întristează.

* Nu mă mai atrage beletristica, nu mă mai simt datoare să citesc o carte care nu-mi place, dar pe care am primit-o de la autor cu autograf; timpul e al meu, nu al celorlalţi.

* Uit. Uit cum se cheamă spirometria, chiar dacă ştiu exact ce este, uit cum îl cheamă pe Leslie Nielsen, cu toate că m-am amuzat zeci de ore la filme lui, uit întâmplări din şcoală de care aproape toţi colegii îşi amintesc. Cred că memoria îmi devine selectivă şi reţine doar ce consideră ea că e util.

* Nu mai încerc să schimb oamenii, să le arăt unde au greşit, nu mai ofer ajutor necondiţionat şi necerut decât celor în care am încredere şi care chiar cred că merită. Totul pe lumea asta are un preţ, chiar dacă inteligența sau experiența nu se prețuiesc.

Avatarurile dezvoltării vecinătăţii

* Gunoaie, multe gunoaie, în lizieră, pe drum. Oricât mi-am propus să nu le mai strâng, oricât îmi impun să nu le văd, e musai să facem o igienizare în curând.

* Scânduri de la gard fisurate, rupte, nucul de pe colţ aproape uscat, crengi de la pomi frânte – drumul e mult prea îngust pentru betoniere şi girafe, remorci cu fier-beton fasonat şi excavatoare.

* Trafic, gălăgie, gaze de eşapament, multe glasuri, prea mulţi oameni, câini supăraţi; nu mai coboară iepuri şi vulpi deloc, căprioarele - rar.

* Cămine şi capace de apă sau canalizare sparte, înclinate, deplasate – maşini prea grele pe drum prea neasfaltat.

* Timpi de aşteptare până ajungem acasă – ba o maşină mare blocată în curbă, ba trebuie răbdare până coboară una; toba de eşapament ruptă de la tranşee.

* Din lizieră aproape că au dispărut pelinariţa şi roiniţa, tătăneasa şi coada calului, cimbrişorul şi sânzienele, nici urzicile sau vetricea nu o duc prea bine; în schimb, văd că rostopasca îşi extinde aria.

Carte poştală

Sălbatică

Raport conex pe final de iunie

* Pisicile nu mai vor decât ocazional în casă, câinii dorm în mod paradoxal și simultan fiecare în căsuța lui, puii au rămas fără cloşti şi-s obraznici tare, găinile sunt încă indecent de dezbrăcate (domnul meu zice că nu) și n-au luat pauză la ouat.

* Teii miros a guturai, în cutia de compost cresc cartofi, vișini, nuci şi roșii,

în jardiniere sunt plante necunoscute pe care nu prea am curaj să le ucid, că nu mai știu ce-am plantat acolo, lacul nu are apă, dar e locul de depozitare pentru minunile furate de Zădov de pe moșie.

* Am avut vreme să cos şi să calc – în chioşc, la umbră -, pe cer trec nori semănând fiecare a ceva, domnul meu a cumpărat nişte scânduri şi popi pentru un necunoscut proiect viitor, am cumpărat un gel de curăţat bărbaţi – nu m-am putut abţine când am văzut eticheta.

* Doi câini şi o pisică din vecini au murit otrăviţi, Rocky caucazianul urlă când aude sirenele ambulanţelor, de la o vreme într-o livadă din zonă pasc două vaci şi-un cal, prin sat trec căruțe cu fân și copii deasupra, am un deficit major de somn și o colecție de pitici pe creier.

* Am cules vişinele, în ăst sezon ediţia cu mânuşi chirugicale albastre, cu companie plăcută (culesul în patru e mereu mai fain ca cel de unul singur), dar tot am avut busuioc în păăărrr, măi (adică barbiduci lemnoşi, albine et. comp) şi tot am reuşit să mă plictisesc sever.

* Din ciclul inventând apa caldă, mi-am dat seama că nu-mi trebuie castroane mari, pot spăla fructele şi legumele pentru conservare şi în nenumăratele găleţi pe care le avem; nu mă gândisem datorită faptului că pentru mine spălatul implica musai bucătărie şi chiuvetă, nu mă gândisem că pot executa operaţiunea afară, în spaţiu larg şi cu pământ în zonă.

Musafir

La Pitești

În piața centrală, pietonală, doi băieți cam de 6 ani se vânează reciproc cu mașinuțele electrice. Unul dintre ei reușește să-l prindă pe celălalt și-i ciocnește mașina.

Puștiul din mașina zdruncinată:

- Da, măăă, că tu ai permis de la Pitești!...

Frumoasa mea

Crini

Mov roz verde

Disparate

* Nu construiești când pui piatră pe piatră, mai trebuie un liant ca să-ți iasă un zid.

* Oricât ai încerca să ții în stare bună o relație la distanță, vine vremea când ea expiră, când celălalt se umple de mucegai, n-ai cum să-l încălzești când nu e lângă tine.

* Nu mai complica inutil lucrurile, lasă greutatea rutinei, bucură-te de apus, fii zen, nu te lua prea tare în serios, trăiește acum, cât poți, că mort oricum vei fi o veșnicie.

Hărnicuţi

Ce avem noi aici? O plantă necunoscută...

Am primit-o ca fiind plantă împotriva ţânţarilor. O cunoaşte cineva?

Raport grădinăresc după solstiţiu

* Despre ploaie: a plouat parţial color pe 10 iunie, suficient cât să nu mai fie nevoie să ud răsadurile mutate, dar prea puţin pentru nevoile pământului, apoi responsabil pe 17 seara – au râs fericite plantele – şi aşa cum trebuia pe 21, că doar a fost şi solstiţiul, prilej cu care am tremurat subţire şi ne-am îmbrăcat bine.

* Am fost la sor'mea M. la casă; cu toate că-n linie dreaptă nu-s mai mult de 10-15 km, toate vegetalele ei sunt cam cu o lună înaintea celor de la noi – face agricultură clasică, cu săpat şi fără mulcire -, fapt care m-a ofticat parţial, ca de obicei; mi-a dat răsaduri de gulie şi de praz, pe care le-am plantat pe ploaie.

* În grădină experimentăm pet-uri de 2,5 l puse la roşii întru udare eficientă, defoliez constant limba mielului şi pun frunzele ca mulci, în stratul lasagna, printre cepe roşii, cresc nestingherite tufănele (în iarnă am pus plantele tăiate pe post de protecţie acolo).

* Au înflorit crăiţe, regina nopţii şi ardei iuţi, roşiile, dovleceii, castraveții şi tomatillos-urile deja leagă rod, cele două cuiburi de pepene galben se pare că o duc cam bine, mărarului nu-i place căldura şi ce-am semănat acum vreo lună nu vrea să răsară.

* Am pus seminţe pentru castraveţii de toamnă, două fire din gogoşari sunt de fapt vinete, am stropit cu ceai de coji de citrice ardeii – oriunde i-aş planta îi mănâncă oareşce dihănii şi le dantelează frunzele – şi noaptea, cum e şi firesc, a plouat responsabil.

* La capitolul victime colaterale în războiul motocoasă-vegetale anul acesta au picat floarea-soarelui (au scăpat 9 plante din peste 30), măcrişul şi hreanul, domnul meu încearcă să inventeze proptele pentru prunii care amenință să se rupă din cauza rodului generos.

* Vişinele sunt mici, cam cât cireşele amare, lipsa apei le-a făcut să rămână subnutrite, la fel şi urmele fine de coacăze roşii şi zmeura, am pus la uscat flori de gălbenele, frunze de limba mielului şi petale de trandafir de dulceaţă, ovăzul se avântă iarăși vertical, volbura – generoasă, în mare parte orizontal.

* Ce nu (mai) cultivăm: cartofi – ocupă în mod nejustificat locul pentru roşii şi ardei -, ţelină de rădăcină – creşte cât nuca, nu, mulţumesc -, ridichi de lună – nu le mănâncă nimeni -, rucola, andive, dovleci – nu-i nimeni din casă fan; nu gladiole, dalii şi alte flori cu bulbi - nu-s dispusă să intru slugă la ele.

Logică

În fața unui magazin, Fetița – cam 4 ani, rârâită, bâțâindu-se de pe un picior pe altul – și Tatăl.

F.: Hai să inthăm pe-aici în magazin.

T.: Nu putem să intrăm pe aici, pe-ici e ieșirea, se iese din magazin.

...

F.: Atuuuunciii... hai să ieșim hepede de-afahă dihhhhhect în magazin!

Ipostaze ale verdelui în iunie

Tapet

Flori în mijloc de iunie

Trandafiri

Frânturi cu zâmbet

* Expresia copilei de şase ani când vede prima dată tastatură şi mouse wireless.

* Adolescentul îmbrăcat în gri-urban, cu pantofi sport portocalii strident, dimineața, la 7.

* Cei șase liceeni jucând tenis de picior pe un teren desenat cu creta în fața pasajului de la Magnolia.
* Eticheta de pe tricoul domnului meu: clothes for human peoples.

* Privirea uimită a băieţilor de 12-14 ani când îmi văd brățara din lanț de motocicletă.

* Daria ține în mână un greier și-i zâmbește. „Sunt o furnicuțăăă!”

Abundent. Fructe