Like?:)
miercuri, 28 septembrie 2011
Schimb confort urban pe libertate rurală (164). Lapidar
* A venit toamna, insinuat, sugerat, cu paşi timizi, dar a venit; ziua-i mai scurtă, treburi îs multe, timpul parcă se comprimă şi iar trec printr-o perioadă aglomerată. Am reuşit să inventez timp doar cât să mai fac o tură de gem de prune, era ultima strigare, că altfel ajungeau la ţuică.
* Domnul meu a meşterit în week-end cu spor; întâi a curăţat coşurile, apoi le-a făcut şepcuţe şi la final mi-a amenajat o bară de bătut covoare, 2,1 m înălţime, 3 şi ceva lungime, a mea, a mea, a mea; numai a mea. Să nu mai spun că e pusă pe tălpici şi poate fi mutată unde-mi doreşte sufleţelul; mai trebuie grunduită şi vopsită. În oraş fiind, mereu am tânjit după o bară de covoare şi-o culme de rufe numai ale mele. Acum le am.
* Mândra zuză e continuu prilej de amuzament; o (altă) pisică neagră ne colorează optimist viaţa.
* Am dus duminică zestrea copilului nr. 1 la Bucureşti; ca de obicei, când are nevoie (”cine are noroc are, cine n-are, n-are”), cineva acolo sus o iubeşte şi a găsit în cameră una dintre colege şiii... frigider, cuptor cu microunde, cană electrică; semne bune anul (universitar) are. În astă dimineață a plecat și ea, puiul meu a întins aripile și s-a ridicat în primul zbor; de-acum știu că va veni acasă doar musafir. Și doare.
* Domnul meu a meşterit în week-end cu spor; întâi a curăţat coşurile, apoi le-a făcut şepcuţe şi la final mi-a amenajat o bară de bătut covoare, 2,1 m înălţime, 3 şi ceva lungime, a mea, a mea, a mea; numai a mea. Să nu mai spun că e pusă pe tălpici şi poate fi mutată unde-mi doreşte sufleţelul; mai trebuie grunduită şi vopsită. În oraş fiind, mereu am tânjit după o bară de covoare şi-o culme de rufe numai ale mele. Acum le am.
* Mândra zuză e continuu prilej de amuzament; o (altă) pisică neagră ne colorează optimist viaţa.
* Am dus duminică zestrea copilului nr. 1 la Bucureşti; ca de obicei, când are nevoie (”cine are noroc are, cine n-are, n-are”), cineva acolo sus o iubeşte şi a găsit în cameră una dintre colege şiii... frigider, cuptor cu microunde, cană electrică; semne bune anul (universitar) are. În astă dimineață a plecat și ea, puiul meu a întins aripile și s-a ridicat în primul zbor; de-acum știu că va veni acasă doar musafir. Și doare.
marți, 27 septembrie 2011
Trei pisici negre
De duminică avem iar trei pisici, toate negre, pe principul că ce-i puţin n-ajunge, iar noi oricum suntem patru în casă.
Ea e Zuza, Mândra, Pipuşa, Ghemotoc, Bestiuţa, Dulceaţa etc. Că de răspuns nu răspunde deocamdată la nimic, oricum dacă aude vreun glas e clar că numai ei i se poate adresa, că oamenii există numai ca să-i fie ei utili. Deja a explorat parterul cu maximă responsabilitate, a şters păienjeni şi praf prin cele mai nebănuite locuri, a înşirat bile de sticlă mingiuţe jucării de pluş beţe de urechi dopuri de plută peste tot, e ubicuă şi vorbăreaţă şi motiv continuu de amuzament. O ispitesc deja uşile de ieşire din casă, urcă din treptele către etaj, îl adulmecă circumspectă pe Zombie de la distanţă (el o ignoră), îl mârâie şi-l scuipă pe Jinx ca posedata (dar Jinx e un domn şi nu-şi pune mintea cu ea).
Mândra are deocamdată domiciliul în dormitorul nostru conjugal, fapt ce-o cam lasă frig, că oricum ea stă unde vrea, pe timp de zi.
Ea e Zuza, Mândra, Pipuşa, Ghemotoc, Bestiuţa, Dulceaţa etc. Că de răspuns nu răspunde deocamdată la nimic, oricum dacă aude vreun glas e clar că numai ei i se poate adresa, că oamenii există numai ca să-i fie ei utili. Deja a explorat parterul cu maximă responsabilitate, a şters păienjeni şi praf prin cele mai nebănuite locuri, a înşirat bile de sticlă mingiuţe jucării de pluş beţe de urechi dopuri de plută peste tot, e ubicuă şi vorbăreaţă şi motiv continuu de amuzament. O ispitesc deja uşile de ieşire din casă, urcă din treptele către etaj, îl adulmecă circumspectă pe Zombie de la distanţă (el o ignoră), îl mârâie şi-l scuipă pe Jinx ca posedata (dar Jinx e un domn şi nu-şi pune mintea cu ea).
Mândra are deocamdată domiciliul în dormitorul nostru conjugal, fapt ce-o cam lasă frig, că oricum ea stă unde vrea, pe timp de zi.
luni, 26 septembrie 2011
Gânduri alandala
*** Când ajungi un clasic? Când fie te găseşti în anticariat, fie alţii te citează. Citează un clasic în viaţă.
*** Cărţile sunt vii, suferă când le îndoi colţurile, se bucură când le acorzi un strop de atenţie şi nu te trădează.
*** Distracţia e un mod de consolare a prea-mult-timpului.
*** Atunci când viitorul ţi-e o reiterare continuă a prezentului ai nevoie de poveşti romantice.
*** Să poţi avea cultură trebuie să ai întâi o minimă bunăstare. Cultura e pentru cei bogaţi.
*** Când vezi o confruntare în priviri între doi bărbaţi cărora le-a fost fie şi ipotetic atacată proprietatea, parcă te aştepţi să-şi smulgă pielea ca pe o haină şi de dedesubt să apară un om de Neanderthal.
*** O reţetă culinară nu se execută întocmai, ea se interpretează ca pe-o ştimă din partitura cărţii de bucate.
*** Cărţile sunt vii, suferă când le îndoi colţurile, se bucură când le acorzi un strop de atenţie şi nu te trădează.
*** Distracţia e un mod de consolare a prea-mult-timpului.
*** Atunci când viitorul ţi-e o reiterare continuă a prezentului ai nevoie de poveşti romantice.
*** Să poţi avea cultură trebuie să ai întâi o minimă bunăstare. Cultura e pentru cei bogaţi.
*** Când vezi o confruntare în priviri între doi bărbaţi cărora le-a fost fie şi ipotetic atacată proprietatea, parcă te aştepţi să-şi smulgă pielea ca pe o haină şi de dedesubt să apară un om de Neanderthal.
*** O reţetă culinară nu se execută întocmai, ea se interpretează ca pe-o ştimă din partitura cărţii de bucate.
vineri, 23 septembrie 2011
Recensământ 2011
Pe principiul “un om informat face cât doi”, purces-am întru documentare ca să aflu și eu cum e cu recensământul ce taman va să vină.
Am găsit chestionarele, le-am listat în special ca să văd ce eventuale acte mi-ar trebui; da, trebuie, că se trec acolo suprafețele în mp ale camerelor și bucătăriei, trebuie codurile numerice personale (aici am mari îndoieli c-ar fi fost necesare și mă cam simt victima unei tentative de abuz).
Noutatea – pentru mine – este la capitolul religia repondentului; poți să nu declari deloc cărei religii aparții și, pe lângă variantele clasice (ortodox, greco-catolic, musulman, ateu - are cod 30), au apărut și nicio religie (29) și varianta altă religie (28), la care poți adăuga ce vrei tu, inclusiv creștin. Ceea ce-nseamnă că din punctul tău de vedere creștinismul e calea, dar nu ești de acord în mod explicit cu niciunul dintre culte. Și nici nu ești practicat al vreunuia.
La ultimul recensământ i-am spus tipei că-s agnostică; ea mi-a spus că n-are bâzdâgania aia în formular și mi-a propus, înțeleaptă, să mă treacă ortodoxă, că noi, românii, suntem ortodocși, că așa suntem botezați. Argumentul meu că omul își mai schimbă convingerile de-a lungul vieții a trecut pe lângă ea. Sigur și cu alții a procedat la fel și uite așa datele din 2002 privind religia românilor spun că 0,1% sunt atei, spre diferență de sondajele făcute de insititute cu tradiție și categoric credibile care dau ca procent 6-7% populație atee. Între timp, religia a rămas materie facultativă pe care o alegi obligatoriu, inclusiv în liceu (și nu istoria religiilor se studiază, ci dogma ortodoxă), sunt icoane în fiecare clasă, învățământul românesc nu e laic.
Am încercat să mă uit pe legea bugetului de stat, dar e scrisă în altă limbă decât a mea așa c-am renunțat; aș fi vrut să știu comparativ ce procente din PIB se alocă Cultelor, Educației, Culturii; poate o să aflu altă dată, deocamdată însă constat că în ultimii doi ani n-am văzut crescând vreo școală sau vreun teatru, ci doar biserici, multe biserici.
Recenzorul recenzează, criticul literar recenzează și el, fiecare cu materialul clientului, obținând rezultate diferite. Haideți, oameni buni, într-o poezie, să ne declarăm corect religia fiecare, indiferent care e ea! Acesta e modul meu de a susține campania recensământ 2011.
Am găsit chestionarele, le-am listat în special ca să văd ce eventuale acte mi-ar trebui; da, trebuie, că se trec acolo suprafețele în mp ale camerelor și bucătăriei, trebuie codurile numerice personale (aici am mari îndoieli c-ar fi fost necesare și mă cam simt victima unei tentative de abuz).
Noutatea – pentru mine – este la capitolul religia repondentului; poți să nu declari deloc cărei religii aparții și, pe lângă variantele clasice (ortodox, greco-catolic, musulman, ateu - are cod 30), au apărut și nicio religie (29) și varianta altă religie (28), la care poți adăuga ce vrei tu, inclusiv creștin. Ceea ce-nseamnă că din punctul tău de vedere creștinismul e calea, dar nu ești de acord în mod explicit cu niciunul dintre culte. Și nici nu ești practicat al vreunuia.
La ultimul recensământ i-am spus tipei că-s agnostică; ea mi-a spus că n-are bâzdâgania aia în formular și mi-a propus, înțeleaptă, să mă treacă ortodoxă, că noi, românii, suntem ortodocși, că așa suntem botezați. Argumentul meu că omul își mai schimbă convingerile de-a lungul vieții a trecut pe lângă ea. Sigur și cu alții a procedat la fel și uite așa datele din 2002 privind religia românilor spun că 0,1% sunt atei, spre diferență de sondajele făcute de insititute cu tradiție și categoric credibile care dau ca procent 6-7% populație atee. Între timp, religia a rămas materie facultativă pe care o alegi obligatoriu, inclusiv în liceu (și nu istoria religiilor se studiază, ci dogma ortodoxă), sunt icoane în fiecare clasă, învățământul românesc nu e laic.
Am încercat să mă uit pe legea bugetului de stat, dar e scrisă în altă limbă decât a mea așa c-am renunțat; aș fi vrut să știu comparativ ce procente din PIB se alocă Cultelor, Educației, Culturii; poate o să aflu altă dată, deocamdată însă constat că în ultimii doi ani n-am văzut crescând vreo școală sau vreun teatru, ci doar biserici, multe biserici.
Recenzorul recenzează, criticul literar recenzează și el, fiecare cu materialul clientului, obținând rezultate diferite. Haideți, oameni buni, într-o poezie, să ne declarăm corect religia fiecare, indiferent care e ea! Acesta e modul meu de a susține campania recensământ 2011.
Iacs la încălțăminte trendy vs. Ne place, place, place
Mi se par de-o hidoșenie monumentală cizmo-sandalele, mileo-cizmele, de preferință roz, cizmele ugg (de la ugly), în special cele tricotate, cocșii prin orașe, încălțămintea sportivă cu toc, șlapii pe platformă, șlapo-bascheții, cizmo-șlapii.
Dar îmi plac ciorapii cu degete.
Dar îmi plac ciorapii cu degete.
joi, 22 septembrie 2011
Schimb confort urban pe libertate rurală (163). Semințe, experiențe, teorii
Pentru ultimul capitol al înzestrării copilului nr. 1 pentru plecat în lume la București, am fost la shopping în hipermarketuri, prilej cu care am vrut și eu, ca tot omul precaut, să cumpăr ceva plicuri cu semințe. Stupoare: La Praktiker n-au primit încă, doar bulbi de flori de primăvară; am fost surprinsă – neplăcut – și dezamăgită. Dar am găsit multe-multe la Brico Store, din care am luat (selectiv, că memoria așa e): busuioc roșu, rucola, ardei iuți cireașă, roiniță, călțunași, gura leului, ochiul boului, portulace, crăițe, bănuței, limba mielului, gălbenele, echinaceea, șofran și alte plante indispensabile la casa omului. Cu acest prilej declar deschisă semințiada 2011-2012 și refuz să mă gândesc cât au costat.
La capitolul acumulare experiență agricolă, am mai aflat ceva: misterul pentru care conopidele noastre (multe, multe, că am făcut răsaduri dintr-o jumătate de plic de semințe) n-au legat rod e simplu: după ce apare primul semn de rod-inflorescență, se leagă frunzele deasupra ca să se formeze delicioasa căpățână albă. La noi s-au făcut nenumărate inflorescențe minuscule, fiecare cățărată pe propria tulpină, viguroasă, prevăzută cu frunze generoase care, trebuie să recunosc, au un aer spectaculos. Nu le-am legat că n-am știut, dar experiența îmi va fi utilă pe viitor, nu știu care viitor, că oricum nu vreau să mai pun conopidă prea curând.
Amenajările interioare și exterioare sunt în stand by din motiv că domnul meu are un nou hobby: merge și sâmbăta și duminica la serviciu; partea bună este că proiectele deja demarate prin ograda personală trăiesc; la casă&curte, un proiect finalizat nu mai are viață, treci cu privirea peste el, devine peisaj rutinat. Cum îi spuneam și Cristinei, să ne bucurăm de dezastrul produs de amenajările generatoare de confort sporit; după ce se termină, devin dreptul nostru și totul pare a fi fost acolo dintotdeauna.
Cerul se încruntă mai mereu dar nu dă strop de ploaie, cele trei picioare ale fiecărui scaun tradițional ies cu spor, că s-a uscat lemnul (domnul meu le amenință că le prinde cu niște negrese dacă nu se potolesc) și de nicăieri au apărut niște flori de gura leului grena-mov. Eu n-am plantat (că nu m-am gândit), moștenite nu sunt, că anul trecut nu au înflorit și-n plus au apărut pe locul unde foștii proprietari depozitau lucerna, așa că nu pot decât să le încadrez în flora spontană.
N-am demarat strângerea recoltei (estimez că o jumătate de zi ne va fi cam de-ajuns), n-am pus butași de trandafir (oricum vor trebui mutați și cei existenți, încă nu ne-am hotărât când și unde), n-am completat stolonii (e pământul iască, întâi să plouă), dar sunt în acumulări teoretice: citesc despre permacultură, agricultură sustenabilă, cultivarea legumelor, irigarea cu picătura, mulcire și agricultură de subzistență. Am făcut eu și cursuri de bibliotecar cu ani în urmă doar ca să aflu ce și cum e cu clasificarea zecimală...
La capitolul acumulare experiență agricolă, am mai aflat ceva: misterul pentru care conopidele noastre (multe, multe, că am făcut răsaduri dintr-o jumătate de plic de semințe) n-au legat rod e simplu: după ce apare primul semn de rod-inflorescență, se leagă frunzele deasupra ca să se formeze delicioasa căpățână albă. La noi s-au făcut nenumărate inflorescențe minuscule, fiecare cățărată pe propria tulpină, viguroasă, prevăzută cu frunze generoase care, trebuie să recunosc, au un aer spectaculos. Nu le-am legat că n-am știut, dar experiența îmi va fi utilă pe viitor, nu știu care viitor, că oricum nu vreau să mai pun conopidă prea curând.
Amenajările interioare și exterioare sunt în stand by din motiv că domnul meu are un nou hobby: merge și sâmbăta și duminica la serviciu; partea bună este că proiectele deja demarate prin ograda personală trăiesc; la casă&curte, un proiect finalizat nu mai are viață, treci cu privirea peste el, devine peisaj rutinat. Cum îi spuneam și Cristinei, să ne bucurăm de dezastrul produs de amenajările generatoare de confort sporit; după ce se termină, devin dreptul nostru și totul pare a fi fost acolo dintotdeauna.
Cerul se încruntă mai mereu dar nu dă strop de ploaie, cele trei picioare ale fiecărui scaun tradițional ies cu spor, că s-a uscat lemnul (domnul meu le amenință că le prinde cu niște negrese dacă nu se potolesc) și de nicăieri au apărut niște flori de gura leului grena-mov. Eu n-am plantat (că nu m-am gândit), moștenite nu sunt, că anul trecut nu au înflorit și-n plus au apărut pe locul unde foștii proprietari depozitau lucerna, așa că nu pot decât să le încadrez în flora spontană.
N-am demarat strângerea recoltei (estimez că o jumătate de zi ne va fi cam de-ajuns), n-am pus butași de trandafir (oricum vor trebui mutați și cei existenți, încă nu ne-am hotărât când și unde), n-am completat stolonii (e pământul iască, întâi să plouă), dar sunt în acumulări teoretice: citesc despre permacultură, agricultură sustenabilă, cultivarea legumelor, irigarea cu picătura, mulcire și agricultură de subzistență. Am făcut eu și cursuri de bibliotecar cu ani în urmă doar ca să aflu ce și cum e cu clasificarea zecimală...
miercuri, 21 septembrie 2011
Minune minunată
Ce-am văzut eu luni seara, în marea metropolă Pitești, la Podul viilor?
Poate nu era modelul ăsta, dar era de Poliție și cu polițiști în ea. N-aș fi văzut-o, dar așa frumos cânta motorul...
(Sursă foto)
Poate nu era modelul ăsta, dar era de Poliție și cu polițiști în ea. N-aș fi văzut-o, dar așa frumos cânta motorul...
(Sursă foto)
Schimb confort urban pe libertate rurală (162). Concluzii de toamnă timpurie
2011 a fost un an rodnic până și pentru experții de noi. (Nu vorbesc de flori, care cred c-au hotărât ele să mă bucure foarte, că excepând gerbera omorâtă de oareșce coropișnițe toate au avut o evoluție spectaculoasă.) Ceapă și usturoi verzi, salată, ridichi, coșuri de ierburi aromatice, ceva vișine, căpșune și zmeură, mazăre, cartofi, fasole (urme fine, că atât am plantat), roșii, castraveți (la greu), ardei mai subțirel, varză de vară și roșie, că la cea de toamnă nici urmă de speranță. Am cules deja recolta de pere (adică cele patru care mai rămăseseră din șase), mere cred c-avem de vreo două lădițe, prunele se coc și cad cu spor, nu înainte de a mucegăi, zmeura e majoritar uscată și face niște bobițe mai mult semințe decât rod, prazul arată precum ceapa verde de paște, iar hreanul crește cu elan fix în morcovii de vară, adică pe locul unde l-am replantat, cu grijă, primăvara trecută.
Ardeii sunt subnutriți și un pic cam deshidratați, cele trei vinete au încremenit în timp undeva pe la jumătatea lui iulie, pătrunjelul și țelina de frunze sunt galben-pierdute, pătrunjelul italian și leușteanul ultim mai c-au dispărut, iar cel vechi e dantelat de niște frumoase omizi păroase gri petrol, dar tare pișcăcioase nesuferitele.
Roșiile sunt pline de rod și fac a nenumărata tură de mană, ele să fie sănătoase dacă pot, că eu oricum nu mai am intenția să le pigulesc, ceva-ceva gogonele sigur o sa găsesc eu prin grădină. Unicul ardei iute face niște chestii cam grăsane aducând la look cu capia, ardeiul capia e verde și mândru, motiv pentru care nici nu-l culeg, îl las de decor, că dă bine în peisaj. Tot decorative sunt pentru moment gutuile – deja s-au întors spre pământ, nu mai cresc în sus -, nucile și strugurii care, în plus, mai sunt și parfumați.
Ca o concluzie de septembrie mai copt, au fost și eșece (n-au apărut morcovii de toamnă, țelina nu face rădăcină nici de nebună, brocoliul e un fel de chestie decorativă, conopida are frunze de-un metru dar rod ioc, etc., etc.), dar și succesuri, dovadă fiind rafturile din beci. Față de anul trecut am evoluat îngrozitor (s-o citez pe Alexandra) și asta mă face să visez cam mult pentru anul ce vine. Dar ce frumoase sunt visurile...
Ardeii sunt subnutriți și un pic cam deshidratați, cele trei vinete au încremenit în timp undeva pe la jumătatea lui iulie, pătrunjelul și țelina de frunze sunt galben-pierdute, pătrunjelul italian și leușteanul ultim mai c-au dispărut, iar cel vechi e dantelat de niște frumoase omizi păroase gri petrol, dar tare pișcăcioase nesuferitele.
Roșiile sunt pline de rod și fac a nenumărata tură de mană, ele să fie sănătoase dacă pot, că eu oricum nu mai am intenția să le pigulesc, ceva-ceva gogonele sigur o sa găsesc eu prin grădină. Unicul ardei iute face niște chestii cam grăsane aducând la look cu capia, ardeiul capia e verde și mândru, motiv pentru care nici nu-l culeg, îl las de decor, că dă bine în peisaj. Tot decorative sunt pentru moment gutuile – deja s-au întors spre pământ, nu mai cresc în sus -, nucile și strugurii care, în plus, mai sunt și parfumați.
Ca o concluzie de septembrie mai copt, au fost și eșece (n-au apărut morcovii de toamnă, țelina nu face rădăcină nici de nebună, brocoliul e un fel de chestie decorativă, conopida are frunze de-un metru dar rod ioc, etc., etc.), dar și succesuri, dovadă fiind rafturile din beci. Față de anul trecut am evoluat îngrozitor (s-o citez pe Alexandra) și asta mă face să visez cam mult pentru anul ce vine. Dar ce frumoase sunt visurile...
marți, 20 septembrie 2011
Râsu' plânsu' sau Vax populi Prahova Tv
"Întrebări tăsnite, răspunsuri pe măsură". Așa își prezintă Răzvan Anghelescu emisiunea "Vax populi" de la Prahova Tv. Nu, nu-l cunosc și nici nu-i fac reclamă. Doar îmi place.
luni, 19 septembrie 2011
Schimb confort urban pe libertate rurală (161). Scurt, că lung n-am de unde
* Pământul e uscat și crăpat de mi se rupe sufletul, udatul plantelor e mai mult un mod de a-mi liniști conștiința decât de-a fi utilă.
* Pădurea începe să se coloreze în tonuri de galben și maro-roșcat, căprioarele coboară după apă și coceni de porumb iar vulpile se uită circumspecte din lizieră.
* Am făcut, pentru prima dată, suc de roșii; din producție proprie; a ieșit cam bun, să vedem dacă și cât va rezista.
* Lemnele sunt deja aranjate, puzzle generos pe care se plimbă, maiestuos, Jinx.
* Câinii au pseudopadoc, le-a amenajat domnul meu o portiță la spațiul de depozitat lemne unde preferă ei să doarmă; asta în caz de musafiri speriecioși sau porți mari deschise pentru o vreme; valabil numai pe perioadă scurtă.
* Puii de carne încep să șchioapete în grup, încă doi vor ajunge, probabil astăzi, la congelator. Zău dacă știu ce le lipsește sau ce-ar fi trebuit să facem.
* Dimineața pielea se înfioară de la temperatură, ziua se scurtează pe repede înainte, deja plecăm cu răsăritul odată și ajungem acasă la fix să prindem apusul.
* Am avut musafiri bloggeri și m-am bucurat.
* Nu m-am răzgândit, tot vreau să plouă.
* Pădurea începe să se coloreze în tonuri de galben și maro-roșcat, căprioarele coboară după apă și coceni de porumb iar vulpile se uită circumspecte din lizieră.
* Am făcut, pentru prima dată, suc de roșii; din producție proprie; a ieșit cam bun, să vedem dacă și cât va rezista.
* Lemnele sunt deja aranjate, puzzle generos pe care se plimbă, maiestuos, Jinx.
* Câinii au pseudopadoc, le-a amenajat domnul meu o portiță la spațiul de depozitat lemne unde preferă ei să doarmă; asta în caz de musafiri speriecioși sau porți mari deschise pentru o vreme; valabil numai pe perioadă scurtă.
* Puii de carne încep să șchioapete în grup, încă doi vor ajunge, probabil astăzi, la congelator. Zău dacă știu ce le lipsește sau ce-ar fi trebuit să facem.
* Dimineața pielea se înfioară de la temperatură, ziua se scurtează pe repede înainte, deja plecăm cu răsăritul odată și ajungem acasă la fix să prindem apusul.
* Am avut musafiri bloggeri și m-am bucurat.
* Nu m-am răzgândit, tot vreau să plouă.
vineri, 16 septembrie 2011
joi, 15 septembrie 2011
miercuri, 14 septembrie 2011
Răutăcizme
La nuntă, DJ-ul sau lăutarii îi întreabă pe miri „care e melodia voastră?” ca să o pună pe playlist la un moment bine definit. Mă amuză ideea cum ar fi făcut o mare de oameni ascultând Beethoven Sonata lunii sau Rapsodia pe o temă de Paganini a lui Rachmaninov; unde le-ar fi încadrat, între o braşoveancă şi „Ia-ţi mireasă ziua bună”? Sau între dansul pinguinului şi vals? Între sârbă şi periniţă? Cât de încântaţi ar fi fost invitaţii să danseze pe Alice Cooper Poison, Def Leppard Love bites, AC/DC – Thunderstruck sau The Doors – Break on Trough (To the Other Side)?*
Azi sunt rea.
* Să pun și linkuri?
Azi sunt rea.
* Să pun și linkuri?
marți, 13 septembrie 2011
luni, 12 septembrie 2011
Schimb confort urban pe libertate rurală (160). Scurt
* am văzut un v de rațe și tare drag mi-a fost de ele, chiar dacă acum chiar știu că toamna e la ușă
* au apărut lilieci gălăgioși, de văzut nu i-am văzut, nu știu cât sunt de mulți, dar seara fac concerte pe nenumărate voci
* R. a întins plasa de gard, acum prelungește poarta, care e considerabil mai scundă ca noi
* puii zboară cu elan peste noul gard de plasă de 2 m, poarta deschisă nu li se pare îndeajuns de ispititoare
* tot la capitolul pui, am tăiat doi din motiv că erau bătuți gospodărește; pânda ulterioară nu s-a dovedit eficientă, n-am identicat agresorii, dar nici n-au mai avut loc bătăi în poiată
* am avut bunici musafiri, iar buni s-a speriat crunt de de Salmonela
* am văzut la Ferma eduardianaă pe History cum limitau ei umezeala din spaţíile închise (beci, pod): cu ajutorul varului nestins; n-am găsit în magazine, nici în târg.
* aranjatul lemnelor de iarnă e în plină şi imprevizibilă desfășurare
* vreau să plouă.
* au apărut lilieci gălăgioși, de văzut nu i-am văzut, nu știu cât sunt de mulți, dar seara fac concerte pe nenumărate voci
* R. a întins plasa de gard, acum prelungește poarta, care e considerabil mai scundă ca noi
* puii zboară cu elan peste noul gard de plasă de 2 m, poarta deschisă nu li se pare îndeajuns de ispititoare
* tot la capitolul pui, am tăiat doi din motiv că erau bătuți gospodărește; pânda ulterioară nu s-a dovedit eficientă, n-am identicat agresorii, dar nici n-au mai avut loc bătăi în poiată
* am avut bunici musafiri, iar buni s-a speriat crunt de de Salmonela
* am văzut la Ferma eduardianaă pe History cum limitau ei umezeala din spaţíile închise (beci, pod): cu ajutorul varului nestins; n-am găsit în magazine, nici în târg.
* aranjatul lemnelor de iarnă e în plină şi imprevizibilă desfășurare
* vreau să plouă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)