miercuri, 30 septembrie 2015
marți, 29 septembrie 2015
luni, 28 septembrie 2015
Lapidar
Plouă
de joi cuminte şi aşezat, fără aroganţe – doar vreo două
rafale ieri; drumul stă să se rupă, zmeura nu are rod de toamnă
- seceta a slăbit-o -, cad mere şi gutui, strugurii – necopţi
bine – plesnesc de atâta apă. Printre picături şi-n funcţie de
timp/lumină naturală, continuăm recoltările – prune, mere,
struguri, ardei iute, roșii, tomatillos, tutun, busuioc -, preparăm,
conservăm, experimentăm – ultima dată, ardei iuţi rondele cu
leuştean şi oţet.
Grădina
e uşor statică, e primul an în care avem morcovi rezonabili ca
mărime, doar că-i găureşte cineva, roşiile coabitează cu nişte
omizi verzi frumuşele, feniculul nu face bulb nici rugat, varza
creşte şi e înfoiată, castraveţii de vară încă rodesc. În
jardinierele de plante aromatice cresc răsaduri de roşii și
oxalis, Zăvod culege mere din pomi și se joacă cu ele, pisicile
escaladează bolta de vie și o scutură, găinile ouă episodic,
cocoșeii se luptă pentru supremație.
Pelerinele
şi pălăriile de ploaie au reapărut în cuier, facem focul doar la
boiler, prima tură de lemne n-a sosit încă, deşi trebuia să vină
de o săptămână, şi am emoţii că nu vor mai putea să urce cu
ele. În casă încep să reapară covoare și geci, păturici și
mâțe acaparatoare de fotolii, fructiere pline și căni cu compot;
tufănicile sunt pline de boboci, ziua se scurtează vizibil, avem
prea puțin timp pentru afară, dar mult mai mult pentru în
casă.
E
toamnă-n prag de octombrie.
vineri, 25 septembrie 2015
joi, 24 septembrie 2015
Frânturi de viață-n centrul urbei. Balene și handicapați
Aaaaalo,
ce faci fată? Salut! Mai trăieşti? Te-am mai sunat, dar nu mi-ai
răspuns!
Pe
geamul biroului meu de la etajul doi se insinuează din depărtări o
voce veselă feminin-vulgară, acoperind fondul sonor al traficului
aglomerat de ora 3. Nu mă întreb nimic, nu mă mir, doar un gust
amar ce mi se insinuează pe limbă.
Cobor;
pe marginile de beton ale unui rond de flori, trei femei obeze stau
cu spatele şi fumează; sunt îmbrăcate în haine prea strâmte,
văd ţesut adipos revărsându-se explicit, șale dezgolite obscen,
mi-e parcă uşor greaţă – e cald şi trec pe lângă pubele
descoperite mirosind fetid.
La
întoarcere, una dintre femei plânge; ochii mici din cauza grăsimii
sunt și mai mici, roșii ca ochii clovnilor din desenele copilăriei.
Da,
puiu, da, vin singură, am înțeles, nu te supăra...
E
aceeași voce de dimineață, numai că, domoală fiind, nu mai pare
la fel de vulgară. Încheie convorbirea, își aranjează
nestingherită desuurile, își îndreaptă spatele și, cu voce de
tunet, o aud:
'Rați
ai dreacu dă andicapați, plecați dreacu d-aci, andicapații dracu,
că vă omor!
Handicapații
în cauză, doi puberi curăței care se apropiaseră de pubele să
caute peturi și doze de aluminiu, virează calmi spre stânga, prin
gang.
Hai,
mă, mergem întâi la Mobilux și venim după 4, să termine
balenele ucigașe programu'.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
:-D
