Like?:)

joi, 27 noiembrie 2014

Ză câine alb





Efectul câinelui alb asupra principiilor stăpânilor

Zăvod a fost de la început un mare bou, numai că în urma evoluţiei constante a depăşit parcă limita legală. Din start a stricat diverse – lasă-l, e şi el mic -, l-am certat, l-am pedepsit – ei, creşte şi n-o să mai roadă -, am dat cu el de pământ, i-am înfipt mâna în gât, l-am ignorat – cine e de vină că lasă lucruri la îndegura lui? -, nu l-am luat cu noi la plimbare, a mai luat şi câte o palmă, dar se pare că ispita e mult prea mare ca să poată rezista.
A distrus până acum n muşamale, un mop, un blat de masă; un pom, găleţi, coşuri de gunoi, o bancă, mături, făraşe; găleţi, decoruri de curte, vreo zece lămpi solare, zeci de metri de folie, saci de rafie, apărători de genunchi pentru grădinărie, mânuşi; preşuri de maşină, perne de şezlong, pălării, şepci, cutii, lăzi, prosoape, haine puse la uscat pe sârma de rufe; ghivece (cu plante cu tot), o găină, nenumăraţi pui şi nu-mi mai amintesc ce, dar la cum ne-a redecorat curtea zi de zi...
Mai nou a trecut la next level – a sărit poarta, a intrat în chioşc, unde a distrus cam tot ce-a putut – şi a avut ce! Ca represalii, a luat băiatul bătaie şi a fost legat până a doua zi dimineaţa – până acum îl mai legasem, dar câte un sfert de oră, tot pe post de pedeapsă. Avem în plan în primă fază jujeu (n-o să mai poată sări garduri, dar nu cred că-l va împiedica să distrugă una-alta), apoi, dacă nu se potoleşte, legat câine bou pe lanţ.
Ce nu credeam că vom face vreodată – să legăm un câine.

luni, 24 noiembrie 2014

Noiembrie, după Ovidenie

Cu pași domoli mergem către iarnă, mai o burniță rece, un strop de lapoviță, frig, umed, zile scurte, nopți prelungite ce trebuie umplute și ele cu ceva. Cărți și filme, muzici și seriale, planuri și măsurători, proiecții și speranțe; foc în sobe și mâțe obosite pe fotolii, compot cald și paste cu lapte, miros de pâine caldă.
Avem plante noi: migali şi zmeuri galbeni, mur şi coacăz roşu, trandafiri de dulceaţă şi mahonia, lupin și saxifraga; butaşi plantați în creșă (cu pet-uri deasupra, mușuroiți, mulciți din belșug, în speranța că nu vor cădea victime lui Zăvod): coacăz negru, spiraea, tamarix, călin, berberis, rosa damascena. Am și minuni de seminţe – ruta, castane comestibile, moşmoane, santolina, valeriană, kiwano, chives, mangold, scorțonera, anghinare, andive, muștar gigant roșu, tutun (enumerare subiectivă, am mult mai multe); 28 de feluri de roșii, 10 de ardei iuți, flori fără număr – acum îmi mai lipsește doar un hectar suplimentar de pământ ca să le pot pune pe toate.
Am prestat tradiționalul atac cu aranjare în bibliotecă – domnul meu a fost de-a dreptul orgasmic când a înțeles ce vreau și câtă muncă îi revine lui în acest scop (i-am cerut conform dictonului niciodată nu e prea târziu, cu adăugirea dar fi tu drăguț și fă-o acum, iar el cred că mi-a urat în gând un sincer sta-ţi-ar-în-gât!). Acum biblioteca arată altfel, ambele camere de la etaj au acum cărţi în cantitate generoasă, semințele sunt puse într-o cutie nouă și mult mai mare, parcată la îndemână, ca și cărțile de grădinărit și clip-board-urile cu memorii neprețuite și cu experiențe de genul cum să inventezi roata în culturile agricole.
Fridei i-a trecut viroza și, egoistă, n-a dat-o și altor mâțe, Zăvod a păscut nediscrimatoriu toate lămpile solare, Jinx a avut o tură de război cu domnul meu și toate animalele noastre de companie sunt tare ocupate cu explorarea curții, acum într-un ambalaj nou.
A ars o hală de carmangerie din apropierea noastră (cea care ne asigura miros de foame la întoarcerea acasă), au fost și pompieri (după cum era și firesc, după taxi, poliție, salvare, renel și elicopter). Dacă mai adăugăm conteinere de gunoi, asfalt, iluminat stradal, apă, gaze, canal – deja îmi sună a urbanizare.

Roșu




:-D