E
timp al hibernării parţiale, cu nopţi deja lungi şi zile scurte
şi încruntate, cu umezeală şi vânt, şleauri pe drum şi
cromatică ternă bătând în maro pământ.
Gata
cu strânsul din grădină, cu depozitatul recoltei şi cu pregătirea
pentru arat – prima arătură de pe moşia noastră, abia aştept
să văd cu se va întâmpla, cu un cal şi plug, n-am văzut de
aproape niciodată; încă n-a venit firma cu săpăturile de
canalizare pe moşia noastră, asfaltul pe uliţă – poate la
primăvară, atmosferă statică aş zice.
Domnul
meu a tăiat doi pruni de pe viitoarea traiectorie a conductei de
apă, a curăţat zmeura, iar eu mut plante și fac planuri,
completez butucii de la trandafiri, inventariez semințe, trimit şi
primesc pachete cu plante şi seminţe.
Zăvod
o spală zilnic pe Frida, Castor merge din ce în ce mai dificil,
Hades e supărat pe vremea rece, Igor umblă teleleu, Jinx e un mare
parşiv, iar Maşa are coadă de pisică
sălbatică, mai groasă ca celelalte pisici şi fără vârf
ascuţit, ba chiar rotunjit.
Nucii
au făcut grevă în ăst an, doamna arici a plecat din locurile
noastre – lucrările la infrastructură o deranjau prea tare -,
căprioarele vin iarăşi dimineaţa la cafea.
Am
făcut cinci ani de când ne-am mutat; preţul benzinei e dublu, au
crescut un stâlp de curent şi patru case în preajmă plus o alta
existentă, care arăta ca o casă părăsită, care s-a mobilat cu
locuitori – acum se vede că-i locuită după dezordinea din zonele
limitrofe şi animalele
free range de pe drum, că gard n-au. Au în schimb curent electric,
am remarcat acest lucru când un week-end întreg ne-au delectat cu
manele noi 2014 la intensităţi poluante, fără să ţină cont de
prunca de nici un an pe care o au în casă.
Când
n-are omul ce face, inventariază: avem
în areal şerpi de casă şi de alun, guşteri, şopârle diverse,
broaşte de n feluri. Nevăstuici, dihori, vulpi, viezuri,
mistreţi, căprioare, iepuri, lilieci, arici, fazani, ereţi, ulii,
bufniţe, coţofene, ciocănitori, sticleţi, vrăbii, pupeze,
privighetori, măcăleandri, cuci, presuri, rândunici, silvii,
cinteze. Ce nu avem – ciori, guguştiuci, gaiţe. Dar nici nu le
duc dorul.
3 comentarii:
Doamne, ce mă omoară „darnicii” ăștia care dau muzică la tot poporu'! N-ai o drujbă? Să le arăți cum vine o manea feliată?
N-o duceți rău cu inventarul faunei. E minunată viața la țară, când nu te „rezolvă” vecinii cu câte ceva, ba vren purcoi de decibeli în plus la timpan, ba o găină lipsă ori un gard rupt de capre...
@Scutaru - a fost prima data cu manelele, am presupus c-au botezat prunca. de furturi n-am avut parte - ti-am mai spus, nu se practica in zona, ba chiar mi-am propus intr-o zi sa fotografiez o stiva de lemne sparte cat sa fie bagate in soba, depozitate in exteriorul gardului unor vecini, acoperite cu oaresce tabla si folie.
Prunca trebuie educata de mica in spiritul muzicii de calitate...
Trimiteți un comentariu