Zăvod, Pepsi, Urma

 

Azi e ziua lui Don Pedro. La mulți ani!

De ce mi-e dor

• De adolescenții gălăgioși, de copiii alergând porumbei în piața centrală și de clinchețitul fetițelor de la cursul de gimnastică ritmică.
• De street food și de sosurile sale, mai ales de sosuri, de magazinul de condimente, de cel cu parfumuri Cat’s și de Home Depot-ul care nu mai există.
• De bârfa-n grup la o terasă, în nori de fum de țigară, cu râsete și ironii, de cititul în librărie sau pe băncile galbene din centru.
• Ce-mi lipsește? Detartrajul dentar cu periajul profesional și evaluarea pneumologului, bianuale de obicei, unde n-am mai fost din octombrie 2019.

Plăceri vinovate

 Ceai, în ediție de Crăciun. Cado.

Joy de joi cu ghiseul.ro și primăria comunei

Aflu, la începutul săptămânii, că primăria noastră s-a înrolat la ghiseul.ro, ieeeee, voi putea plăti lejer online, nu ca anul trecut, când am făcut OP pentru fiecare taxă, că au conturi diferite, și a trebuit să trimit pe mail confirmările.

Intru în cont, nu văd impozitele, doar ceva amenzi și taxe de eliberare diverse. La Pitești îmi arată că n-am nimic de achitat. Măi să fie! Trimit mail la ghiseul.ro, ei îmi răspund c-au trimis o cerere de asociere cont la ambele primării.

Trimit mail la primăria comunei cu CNP și toate datele necesare, cer acces la platformă. Și primesc răspuns:

Bună ziua, trebuie să plătiți pe rolul soțului, o zi frumoasă.

M-a apucat un râs... E firesc, mi-am spus, ca-n 2021, când sunt doi proprietari, rolul să fie pe numele soțului (care n-are cont pe ghiseul.ro); femeia trebuie respectată, ocrotită, nu trebuie stresată sau exploatată cu plata taxelor și impozitelor.  😊

Cer de ianuarie

 

Când e ger

* Îmi place alternanța -10 gr afară +28 gr în bibliotecă, mirosul de rufe înghețate puse la uscat în casă, pisicile venind cu miros de iarnă-n blană.

* Sparg de două ori pe zi – și seara, și dimineața, mândra mea – gheața din găleata câinilor, face niște ace care mi se par foarte periculoase.

* Scârțâitul zăpezii sub tălpi, nările lipindu-se, clanțele agățătoare, florile de gheață de pe geamul terasei mă fac să-mi destind fruntea a mirare.

* Dezgheț vasele de apă de la găini, scot discuri, lentile, cilindri, trunchiuri de con din gheață și mă minunez de frumusețea lor.

* Uneori sunt mai deșteaptă decât limita legală: spăl gresia de pe terasă – nu-i bai, că șterg rapid cu un prosop uscat – și asigur patinoar, că apa îngheață înainte să apuc eu s-o șterg.

Zăpadă de final de ianuarie

Ninge iar

De dimineață, când m-am trezit, era alb afară. Cam 0 grade, plăcut, un strop de vânt.

Acum ninge ușurel și-mi place.

Bună dimineața!

Bleu

 

Stop-cadre de ianuarie

 # Trei căprioare; încă trei; și încă trei – toate în fața geamului de la bucătărie. Stau tolănite și rumegă liniștit. Dinspre pădure, trei câini de talie mică se apropie jucăuși: le-au văzut și vin cu urechile fluturând prin vegetația necosită și acum uscată;

# Pepsi mănâncă papa bun dintr-o farfurie din inox, în fața bucătăriei; când a aproape terminat, pune laba pe marginea farfuriei și o împinge spre treaptă, să nu o plimbe când linge ultimele resturi.

# Câinii lui F. sunt liberi; Negri descântă o jucărie, Psi – un pet de 2 l, cei doi pui se urcă cu labele noroite pe F. a joacă; F. îi mângâie prelung, așezat, zâmbește larg și le spune ceva drăgăstos, nu aud ce.

# Urma latră supărată la gard, se ceartă cu câinii din sat; se oprește, ia osul istoric cu care a venit și-l mai plimbă un pic. Mai latră, mai plimbă osul, până când se hotărăște: îi e sete, așa că, înainte să bea apă, lasă osul în găleata cu apă.

# Pisicile aduc iarna în blană, pe ușița lor, intră în bibliotecă la căldură și brusc miroase a curat; rufele se fac cartoane pe sârmele din chioșc și când le aduc în casă e ca într-o vacanță de iarnă din copilărie.

Prelungind starea de sărbători

 

Iarnă acasă

 

Ce-am mai făcut

 

# A nins și m-am bucurat nespus, cu toate că n-au fost fulgii de gâscă pe care mi-i doream, apoi a fost ger și zăpada trosnea sub tălpi; am spart apa de la câini și găini, am măturat, dar n-am făcut tradiționala febră musculară de la lopata de zăpadă, de înzăpezire - nici gând.

# Am fost casnică – ceea ce se întâmplă rar spre deloc – am cusut de mi-am ciuruit amprentele: aveam nevoie de încă o tură de huse la fotoliile din bibliotecă și, cum nu am găsit să cumpăr, le-am făcut dintr-o cuvertură densă din bumbac.  4 m l de tiv festonat, apoi m-am hărnicit și am cusut tot ce știam că trebuie. Muncă de chinez bătrân, dar și prilej de podcasturi și de Normal People pe HBO Go.

# Domnul meu s-a distrat cu schimbatul pompei de apă, a presostatului și a nu știu ce de la vasul de expansiune: frumos, delicat, pe temperaturi negative și întuneric. Cărat, spart și adus în casă lemne nu se pun, că intră în îndeletnicirile zilnice.

# Dacă întreaga vară am stat în tricou bermude șlapi, în toamnă – pantaloni de trening, hanorac, saboți, de când a dat frigul – fleece-uri, geacă, saboți, când e să plec de acasă simt că mă sufocă hainele: blugi elastici lejeri, pulovere largi, geci mari.

# Dintre cei dragi mie, din familie au trecut prin covid  patru persoane; dintre apropiați, încă două; din cunoscuți – zeci. Au murit 4 persoane pe care le cunoșteam, care toate ar mai fi avut ani buni în față.

# Casa din curbă e scoasă la vânzare, au locuit în ea cred ca sub doi ani. În meri – cam la 150 m de noi – se aud zi de zi râsetele adolescenților ieșiți la săniuș. Ana, Alin și Boris au plecat la București și îmi lipsesc.

Drum prin ninsoare

 

Când ninge-n oraș

 

Dimineață geroasă

 How i wish, how i wish you were here...

Sună telefonul; îl opresc agale, îmi pun halatul, din bibliotecă îmi iau paltonul lung cu glugă, agăț ceașca de cafea din bucătărie și ies pe terasă.

-         Neața, iubita.

-         Neața, iubita.

Domnul meu citește liniștit; mi se lipesc nările de frig - sunt cam -9 gr și știu că temperatura va scădea până pe la ora 10.

E încă întuneric și-aud de după gard pașii căprioarelor prin zăpada înghețată; bine că a nins, 3 cm, câți sunt, n-a rămas pământul gol înainte de geruri, că mustea a apă.

Pornesc calculatorul imediat cum pleacă R.; focul arde domol în bibliotecă, pe fotolii dorm Frida și Jinx. Aprind un băț hem cu scorțișoară ca un mod de a prelungi trăirea de sărbătoare; n-am scos decorurile exterioare de la Crăciun, pe terasă veghează doi țurțuri, globuri albe, beteală și-o instalație pe baterii, pe magazie e prinsă o altă instalație. Deasupra atelierului e proiectorul cu lumini roșii-verzi - îmi place cum se reflectă fulgii căzând prin luminițele lui.

Lucrez liniștită pe ritmuri calme de Pink Floyd, cânt ușurel și timpul parcă dispare. De pe glaful exterior al geamului, Mașa se uită la mine în cucuvea style.

Jinx și Frida cer afară, iar Igor intră și se tolănește pe fotoliu - Doamne, cât e de mare motanul ăsta! Jinx se urcă pe gard, pe chiuveta din grădină, într-un pom, în altul, se urcă pe masă, apoi se hotărăște: stă pe stratul înălțat, ca o pisică egipteană.

Miroase a foame, semn că s-a terminat mașina de pâine și e trecut de 10. Afară e mai cald și e-un senin incredibil de albastru.

Bună dimineața, soare!

Dovezi al trecerii

 

Încă zăpadă

 

Copii în iarna rurală

 Pârtieeeee!

O voce mică se aude din preajmă; mă uit pe geamul terasei - un adult împinge o sanie pe care stă o fetiță, iar după sanie coboară în fugă un motan gri dungat.

Sunt doi adulți care privesc spre vale, un el și o ea; urcă doi copii cu sănii; apoi încă unul, însoțit de un tătic; și încă un copil.

Copiii sunt îmbrăcați în geci și pantaloni din fâș, râd, se zbenguiesc și-s fericiți.

Pârtieeeee!

O altă sanie cu copil e ajutată să plece, mămica se urcă și ea pe o sanie cu un copil și-o iau sincron la vale.

Apare fetița cu motanul; se trântește pe jos, îl mângâie, apoi se urcă pe sanie - Pârtieeeee! – și motanul pleacă după ea.

E-o dimineață de duminică de iarnă cu zăpadă și-un soare prietenos. Acasă.

Statice

 

Când visezi să ningă

 

Stop-cadre cu pisici în iarnă

 # Seară de seară, Mașa doarme cu noi; când ajung în dormitor, vine să-și impună porția de mângâiat.

-         Ai răbdare, nebuno, trebuie să-mi dau cu cremă pe mâini.

-         Mi-mi-miu.

-         Nu că mi-miu, întâi îmi dau cu cremă.

Mă căpuie disperată, îmi dă peste cremă, musai s-o mângâi până-și face damblaua, ca să pot folosi crema.

# Afară e brumă, un vânticel tăios arde fața și se insinuează prin haine. Pe ușiță intră intempestiv Frida și merge grăbită în bibliotecă; o mângâi, îmi place blana ei rece, iar nările mi se umplu de miros de iarnă.

# De fiecare dată când mă întorc de la o țigară, scaunul de la calculator e ocupat de Igor (rar de Mașa).

-         Jos, Igor, e locul meu.

-         Miuuu.

-         Nu că miu, e locul meu.

Îl iau în brațe și-l pun pe fotoliu. El sare repede și se urcă iarăși pe scaunul meu. Așa că-l împing ușor și m-așez pe-o bucățică de scaun.

# Merg să-l perii pe Jinx, ținând coșul cu perii la spate, că e un mare parșiv și-o tulește când știe că e rost de periat. Mă fac că nu-l văd, mă urmărește atent; mă apropii, îl mângâi, e circumspect și sare brusc de pe fotoliu (el, bătrânul amărât și bolnav care abia se poate mișca din calea noastră), deschide ușa de la bibliotecă și-o taie afară, pe ușiță.

# Mă așez jos, să bag lemne în soba din bibliotecă; Frida e expandată pe covor, se întoarce spre mine mieunând ușor, îmi prinde mâna cu labele și începe să mă dințuie domol.

# Mă așez la locul meu de pe terasă și Mașa mi se urcă-n brațe gârâind.

-         Ia-o, iubita, și mângâi-o că mă sufocă tandrețurile ei.

Domnul meu o ia, o mângâie apăsat, Mașa stă cam un minut apoi vrea să vină la mine.

-         Nu vezi că nu vrea? Că vrea s-o mângâi tu? E pisică-ta!

-         E pisică-ta, că tu ai vrut-o și-am mers la București după ea.

-         O fi, dar tu îi ești stăpână.

De sus