# A nins și m-am bucurat nespus, cu toate că n-au fost fulgii de gâscă pe care mi-i doream, apoi a fost ger și zăpada trosnea sub tălpi; am spart apa de la câini și găini, am măturat, dar n-am făcut tradiționala febră musculară de la lopata de zăpadă, de înzăpezire - nici gând.
# Am fost casnică – ceea ce se întâmplă rar spre deloc – am cusut
de mi-am ciuruit amprentele: aveam nevoie de încă o tură de huse la fotoliile
din bibliotecă și, cum nu am găsit să cumpăr, le-am făcut dintr-o cuvertură densă
din bumbac. 4 m l de tiv festonat, apoi
m-am hărnicit și am cusut tot ce știam că trebuie. Muncă de chinez bătrân, dar
și prilej de podcasturi și de Normal People pe HBO Go.
# Domnul meu s-a distrat cu schimbatul pompei de apă, a
presostatului și a nu știu ce de la vasul de expansiune: frumos, delicat, pe
temperaturi negative și întuneric. Cărat, spart și adus în casă lemne nu se
pun, că intră în îndeletnicirile zilnice.
# Dacă întreaga vară am stat în tricou bermude șlapi, în toamnă –
pantaloni de trening, hanorac, saboți, de când a dat frigul – fleece-uri,
geacă, saboți, când e să plec de acasă simt că mă sufocă hainele: blugi
elastici lejeri, pulovere largi, geci mari.
# Dintre cei dragi mie, din familie au trecut prin covid patru persoane; dintre apropiați, încă două;
din cunoscuți – zeci. Au murit 4 persoane pe care le cunoșteam, care toate ar
mai fi avut ani buni în față.
# Casa din curbă e scoasă la vânzare, au locuit în ea cred ca sub
doi ani. În meri – cam la 150 m de noi – se aud zi de zi râsetele adolescenților
ieșiți la săniuș. Ana, Alin și Boris au plecat la București și îmi lipsesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu