How i wish, how i wish you were here...
Sună telefonul; îl opresc agale, îmi pun halatul, din bibliotecă îmi iau paltonul
lung cu glugă, agăț ceașca de cafea din bucătărie și ies pe terasă.
-
Neața, iubita.
-
Neața, iubita.
Domnul meu citește liniștit; mi se lipesc nările de frig - sunt cam -9 gr
și știu că temperatura va scădea până pe la ora 10.
E încă întuneric și-aud de după gard pașii căprioarelor prin zăpada
înghețată; bine că a nins, 3 cm, câți sunt, n-a rămas pământul gol înainte de
geruri, că mustea a apă.
Pornesc calculatorul imediat cum pleacă R.; focul arde domol în bibliotecă,
pe fotolii dorm Frida și Jinx. Aprind un băț hem cu scorțișoară ca un mod de a
prelungi trăirea de sărbătoare; n-am scos decorurile exterioare de la Crăciun,
pe terasă veghează doi țurțuri, globuri albe, beteală și-o instalație pe
baterii, pe magazie e prinsă o altă instalație. Deasupra atelierului e
proiectorul cu lumini roșii-verzi - îmi place cum se reflectă fulgii căzând prin
luminițele lui.
Lucrez liniștită pe ritmuri calme de Pink Floyd, cânt ușurel și timpul
parcă dispare. De pe glaful exterior al geamului, Mașa se uită la mine în cucuvea
style.
Jinx și Frida cer afară, iar Igor intră și se tolănește pe fotoliu - Doamne,
cât e de mare motanul ăsta! Jinx se urcă pe gard, pe chiuveta din grădină,
într-un pom, în altul, se urcă pe masă, apoi se hotărăște: stă pe stratul înălțat,
ca o pisică egipteană.
Miroase a foame, semn că s-a terminat mașina de pâine și e trecut de 10. Afară e mai cald și e-un senin incredibil de
albastru.
Bună dimineața, soare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu