Blogul Simonei: ianuarie 2019

joi, 31 ianuarie 2019

Când îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala...

... te alegi cu julituri. Pepsi. Probabil după un conflict cu Zăvod.

Raport de final de ianuarie

Cum a fost vremea? Cuminte. Chiar de la început de decembrie am cam avut zăpadă, a nins când și când, mai abundent sau mai fulguit, temperaturi mai joase de -14 gr nu am văzut (cam -6/-8 de obicei noaptea, -2/-3 ziua), n-a fost nici viscol. (Am constatat că dacă sunt peste -6 gr, stăm pe terasă, la vorbă; sub, cam vrem în casă.) La noi nu a fost ploaia înghețată care a paralizat multe localități; a plouat, a nins, da, a bătut un vânt răutăcios care voia să întoarcă fumul pe coș, dar nu a căzut curentul, nici gând de rupt vreun pom sau de apă fierbinte pe mașină. Doar pomi și arbuști în chiciură ce păreau caligrafii japoneze, cer alb-var, aer curat și tare.
Au venit lemnele noi, 4 metri steri (pe 19 ianuarie), tocmai bune de piedestal pentru câinuțele boeme care se urcă pe ele și admiră răsăritul sau peisajul sătesc. Sunt tare frumoase lemnele, miros incredibil (cele verzi) și chiar ieftine. (Am descoperit roata în urma unui demers de logic: crăcile de fag cumpărate din satul alăturat sunt scumpe: o căruță - care are undeva la 1,2 ms - costă 400 de lei, în condițiile în care prețul pieței la lemnele de foc e la 260-275 lei ms.)
La capitolul Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se-ntâmple, am halat de baie. Gros. Cu glugă. Negru (toate culorile negre sunt frumoase). Și nu mi-e frică să-l port cu pijama roșie plușată. J M-am ținut de cuvânt, nu am mai cumpărat semințe (am primit însă de la Buzău), am luat doar trei minisere, un minitunel-solar, trei jardiniere, două ghivece sub formă de ceaun și încă vreo trei colorate, ceea ce e de bine, zic eu, sunt în curs de vindecarea de șopinguit haotic semințe, plante etc.
E cam ciudat cu hrănitul păsărelelor iarna; le-am lăsat fructe în pomi, au acces la grăunțele găinilor. Dacă le pun hrănitori în pom, le vânează pisicile. Când le pun mâncare unde nu au acces pisicile, vin ereții și le prind. Și uneori ereții sunt și ei prinși de câte-un uliu. Voi cum rezolvați problema?
La casa din curbă s-au mutat oameni; sunt mereu două mașini albe în fața casei, saci cu peleți pe terasă și în fiecare noapte clipocesc luminițe de Crăciun. Dacă vreți să fim vecini gard în gard, F. a scos la vânzare și casa care ne-a rupt peisajul în două.
În rest: iar am dat atac la haine (de unde s-or strânge atâtea, zău de știu, până acum am rezolvat două dulapuri din trei, urmează podul); am intrat în rândul lumii bune semicentenare - HTA cu tratament; găinile fac ocazional câte un ou; am început cu planurile de plantări (completez schițe și încerc să le fac cât de cât pertinente).

E ultima zi a lunii și încă am tendința să scriu 2018.

miercuri, 30 ianuarie 2019

Plăceri vinovate

Capacul unui penar olandez făcut manual la început de secol XX.

marți, 29 ianuarie 2019

Cu mândrie

Mere Florina, producție proprie, ținute în beci.

Încă iarnă

A plouat, a mai nins câte puțin, a fost vânt ticălos, dimineața parbrizul a fost cam oglindă, dar nu am avut ploaie înghețată.

luni, 28 ianuarie 2019

vineri, 25 ianuarie 2019

Dor de primăvară

Când juri că nu mai iei semințe și ajungi în Dedeman. :)

miercuri, 23 ianuarie 2019

luni, 21 ianuarie 2019

Bună dimineață cu pisici

How i wish, how i wish you are here...

... Întâi stins, apoi din ce în ce mai tare, telefonul sună dimineața la 6. Nu-l opresc, îl las un pic – e un mod de-a începe ziua cu bine.

Mă strecor ușor printre cele două mâțe negre care uzurpă noapte de noapte patul conjugal; îmi iau halatul, papucii, trec în bibliotecă, iau geaca. Din bucătărie agăț o ceașcă aburindă cu cafea și ies pe terasă.

- Neața, iubita.

Lângă domnul meu, mâța blondă Frida doarme liniștită.

Mă așez la locul meu; cele două pisici colorate mă flanchează, privindu-se belicos. Știu că dacă nu le strunesc cu vorba sau cu gestul se vor încăiera.

- Igor! Frida! Nț-nț-nț!

Le prind la fix, înainte să sară una la alta fix în brațele mele.

După câteva minute, apar și pisicile negre. Jinx, cu o atitudine regală, mă invită să-l hrănesc, Mașa, hotărâtă, își articulează odraslele, le alungă și se tolănește pe perna mea de pe terasă.

Îi dau lui ză bou să mănânce, mă întorc pe terasă la cafea; Mașa mi se urcă-n brațe și începe să toarcă.

Mă iubește pisicile și e moarte dupe mine.

Iar eu trebuie să plec la serviciu.