Stop-cadre cu câini

• Pe fundalul întinat al curții, două câinuțe, un neagră, una aproape albă, dezbat colegial o cârpă portocalie.
• Domnul meu le dă câinilor nuci în curte; ei le iau, bucată cu bucată, și vin să le mănânce pe aleea proaspăt măturată din fața terasei.
• Diagonal pe trotuar, câinele alb își ține capul pe bordură ca pe-o pernă; în spatele lui, câinuța neagră stă paralel cu el, ca-ntr-o îmbrățișare sugerată.
• În ploaia mocănească, Urma doarme în fața căsuței ei – nu are cum să intre, acolo dorm simultan Pepsi și Hades.
• Mallinoise-ul vecinilor mă urmărește interesat, pășește în ritm cu mine și mă fixează, spre disperarea lui Zăvod, care e crunt de gelos – nu cumva să-i spun dușmanului vreo vorbă că e jale, rupe gardul.
• Hades se ceartă cu șobolanii, sapă după ei, e nervos tare; Pepsi așteaptă la o distanță relativă și, dacă iese vreun intrus, îl prinde prompt.
• Treci la loc, Zăvod! Tacticos, marele câine alb intră în căsuța Urmei și se apucă să mănânce domol nucile pe care câinuța le pusese acolo ca rezervă strategică.
• Urma, lasă pisica! Senină ca o zi de mai, Urma se uită la mine: Dar ce?, e Igor, cu el am voie să mă joc.
• Se-ntunecă și stăm amândoi de vorbă pe terasă; pe platforma betonată, doi câini mari dorm în ploaie; sub acoperișul magaziei, doi câini negri dorm colac, ascultându-ne atenți.

Bine v-am găsit!